Ce întreprindem noi pentru ca să nu fim ocupați de ruși din nou? Noi, cetățenii simpli? Este clar – să căutăm soluții de apărare. Cred, cititorii noștri știu: Republica Moldova nu „a căzut din cer”, nu este un „dar de la Dumnezeu”. Republica Moldova a fost croită pe teritoriul Basarabiei, pământ și oameni ai României, cotropite de URSS la 28 iunie 1940. Ni s-a luat nordul și sudul Basarabiei în schimbul a 6 raioane ale Ucrainei (atunci sovietice). Dacă aceste lucruri sunt clare, atunci este firesc ca noi, cei din RM, să cerem întoarcerea noastră în sânul Patriei-mamă, România. Suntem același popor, am avut o istorie comună, limba, tradițiile, obiceiurile ne sunt comune. Este firesc să ne regăsim în granițele aceluiași stat.

La 26 aprilie 2026, la Cetatea Sorocii, a avut loc o Adunare Națională ce a avut la slogan „Uniți sub Tricolor”, la care, în urma dezbaterilor, a fost aprobat un Apel, pe care îl publicăm mai jos.

APEL

                                          către Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova

 Adunarea Națională a cetățenilor reuniți sub semnul identității, istoriei și aspirației comune românești, întrunită la 26 aprilie 2026, la Cetatea Soroca, în cadrul Forumului Național „Uniți sub Tricolor”, având în vedere:

      Actul Unirii Basarabiei cu România din 27 martie / 9 aprilie 1918, votat de Sfatul Țării, ca expresie legitimă a voinței democratice a populației dintre Prut și Nistru, prin care Basarabia a revenit în mod firesc și legitim în cadrul statului național român;

      voința de unitate exprimată democratic la nivel local, reflectată în mod exemplar prin hotărârea Adunării Generale a Zemstvei din districtul Soroca din 13 martie 1918, adoptată în unanimitate, prin care s-a susținut unirea Basarabiei cu România;

      faptul că această unitate a fost întreruptă prin ocupația sovietică și prin consecințele pactului criminal sovieto-nazist Molotov–Ribbentrop, care a generat dezmembrarea teritorială și tragedii istorice profunde pentru populația dintre Prut și Nistru;

      Declarația de Independență a Republicii Moldova, care condamnă explicit actele de ocupație și deznaționalizare, reafirmă adevărul istoric, identitatea românească, continuitatea lingvistică și culturală și dreptul legitim la autodeterminare;

      Declarația de Suveranitate a Republicii Moldova, ca act fundamental de reafirmare a dreptului cetățenilor la libertate politică, demnitate națională și alegere democratică a propriului destin;

      situația geopolitică gravă din regiune, profund afectată de agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei și necesitatea consolidării securității, stabilității și rezilienței în spațiul românesc și european;

      principiile consacrate în Actul Final de la Helsinki și în dreptul internațional, inclusiv dreptul inalienabil al popoarelor la autodeterminare și la reunificare pașnică prin exprimarea liberă și democratică a voinței populare;

      precedentele europene de reunificare pașnică validate de dreptul internațional și reflectate în istoria recentă, inclusiv reunificarea Germania;

      Declarația Parlamentului României din 27 martie 2018, adoptată cu ocazia Centenarului Marii Uniri, prin care este reafirmată disponibilitatea de a acționa în vederea reîntregirii naționale, în condițiile exprimării democratice a voinței cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului;

constatând că voința de apropiere, solidaritate și reunificare se manifestă constant, legitim și convergent în spațiul public, fiind susținută de cetățeni, reprezentanți politici, lideri de opinie, mediul academic și societatea civilă atât în Republica Moldova, cât și în România;

afirmând că populația dintre Prut și Nistru este parte vie și inseparabilă a națiunii române, iar reîntregirea reprezintă nu doar un proiect politic de viitor, ci și un act de dreptate istorică, de reparație morală și de restabilire a ordinii firești a unității naționale;

CEREM:

inițierea, în deplină conformitate cu prevederile constituționale, normele democratice și dreptul internațional, a unui proces coordonat parlamentar și instituțional de restabilire a unității naționale și statale românești, prin reîntregirea pașnică, legitimă și suverană a celor două state românești, România și Republica Moldova, într-un singur stat național unitar și indivizibil, în condițiile exprimării libere, democratice și suverane a voinței poporului român de pe ambele maluri ale Prutului.

Considerăm că acest proces de reîntregire națională reprezintă cea mai solidă garanție pentru consolidarea securității, stabilității democratice, prosperității economice și protejării identității istorice și culturale a spațiului românesc dintre Prut și Nistru.

Adoptat la Cetatea Soroca,   26 aprilie 2026

PS!   Îndemnăm ca toți cetățenii RM să susțină plenar Apelul de la Soroca.

Cerem Reîntregirea Națională nu pentru că dincolo de Prut salariile și pensiile sunt mai mari ca cele din RM, nu pentru că am avea facilitățile de care se bucură cetățenii europeni, că am putea călători liber în statele Uniunii Europene (ceea ce este adevărat). Nu! Vrem Unirea pentru că este în firea lucrurilor ca un popor să locuiască într-un stat național unitar. Și este firesc ca atunci când planează primejdia asupra unei părți a poporului să intervină națiunea întreagă, alături de alte popoare libere. În primul rând – alături de poporul ucrainean care, apărându-și libertatea, ne apără și pe noi.

anatol_petrencu@yahoo.com

Comitetul de Conducere al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” exprimă sincere și profunde condoleanțe familiei îndurerate, rudelor, prietenilor, tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat pe regretatul profesor, noi numărându-ne printre aceștia.

Pe parcursul activității sale îndelungate, s-a afirmat ca o personalitate marcantă în mediul academic și universitar din Republica Moldova. După absolvirea Facultății de Istorie din cadrul Universității din Chișinău, o scurtă perioadă a activat în învățământul preuniversitar, construindu-și apoi o exemplară carieră științifică, didactică și profesională.  

Parcursul științific și profesional al regretatului coleg cuprinde activitatea de cercetător științific și șef de secție în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei; profesor la Universitatea Pedagogică de Stat  „Ion Creangă” din Chișinău; profesor, director al Secției Studii, șef al Catedrei Istoria Românilor și Popoarelor Vecine, precum și cea de director al Departamentului Evidență și Monitorizare Proces Educațional în cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova; director al Serviciului de Stat de Arhivă a Republicii Moldova.

Mitru Ghițiu și-a dedicat întreaga viață cercetării și organizării științei istorice, organizării și dezvoltării învățământului superior, pregătirii cadrelor de specialiști în domeniul istoriei. Opera sa științifică cuprinde o monografie, o serie de studii și articole publicate în ediții de specialitate. S-a remarcat prin numeroase participări la manifestări științifice naționale și internaționale. Activitatea științifică și didactică a regretatului profesor s-a caracterizat prin rigoare, competență profesională și adevărată pasiune pentru cercetarea trecutului istoric. Prin activitățile desfășurate, a contribuit la formarea noilor generații de specialiști în domeniul cercetării istoriei, iar lucrările regretatului savant deschid noi perspective de abordare pentru tinerii cercetători.

A fost o fire onestă, o persoană integră și modestă, un om dedicat profesiei și familiei. Cei care l-am cunoscut și apreciat să păstrăm în inimile noastre amintirea luminoasă despre distinsul nostru coleg.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Comitetul de Conducere

al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”

A fost aprobată următoarea ordine de zi a ședinței:

1. Scurt raport al activității desfășurate de AIRM „A. Moșanu” în martie-aprilie 2026.

2. Activități de realizat în mai-iunie 2026.

3. Participarea membrilor AIRM „A. Moșanu” la Congresul Național al Istoricilor Români (septembrie 2026)

4. Diverse.

La începutul ședinței membrii Comitetului de Conducere au adus felicitări domnului Adrian Dolghi cu ocazia susținerii tezei de doctor habilitat în științe istorice (12 mai 2026; mai jos vedeți o prezentare a activității dlui Adrian Dolghi).

După care a fost realizată ordinea de zi a ședinței.

1.  A fost ascultat și aprobat un succint raport privind activitatea Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” în lunile martie-aprilie 2026. În curând, va fi făcută o prezentare amplă a activității Asociației.

2. Au fost discutate subiecte privind activitatea Asociației în următoarele două luni, mai și iunie.

Am decis:

1. Să organizăm lansarea Suporturilor informaționale pentru învățământul pre-universitar, elaborate cu participarea membrilor Asociației Istoricilor (4 titluri), pe data de 20 mai. Sunt invitați autorii Suporturilor, reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării, lucrătorii Editurilor, profesorii de istorie, toți cei interesați. Vom reveni cu detalii.

3. Am discutat subiectul participării membrilor AIRM „A. Moșanu” la Congresul Național al Istoricilor Români. Mai mulți colegi s-au înscris deja la CNIR. Am discutat unele detalii.

4. Colegii noștri au informat despre activitățile ce se vor desfășura în timpul apropiat („Noaptea Muzeelor” de ex., și altele.

Prezentăm o scurtă informație despre activitatea științifică a domnului Adrian Dolghi, colegul nostru care a susținut teza de doctor habilitat în istorie.

Dr.  Adrian DOLGHI:

activitatea științifică și didactică

Dl dr. Adrian Dolghi este cercetător științific coordonator la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău (din aprilie 2024) și post-doctorand la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, în cadrul unui program de post-doctorat început în anul 2024. Traseul său profesional, construit pe parcursul a peste două decenii de activitate neîntreruptă în cercetare, învățământ superior și preuniversitar, precum și în management științific, îl recomandă ca pe un specialist de înaltă calificare în domeniile istoriei și antropologiei istorice din Republica Moldova.

Fundamentul intelectual al carierei sale a fost construit în cadrul Universității de Stat din Moldova, unde dl. Adrian Dolghi a parcurs, în perioada 1999–2005, studiile universitare la Facultatea de Istorie și Psihologie (atunci; acum Istorie și Filosofie). A. Dolghi a continuat cu un program de masterat în cadrul aceleiași instituții (2005–2006), pentru ca ulterior să urmeze în studiile de doctorat la aceiași facultate în anii (2006–2009), pe care le-a finalizat cu susținerea tezei de doctor în anul 2010 cu tema „Politica satului sovietic în domeniul învățământului istoric superior în anii 1944-1965 (în baza materialelor din RSSM)” sub conducerea distinsului profesor universitar Valeriu Cozma.

Concomitent cu activitatea didactică, Adrian Dolghi s-a afirmat și în cercetarea universitară: între 2005 și 2008 a activat ca cercetător științific în cadrul Departamentului Cercetare și Inovare al USM, iar în perioada 2006–2009 a ocupat funcția de lector la Catedra de Istorie Universală a aceleiași universități. O etapă definitorie a carierei sale o reprezintă activitatea la Institutul Patrimoniului Cultural, unde a evoluat de la poziția de cercetător științific coordonator (2015–2023) la cea de director adjunct pentru activitatea științifică (2016–2023) – funcție în care a demonstrat competențe manageriale și viziune strategică în coordonarea cercetării instituționale. Începând cu aprilie 2024, activează în calitate de cercetător științific coordonator la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, continuând să contribuie activ la cercetarea patrimoniului cultural național.

Cercetările lui Adrian Dolghi gravitează în jurul câtorva axe tematice bine conturate: istoria și cultura Basarabiei și a RSS Moldovenești, viața cotidiană și copilăria în R(A)SS Moldovenească, antropologia istorică a sovieticității și didactica istoriei. Aceste domenii se întrepătrund organic, conferind operei sale o coerență tematică și o profunzime analitică distinctă.

Contribuțiile sale cele mai semnificative la cunoașterea științifică sunt concentrate în jurul a patru monografii, care constituie, totodată, pilonii tezei de doctor habilitat.

Prima dintre acestea, „Istorie și politică în comunism (1917–1965): cazul R(A)SS Moldovenești” (Chișinău: Pontos, 2016), deschide seria cercetărilor dedicate istoriei politice și ideologice a spațiului moldovenesc în contextul expansiunii comunismului sovietic, oferind o analiză documentată a mecanismelor prin care puterea politică a modelat discursul istoric oficial.

O contribuție de referință în istoriografia națională o reprezintă monografia „Copilăria în Moldova Sovietică (1924–1961): O investigație istorico-antropologică a copilăriei de la periferia imperiului” (Chișinău: Arc, 2022). Lucrarea reconstituie cu acuratețe și sensibilitate o realitate puțin explorată până în acel moment: experiența copilăriei trăite sub regimul sovietic pe teritoriul actualei Republici Moldova. Autorul elucidează cu rigoare modul în care propaganda, școala, presa și literatura pentru copii, organizațiile de pionieri, sărbătorile și ritualurile comuniste au funcționat sincronizat ca un mecanism coerent de fabricare a identității sovietice, modelând generații întregi de cetățeni conform imperativelor ideologice ale regimului. Lucrarea se distinge prin abordarea interdisciplinară – la confluența dintre istoria socială, antropologia culturală și psihologia istorică – și prin valorificarea unui corpus de surse inedit și diversificat.

Volumul „Viața cotidiană în RSS Moldovenească (1944–1961). Studiu de istorie și antropologie vizuală” (Chișinău: Lexon-Prim, 2025) propune o abordare inovatoare, explorând universul cotidian al populației moldovenești din perspectiva fotografiei ca document istoric. Prin analiza fotografiilor de epocă provenite din arhive, muzee și colecții private, autorul reușește să reconstruiască imagini ale vieții de zi cu zi cu o autenticitate și o forță evocatoare pe care sursele scrise nu le pot oferi întotdeauna, inaugurând astfel o direcție nouă de cercetare în istoriografia moldovenească – cea a antropologiei vizuale aplicate istoriei contemporane.

Cea de-a patra monografie, „O istorie socială a vieții cotidiene în RSS Moldovenească (1944–1961)” (Chișinău: Blitz Poligraf, 2025), reprezintă o sinteză amplă și riguroasă a cercetărilor dedicate istoriei sociale a perioadei postbelice. Prin abordarea interdisciplinară, prin rigoarea științifică și prin valorificarea creatoare a unor surse diverse, lucrarea reușește să reconstruiască un tablou complex și nuanțat al vieții cotidiene sub regimul totalitar comunist. Relevanța acestei lucrări depășește cu mult sfera strict academică: ea oferă instrumentele necesare pentru o înțelegere profundă a trecutului recent, contribuind la consolidarea memoriei colective critice și responsabile într-un context marcat de provocările democratizării și ale afirmării identității naționale.

Un aspect important și distinct al activității de cercetare a lui Adrian Dolghi îl constituie efortul constant de valorificare a surselor de arhivă și de punere a lor la dispoziția comunității științifice. Culegerea de documente „Viața cotidiană în RSS Moldovenească (1944–1961). Studiu și documente” (Chișinău: CEP UPSC, 2024) reunește 193 de documente selectate din fondurile Agenției Naționale a Arhivelor – acte normative de partid și de stat, rapoarte și note informative, scrisori și plângeri ale cetățenilor, toate traduse din limba rusă în limba română – constituind un instrument de cercetare de neprețuit pentru istoricii interesați de această perioadă. Este editor al altor două culegeri de documente, fapt care subliniază preocuparea sa constantă pentru valorificarea patrimoniului documentar.

Prolificitatea sa intelectuală este reflectată și de cele aproximativ 70 de articole publicate în reviste și culegeri științifice naționale și internaționale, care completează și aprofundează temele monografice abordate. La acestea se adaugă coordonarea a patru culegeri de studii, precum și o contribuție semnificativă la literatura didactică: opt manuale școlare și numeroase lucrări metodice pentru învățământul preuniversitar din Republica Moldova, care demonstrează angajamentul său față de transmiterea cunoașterii istorice nu doar în mediul academic, ci și în educația generală a tinerei generații.

Pe parcursul carierei sale, Adrian Dolghi a participat la 14 proiecte de cercetare naționale și internaționale, ceea ce atestă integrarea sa în rețele largi de colaborare academică și capacitatea sa de a contribui la inițiative de cercetare competitive. Participarea la aproximativ 70 de manifestări științifice naționale și internaționale – dintre care la peste 40 de conferințe și simpozioane cu comunicări direct legate de tema tezei de doctor habilitat – reflectă vizibilitatea sa în comunitatea academică de profil și receptivitatea pozitivă de care se bucură cercetările sale în rândul specialiștilor.

Valoarea activității sale a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții de prestigiu. Astfel, Adrian Dolghi este laureat al Premiului Municipal pentru Tineret în domeniul științei (2016), a primit Diploma Ministerului Educației al Republicii Moldova (2014 și 2020), Diploma Guvernului Republicii Moldova (2022), Medalia de Aur la Expoziția Europeană de Creativitate și Inventică – EUROINVENT (2022), Diploma Ministerului Educației și Cercetării al Republicii Moldova (2025) și Medalia de Aur la Salonul Internațional de Inventică și Antreprenoriat organizat de UPS „Ion Creangă” (iunie 2025). Aceste distincții, acordate de instituții cu autoritate națională și internațională, confirmă recunoașterea contribuțiilor sale științifice la cel mai înalt nivel.

Dl Adrian Dolghi este membru al Comitetului de Conducere al Asociației Istoricilor „Alexandru Moșanu” din Republica Moldova, în care activează cu mult succes, dovadă fiind realizarea obiectivelor Decadei de Rememorare și Recunoștință, organizată de Guvernul Republicii Moldova.

Este, de asemenea,  membru al Colegiului de redacție al Revistei de Etnologie și Culturologie.

Privit în ansamblul său, parcursul academic și profesional al post-doctorandului descrie traiectoria unui cercetător format temeinic, consecvent în investigarea unui domeniu de importanță majoră pentru înțelegerea istoriei naționale și cu o contribuție publicistică de amploare și calitate indubitabile. Cele patru monografii, culegerea de documente, articolele științifice, participările la conferințe naționale și internaționale, proiectele de cercetare și distincțiile obținute alcătuiesc împreună un dosar științific solid și convingător. Toate aceste realizări demonstrează că Adrian Dolghi îndeplinește cu prisosință criteriile academice și științifice care justifică pe deplin conferirea gradului științific de doctor habilitat, reprezentând o contribuție autentică și durabilă la cunoașterea istoriei sociale și culturale a Republicii Moldova.

Consultant științific, prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România

Ieri, 24 aprilie 2026, într-o atmosferă solemnă, conducerea Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți i-a înmânat Diploma de Doctor Honoris Causa distinsului arheolog și istoric ieșean Victor Spinei.

Doamna rector Natalia Gașițoi a rostit un cuvânt de salut și a făcut o prezentare a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. După care, dna dr. Lidia Pădureac, pro-rector al aceleiași instituții, a prezentat LAUDATIO: o expunere a biografiei, dar mai ales a excepționalelor realizări ale academicianului Victor Spinei.

După ce i s-a înmânat Diploma de Doctor Honoris Causa și atributele obligatorii, la tribună a fost invitat dl. Victor Spinei, care a ținut un discurs referitor la neamul din care se trage, unele rude ale distinsului istoric au participat activ la Mișcarea de Renaștere națională din 1917-1918, fiind chiar și membri ai Sfatului Țării; a vorbit despre realizările făcute și despre colaborarea strânsă cu istoricii basarabeni, fapt pentru care îi mulțumim.

În format on-line, subsemnatul l-am felicitat cu acest frumos prilej, am vorbit despre monografiile devenite cărți de referință pentru specialiști („Moldova în secolele XI-XIV, 1982; Relațiile etnice și politice în Moldova meridională în secolele X-XII. Români și turanici, 1985, altele).

Cred, una din cele mai mare contribuție a distinsului academician este coordonarea și editarea în 2021, la Suceava, a Enciclopediei reprezentanților scrisului istoric românesc în 5 volume.

Istoricii români au beneficiat de un volum, numit Enciclopedia istoriografiei românești, coordonată de academicianul Ștefan Ștefănescu[1], în care, succint, au fost prezentați istoricii de vază români. La pagina 301 a fost menționat Victor Spinei (21 de rânduri scurte): „născut la 26 octombrie 1943, la Lozova (azi / atunci – URSS), specializare la Universitatea din Saarbrücken (RFG, 1973-1974), cercetător principal la Institutul de istorie și arheologie, Iași. Preocupări privind epoca târzie a migrațiilor și a feudalismului timpuriu pe teritoriul Moldove”. Au fost enumerate studiile dlui Victor Spinei, apărute de sub tipar la acel an.

De atunci a trecut mult timp. Nu mai există URSS. În condiții de libertate, istoricii români de pe ambele maluri ale Prutului au publicat numeroase documente, monografii, articole. A apărut necesitatea de a generaliza și sintetiza opera istoriografică acumulată. Alături de Dorina N. Rusu, dl Victor Spinei în calitate de co-autori și coordonatori au publicat în 2021, la Suceava, cinci volume ale Enciclopediei reprezentanților scrisului istoric românesc, format A-4[2], în care au fost incluși și istorici din Republica Moldova (coordonator zonal fiind profesorul universitar, doctor habilitat, dl Gheorghe Postică)[3].

Cele cinci volume ale Enciclopediei reprezentanților scrisului istoric românesc au o importanță fundamentală pentru cunoașterea realizărilor, dar și problemelor de rezolvat ce stau în fața istoricilor români.

L-am cunoscut pe dl Victor Spinei în anul 1989, la Iași, înainte de căderea regimului comunist din România. De atunci încoace întotdeauna l-am admirat pentru bunătatea sufletului dumnealui, pentru susținerea dezinteresată a istoricilor basarabeni, fapt pentru care îi mulțumim foarte mult.

În încheiere: dragă Victor, sincere felicitări cu ocazia conferirii înaltului titlu de Doctor Honoris Causa a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți.

Sincere felicitări conducerii Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți pentru această decizie inspirată de a-i conferi titlu onorific de Doctor Honoris Causa dlui Victor Spinei.

anatol_petrencu@yahoo.com

Startul activităților a fost dat în satul Trinca, locul unde, la 11 noiembrie 1845, s-a născut Vasile Stroescu. În biserica satului a avut loc un parastas în memoria lui Vasile Stroescu, fraților și tatălui lui. După care participanții la eveniment au depus flori stela din curtea bisericii pe care este scris: în față – „Aice-s îngropați ctitorii bisericei din față și familia lor VASILE ION STROESCU, născut pe la 1790, mort la 15 Fauru[1] 1875, soția sa PORFIRA STROESCU, născută Guțu, la 1808, mórtâ (așa e scris, aici și mai jos am păstrat originalul inscripțiilor, a. p. ) la 22 Aprilie 1856.  CONSTANTIN VASILE STROESCU, fiul lor, născut la 1843, mort la 18 Aprilie 1895. Bunica nóstrâ ECATERINA MANOLACHI GUȚU”.

Pe partea stângă a stelei au fost scrise următoarele cuvinte: „Copiii lor, morți în copilărie: GAVRIIL, ILII, CATINCA, MĂRIOARA, ALEXANDRA, RUCSANDA, FRĂSÎNA, PORFIRA.”

Iar pe partea din spatele stelei a fost inscripționat: „Monumentul ista râdicat la 10 Septembrie 1904 de fiii Lor GHEORGHI și VASILE STROESTΔ.

A urmat vizita casei părintești a lui Vasile Stroescu și fostul spital. Pe peretele clădirii de la intrare a fost montată o placă comemorativă cu următorul conținut” „VASILE STROESCU. 1845-1926. MARE PATRIOT ȘI FILANTROP ROMÂN DIN BASARABIA, PRIMUL PREȘEDINTE AL CAMEREI DEPUTAȚILOR ROMÂNIEI MARI”, plasat alături de un mic basorelief al marelui filantrop. Deocamdată clădirile așteaptă investitorii care, reparându-le, le pot transforma în bijuterii arhitecturale.

Următoarea localitate a fost Brînzenii. În fața Primăriei este ridicat un bust al lui Vasile Stroescu. Pe postament e scris: „Vasile Stroescu. 1845 – 1926”. Și la acest bust au fost depuse buchete de flori. În sat se află fostul conac al lui Vasile Stroescu, în prezent – Centrul de plasament temporar pentru persoane cu dezabilități (adulte) Brînzeni al Ministerului Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, Agenția Națională Asistență Socială. Fostul conac și clădirile aferente sunt înconjurate de jur-împrejuri cu pomi ce formează un parc. În centrul curții a fost înălțată o răstignire din piatră de Cosăuți, pe care a fost scris: „Această cruce este ridicată în memoria lui Vasile Stroescu”. Conacul este bine păstrat, utilizat în calitate de bloc administrativ. Interiorul a suferit anumite modificări, în schimb scările din metal, ce duc la etaj, sunt originale; s-au păstrat și tavanele cu ornamente color de o frumusețe deosebită.

Evenimentele comemorative au urmat la Edineț. În preajma bustului lui Vasile Stroescu din strada Independenței, în fața celor prezenți, despre personalitatea marelui filantrop a vorbit dl Ion Negrei, vice-președintele AIRM „A. Moșanu”, după care a urmat depunerea de flori.

Începând cu ora 13.00, în incinta Centrului Cultural „Anatol Ciobanu”, a avut loc un mănunchi de activități comemorative. Astfel, în fața clădirii a fost amplasată și prezentată publicului o expoziție foto-documentară cu tema „Oameni mari ai neamului: Vasile Stroescu (1845-1926)”, iar în holul instituției, angajatele Bibliotecii Municipale „Ion Buzdugan” au expus cărți, reviste, alte materiale, referitoare la viața și activitatea lui Vasile Stroescu.

În Sala de festivități a Centrului Cultural „Anatol Ciobanu”, în fața unui public numeros (profesori școlari, liceeni, oameni interesați de personalitatea lui Vasile Stroescu), PS Antonie, Episcop al Bălților (fost al Hotinului), a binecuvântat începutul Conferinței științifice cu tema „Vasile Stroescu – filantropul desăvârșit”.

Inițial, a fost lansat volumul „Vasile Stroescu – voievodul mărinimiei”, autori – Tudor Țopa și Liviu Belâi[2]. Cartea a fost prezentată de scriitorul, publicistul, editorul și traducătorul Liviu Belâi, născut în satul Terebna, raionul Edineț. Ea cuprinde file din biografia și activitatea lui Vasile Stroescu, expuse atât de autorii cărții, cât și de alți cercetători – istorici, scriitori, publiciști etc.; în carte au fost publicate multe fotografii care se referă la Vasile Stroescu și la evenimente prilejuite de dezvelirea busturilor, altor activități legate de Vasile Stroescu.

A urmat sesiunea de comunicări, moderată de dl Constantin Cojocaru, primarul municipiului Edineț, și dl Ion Negrei, vice-președintele AIRM „A. Moșanu”. Istoricul Ion Negrei a vorbit despre „Generozitatea legendară a boierului Vasile Stroescu”, iar prof. univ., dr. hab. în medicină Viorel Prisăcaru, membru titular (academician) al Academiei de Științe a Moldovei „Sănătatea publică în vizorul lui Vasile Stroescu”, dar și despre cunoașterea / necunoașterea marelui mecenat în anii Puterii sovietice, timp în care autoritățile comuniste au făcut tot ce au putut pentru a șterge din memoria oamenilor personalitatea lui Vasile Stroescu.

Cuvinte deosebite despre marele consătean au fost rostite de profesoara de istorie din satul Trica, iar una din elevele Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din municipiul Edineț a găsit cele mai potrivite fraze pentru cel care a fost Vasile Stroescu.

Subsemnatul am vorbit despre „Personalitatea lui Vasile Stroescu în amintirile lui Pan Halippa”. Am menționat: Pan Halippa a fost un om politic deosebit în Istoria Românilor. El a trecut prin câteva etape istorice și regimuri politice: cel țarist, etapa renașterii naționale a românilor basarabeni și înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria-mamă România (1917-1918), Pan Halippa fiind o figură-cheie a acelor vremi. A urmat diversa și rodnica activitate în cadrul României întregite (1918-1940), a trecut prin anii tragici ai celui de-al Doilea Război Mondial, prin anii comunismului, impus de sovietici României (în 1950) a fost întemnițat în groaznica pușcărie de la Sighetu Marmației; peste doi ani – a fost trimis în URSS, unde a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia, dar trecut din nou în România, în închisoarea din Aiud. Pan Halippa a trăit 96 de ani (1883-1979), a cunoscut mari figuri ale timpului, inclusiv, din spusele lui – pe Lev Troțki și Vladimir Lenin, în vara anului 1917. Pan Halippa l-a cunoscut suficient de bine pe Vasile Stroescu, despre care a lăsat doar cuvinte de laudă și înaltă apreciere.

În anul 2003, la Chișinău, a fost publicată cartea „Pantelimon Halippa. Apostol al Basarabiei: Studii. Documente. Materiale”, îngrijită de Ion Constantin și Ion Negrei[3]. În volum au fost înmănuncheate memoriile lui Pan Halippa („Povestea vieții mele”, 1962), diverse documente, studii, materiale. În aceste scrieri Pan Halippa l-a menționat pe Vasile Stroescu de cel puțin 18 ori. Am spicuit doar unele din ele. Astfel, fiind redactor-șef al săptămânalului „Cuvânt moldovenesc” (1917), Pan Halippa își amintea: „Un om interesant, care ne vizita redacția, era Vasile Stroescu, moșier din Trinca, județul Sorocii. Omul acesta își întrebuința capacitatea lui de mare gospodar spre a-i mulțumi pe oamenii de pe moșia lui. El le-a construit școală și biserică, i-a ajutat să aibă fiecare casă și gospodărie frumoasă, procedând ca un om de stat. Ș-apoi ceea ce-i producea gospodăria, V. Stroescu întrebuința pentru construirea de școli și biserici și în alte sate sărace, și mai ales în Transilvania, unde administrația ungurească nu era prea bună și atentă față de români. Și pentru ca să poată face toate aceste lucruri, Vasile Stroescu nu s-a însurat niciodată și a trăit modest, cum le-ar sta bine să trăiască la toți miniștrii și oamenii de stat de astăzi. Vasile Stroescu era un democrat adevărat și unionist pentru neamul român înainte de unirea Basarabiei, Bucovinei și Ardealului cu Regatul României…”[4]

În vara anului 1917, Pan Halippa a mers la Odesa, în care erau staționați peste 10 000 de militari moldoveni. Fiind în orașul de pe malul Mării Negre, scrie Pan Halippa, 1nu puteam să uit că acolo se găsea în suferință marele nostru român basarabean Vasile Stroescu”. Pan Halippa a sugerat ideea ca trupele militare basarabene să defileze în fața hotelului „London”, acolo, unde se afla „acest Mecena al neamului românesc, care și-a cheltuit viața și averea pentru nevoile vitale ale românilor de pretutindeni”. Și Pan Halippa scrie în continuare: „Și i-am procurat cea mai mare bucurie în viață, când a văzut cu ochii lui minunatul tablou al ostășimii moldovenești basarabene, care se încadra în rândurile strânse și unite ale neamului pentru salvarea lui. Doar la Odesa pe vremea aceea se găseau și refugiați din Ardeal, din Bucovina și chiar din România…”[5]

Într-un articol din anul 1968, Pan Halippa și-a amintit din nou de Vasile Stroescu. El a scris: „Vasile Stroescu (…) a sfidat pe toți cei ce își găseau satisfacția în cazinoul de la Monte Carlo și în saloanele Parisului. Vasile Stroescu a moștenit o parte din avere, iar altă parte a economisit-o el, trăind o viață foarte modestă și simplă. El se îmbrăca așa de modest încât cine nu-l cunoștea, îl lua drept un oarecare țăran din satul Brânzeni; iar hrana lui de toate zilele era mămăligă cu brânză de vaci  și cu smântână, un pui prăjit în smântână sau o zeamă de găină. Când venea la Chișinău, de la gară spre centru, lua tramvaiul și nu o birjă. Când un prieten l-a întrebat de ce procedează așa, el a răspuns: «Tramvaiul costă trei copeici, iar birja trei ruble, și aceste trei ruble vor fi de mare folos la vreun țăran din Maramureș». Și în adevăr, economiile lui Vasile Stroescu au fost de mare folos țărănimii din Maramureș, Ardeal și chiar din Vechiul Regat. El a înlocuit sumele din bugetul Ungariei, pentru școlile românești din Ardeal. Cu concursul lui s-au construit 216 școli și 96 biserici; s-au înființat și s-au mărit numărul filialelor societății culturale «Astra» până la 300; s-au tipărit pentru aceste filiale 135 000 de exemplare de cărți ale lui Ion Creangă, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Anton Pann etc. Cu concursul său s-au înființat băncile populare din Ardeal și cooperativele forestiere din Maramureș, la care a contribuit cu suma de aproape un milion de coroane”[6].

După discurs, din partea AIRM „A. Moșanu” am oferit Bibliotecii Municipale „Ion Buzdugan” câte un exemplar al Suportului informațional „Regimul totalitar comunist: represiune și mișcare de rezistență” pentru clasa a IX-a și a XII-a. Cititorii acestor cursuri se vor convinge că regimul sovietic a depus eforturi enorme pentru a șterge din memoria oamenilor atât crimele comise de bolșevici, cât și viața și faptele bune, săvârșite de unii dintre înaintașii noștri, Vasile Stroescu fiind unul dintre ei.

La evenimentele din raionul Edineț a participat și dl Vasile Șoimaru, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, care a vorbit despre activitățile domniei sale privind istoria contemporană.

În încheiere, primarul municipiului Edineț, dl Constantin Cojocaru a tras concluzii referitoare la evenimentul de comemorare a filantropului basarabean Vasile Stroescu.

Autorii cărții „Vasile Stroescu – voievodul mărinimiei”, domnii Tudor Țopa și Liviu Belâi, au oferit câte un exemplar de carte tuturor celor ce au fost interesați de viața și activitatea lui Vasile Stroescu, însoțind cărțile cu autografele respective.

anatol_petrencu@yahoo.com

15-19 aprilie 2026

PS. Imaginile foto ale evenimentelor se păstrează în arhiva autorului; o parte din ele vor fi utilizate la publicarea pe hârtie a textului dat.

După un Cuvânt de salut, am invitat la microfon pe vice-directoarea BNRM dna Veronica Borș, care a adus un omagiu marelui nostru înaintaș și a prezentat publicului cărțile lui Ion Pelivan și cele scrise despre Ion Pelivan, aflate pe rafturile Bibliotecii.

În cadrul Mesei rotunde, întitulate „Ion Pelivan – tribun al Basarabiei” au luat cuvântul:

Dl Ion Negrei, cercetător științific, Institutul de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova (USM), care a vorbit despre Identitatea națională a Basarabiei în opera Ion Pelivan.

A urmat dl Gheorghe Negru, dr. în istorie, conf. univ., cercetător științific coordonator, Institutul de Istorie, USM, cu comunicarea Ion Pelivan și începuturile presei naționale din Basarabia: activitatea de redactor și colaborator la ziarul BASARABIA (1906-1907).

Subsemnatul, am expus comunicarea Omagierea lui Ion Pelivan la împlinirea a 60 de ani (pe baza materialelor publicate în revista „Viața Basarabiei” (1936, nr.7-8).

Dl Alecu Reniță, jurnalist, director al revistei naționale „NATURA”, a vorbit despre Ion Pelivan, luptătorul pentru cauza națională a românilor basarabeni: între uitare și recunoștință.

Doamna Maria Vieru-Ișaev, istoric, a prezentat o comunicare referitoare la Maria, soția lui Ion Pelivan.

În urma expunerii comunicărilor au avut loc dezbateri și formulate concluzii.

A fost luată decizia de a aproba un Demers către autoritățile Republicii Moldova în vederea înveșnicirii memoriei lui Ion Pelivan, iar dl Ion Negrei a redactat o Notă informativă despre marea personalitate a basarabenilor.

Vedeți anexele.

anatol_petrencu@yahoo.com

Anexa nr. 1

DEMERS

întru înveșnicirea memoriei lui Ion Pelivan

Anul acesta, la 1 aprilie 2026, s-au împlinit 150 de ani de la nașterea lui Ion Pelivan (1876-1954), strălucită figură din spațiul dintre Prut și Nistru, cunoscut magistrat, ilustru publicist, mare om politic și de stat (ministru), animator al vieții politice și culturale din Basarabia. Pe bună dreptate, este considerat părinte al mișcării de eliberare națională a românilor basarabeni, este unul dintre arhitecții conștiinței naționale. Din păcate, în timpul regimului totalitar sovietic i-a fost hărăzit să cunoască ororile detenției comuniste, închisoarea din Sighet fiind ultimul loc de suferință și deces.

Participanții la manifestarea comemorativă organizată cu acest prilej de către Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” au scos în evidență devotamentul și curajul cu care a luptat pentru rezolvarea problemelor românilor din Basarabia. A desfășurat o prodigioasa activitate în plan internațional, aflându-se în anii 1917-1918 la cârma politicii externe a Republicii Democratice Moldovenești. Ulterior, a participat la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920).

Vorbitori au susținut ideea că figura lui Ion Pelivan trebuie să fie așezată la loc de onoare în panteonul național, iar cea mai potrivită modalitate de înveșnicire a memoriei fruntașului basarabean este ridicarea unui monument/dezvelirea unui bust în preajma Ministerului de Externe sau Ministerului Justiției al Republicii Moldova (Chișinău, str. 31 August 1989).

În acest context, în numele participanților la manifestarea de comemorare a lui Ion Pelivan, adresăm rugămintea să examinați propunerea privind înâlțarea unui monument/dezvelirea unui bust Ion Pelivan și să aprobați o decizie pozitivă în acest sens.

La Demersul nostru anexăm Nota informativă Ion Pelivan.

Anexa nr. 2

NOTĂ INFORMATIVĂ
Ion PELIVAN

Născut la 1 apri­lie 1876, Răzeni, jud. Lă­puş­na – decedat la 25 ianuarie 1954, închisoarea din Sighet, jud. Maramureș, România.

Magistrat, publicist, om politic și de stat, diplomat, ideologul mișcării de eliberare națională a românilor basarabeni.

Studii: Seminarul Teologic din Chișinău, Facultatea de Drept a Universității din Dorpat (Estonia).

Or­ganizează și conduce la Universitatea din Dorpat (Tartu, Estonia), în 1899–1902, Pământenia basarabeană, prima organizație cu program național a studenților moldo­veni. Desfățară activități revoluționare: distribuie literatură interzisă, proclamații și foi volante. Întreține corespondență cu basarabenii refugiați în România, cărora le solicită ziare și cărți în limba româ­nă. În 1902, organizația fiind descoperită, membrii ei sunt arestați și întemnițați în închisoarea din loca­litate, Ion Pelivan, sub grava acuzare de manifestare a tendințelor separatiste românești, este exilat la Mezen, gub. Arhanghelsk.

În timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), este mobilizat pe fron­tul din Manciuria. După înfrân­gerea Rusiei în război, revine în Basarabia, unde, în jurul avocatului Emanuil Gavriliţă, se organizează prima grupare național-democratică moldovenească, din care face parte. În 1906, gruparea reușește să editeze ziarul „Basarabia”, prima publicație periodică în limba română în spațiul dintre Prut și Nistru.

În 1907 obține postul de judecător la Bălți. La serbările oficiale organizate de autoritățile țariste, cu prilejul împlinirii a o sută de ani (1912) de la «eliberarea Basarabiei de sub jugul turcesc», poartă ostentativ o cocardă tricoloră cernită, exprimând astfel doliul românilor basarabeni despărțiți de vatra strămoșească. Acțiunea curajoasă l-a costat destituirea din funcție.

În timpul Primului Război Mondial (1914-1918) este mobilizat pe front, fiind mutat din garnizoană în garnizoană, pentru ca, în cele din urmă, în primăvara anului 1917, să ajungă la Bolgrad, unde va lucra pe plan național împreună cu Stefan Ciobanu, aflat și el acolo, și de unde, după revoluția rusă din februarie 1917, va reveni la Chișinău și va participa la toate manifes­tările naționale.

Face parte din Comitetul de organizare al Partidului National Moldovenesc. Participă la congresele din aprilie și mai 1917 ale învățătorilor, unde susține propunerile de naționalizare a învățământului din Basarabia, precum și la alte manifestări cu caracter național. Este ales în comitetul de con­ducere al Societății Culturale Moldovenești (iunie 1917).  Publică, în limba română, broșura de propagandă Adunarea Întemeietoare, în care  susține ideea autonomiei Basarabiei și crearea Sfatului Tarii. În octombrie 1917, își prezintă candidatura pentru Constituanta Rusă, din partea cooperației moldovenești.

Ales deputat în Sfatul Țării la Congresul militarilor moldo­veni (20–27 octombrie 1917). Cooptat în Biroul de organizare al Sfatului Țării (10-21 noiembrie 1917). A deținut mandat de deputat de la 21 noiembrie 1917 până la 27 noiembrie 1918. Membru în comisiile Declarații și Statute, Administrativă, Regulamente.

La ședința din 20 noiembrie 1917 a Biroului de organizare a Sfatului Țării, a fost înaintat și aprobat la funcția de președinte al Sfatului Țării, condițiile însă l-au determinat să renunță la înalta demnitate, care-i revenea pe bună dreptate ca o recunoaștere a meritelor sale pe tărâm național, în folosul lui Ion Inculeţ, alt lider național, agreat de minoritari. În discursul rostit în ședința de inaugurare a Sfatului Ţării (21 noiembrie 1917), face un succint istoric al Basarabiei, începând cu nedreptul rapt din 1812 și terminând cu momentul actual, exprimând speranța că ziua dezrobirii e aproape.

În primul guvern al Republicii Moldovenești (7 decembrie 1917–14 ianuarie 1918), prezidat de Pantelimon Erhan, a deținut funcția de Director general pentru relațiile interetnice, în cel de‑al doilea (19 ianua­rie 1918–27 martie 1918), condus de Daniel Ciugu­reanu, pe cea de Director gene­ral (ministru) la Externe. În această calitate, în zilele de 7-15 decembrie 1917, împreună cu Vladimir Cristi, ministru de Interne, s-a aflat la Iași, pentru a trata problema ajutorului solicitat guvernului român, deoarece Sfatul Țării și alte organizații democratice de la Chișinău erau amenitate cu lichidarea de către formațiunile militare ruse bolșevizate, subordonate Frontodelului.

La 22 decembrie 1917, împreună cu Pantelimon Erhan, președintele Consiliului Directorilor Generali, şi Vladimir Cristi, ministru de Interne, semnează un demers către ministrul de Război al României, solicitând un regiment de foști prizonieri ardeleni în sprijinul guvernului de la Chișinău.

La consfătuirea secretă a unui grup de deputați ai Sfatului Țării, din 7 ianuarie 1918, ținută în casa lui Nicolae N. Bosie‑Codreanu, la care participă și Ion Pelivan, s-a hotărât plecarea la Iaşi a câtorva delegații de deputați ai Sfatului Țării, pentru a urgenta ajutorul solicitat de la guvernul României. În aceeași zi, va pleca la Iași, împreună cu Nicolae Suruceanu, Ion Buzdugan şi Vasile Gafencu.

La 13 ianuarie 1918, revine la Chișinău împreună cu unități ale Armatei române. În  ședința Sfatul Ţării din 24 ianuarie 1918, când s-a votat independentă Republicii Democratice Moldovenești, rostește o cuvântare înălțătoare, spunând că „acum suntem în ajunul întregirii neamului”. La 27 martie 1918, votează Declarația de Unire a Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) cu România.

A reprezentant cu multă competență și devotament România la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), obținând recunoașterea suveranității României asupra teritoriului Basarabiei. În capitala Franței, a editat ziarul „La Besssarabie”, a colaborat la gazetele franceze: „Le Temps”, „La Victorie”, „La Patrie”. A deținut postul de ministru al Justiției în guvernul condus de Alexandru Vaida-Voevod (1 decembrie 1919–13 martie 1920)

Activitățile sale în calitate de președinte al filialei ASTRA din Basarabia au contribuit la integrarea spirituală și culturală a românilor basarabeni în spațiul cultural românesc.

În 1940, se refugiază la București. În 1941 revine în Basarabia, fiind nevoit să se refugieze repetat, în vara anului 1944.

A fost arestat în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, fiind întemnițat în închisoarea de la Sighet, fără a fi condamnat. A decedat în penitenciar la 25 ianuarie 1954, la vârsta de 78 de ani. A fost înmormântat, în taină, în cimitirul închisorii.

La 4 aprilie 1976, prin intervențiile lui Elefterie Sinicliu, la cererea soției sale, Maria Pelivan, osemintele sale au fost reînhumare în Cimitirul de la mănăstirea Cernica.

Distincții: Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer, Steaua României în grad de Mare Ofițer, Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 fără barete, Ferdinand I în grad de Mare Ofițer, Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer, Medalia Centenarului Regelui Carol I.

Ion Negrei,

vicepreședinte al Asociației Istoricilor din Republicii Moldova „Alexandru Moșanu”

Documentele de mai sus au fost prezentate prim-ministrului Republicii Moldova, dlui Alexandru Munteanu, viceprim-ministrului, Ministrului de Externe Mihai dlui Popșoi, Ministrului Culturii, dlui Cristian Jardan, Ministrului Justiției dlui Vladislav Cojuhari.

În fața celor prezenți, cu un Cuvânt de salut s-a adresat dna Elena PINTILEI, directoarea Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova. Tot dumneaei a prezentat Expoziția de cărți consacrate Unirii Basarabiei cu Patria-mamă România.

A urmat expunerea comunicărilor.

Subsemnatul am adus un Omagiu Generației Unirii: Unirea a fost realizată de o pleiadă de oameni politici basarabeni de excepție: Constantin Stere, Ion Inculeț, Pan Halippa, Pantelimon Erhan, Petre Cazacu, mulți alții, dar și cu concursul primului ministru al României Alexandru Marghiloman și alți oameni politici bucureșteni. Unirea a constituit încununarea Mișcării de Eliberare Națională a românilor basarabeni în anii 1917-1918.

Următorul locutor a fost dr. Viorel COJOCARU, Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testimițanu”, membru al Comitetului de conducere al AIRM „Alexandru Moșanu”, care a vorbit despre Rolul revistei „Luminatorul” la deșteptarea națională în perioada anilor 1907-1918. 

Dl Ion NEGREI, cercetător științific, Institutul de Istorie, USM, vice-președinte al AIRM „Alexandru Moșanu” a expus tema Evoluția politico-juridică a Basarabiei în Primul Război Mondial (1914-1918).

Membrii Comitetului de conducere al AIRM „Alexandru Moșanu” Alina FELEA, doctor habilitat în istorie, conferențiar cercetător, Institutul de Istorie, USM și  Adrian DOLGHI, doctor în istorie, cercetător științific coordonator, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală au prezentat comunicarea Organizarea administrativă a Basarabiei în cadrul României întregite (1918-1940).

Domnul dr. Dorin POPESCU (Constanța) a vorbit despre România și Republica Moldova – oportunități de colaborare strategică în construcția noii arhitecturii de securitate la Marea Neagră, iar domnul dr. Andrei NOVAC (București) expus tema De la apariția ideii de națiune la momentul 27 martie 1918.

În cadrul Mesei rotunde, de asemenea, au luat cuvântul părintele drd Mircea BEJENARU (Suceava), Alecu RENIȚĂ și Valentin DOLGANIUC, deputați în Primul Parlament al Republicii Moldova. Între altele, a fost ridicată problema moștenirii sovietice în suverana și independenta de circa 35 de ani Republica Moldova, în mod special – prezența monumentelor de for public în multiplele localități ale republicii. Cu acest prilej a fost redactată și aprobată unanim o Declarație publică, pe care o prezentăm mai jos. Textul Declarației va fi înaintat autorităților republicare pentru soluționare.

anatol_petrencu@yahoo.com

Președintelui Republicii Moldova,

Excelența Sa, Dna Maia SANDU;

Președintelui Parlamentului Republicii Moldova,

Excelența Sa, Dl Igor GROSU;

Prim-ministrului Republicii Moldova,

Excelența Sa, Dl Alexandru MUNTEANU;

Ministrului Culturii al Republicii Moldova,

Dl Cristian JARDAN

DECLARAŢIE PUBLICĂ

Participanții la Masa rotundă, organizată de către Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, în parteneriat cu Platforma Reîntregirii Naționale, cu ocazia împlinirii a 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), constată că, actul Unirii Basarabiei cu România, votat de Sfatul Țării, în ședința solemnă din 27 martie 1918, constituie una dintre cele mai glorioase pagini din istoria noastră națională. Evenimentul istoric produs la Chișinău acum 108 ani, într-o conjunctură politică internă și internațională complexă, a scos în evidență energia fizică și morală inepuizabilă a poporului din Basarabia, capacitatea lui de a supraviețui în condiții vitrege, forța lui de rezistență la politicile de deznaționalizare, capacitatea lui de a-și păstra identitatea națională și patrimoniul cultural.

La momentul oportun, reprezentanții acestui pământ, în spirit democratic, au acționat ferm și cu mult curaj, în interesul poporului din Basarabia.

Totodată, participanții la masa rotundă constată că la trecerea aproape a 35 de ani de la proclamarea independenței, Republica Moldova rămâne împânzită de monumente militare și civile, înălțate în perioada sovietică, care nici pe departe nu întrunesc criteriile unor opere de artă. Mesajul ideologic al acestui gen de artă propagandistică macină și mutilează în continuare identitatea națională și profilul uman al cetățenilor noștri.

În condițiile războiului hibrid purtat de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova, monumentele ideologiei sovietice s-au transformat în instrumente ale propagandei rusești, cu ajutorul cărora continuă operațiunea de spălate pe creier a noilor generații de cetățeni. După trei decenii de la destrămarea URSS, spațiul public din Republica Moldova este infectat/intoxicat de o ideologie străină, distrugătoare de conștiințe.  

Constatăm că în lumea civilizată nu există altă țară independentă care, pe parcursul a mai bine de trei decenii de la proclamarea independenței, să păstreze simbolurile unei ideologii străine, ba mai mult, ale unui stat imperialist agresor. Este imoral ca un stat care a declarat că îmbrățișează valorile democratice europene și tinde să se integreze în Uniunea Europeană să cheltuie bani publici pentru întreținerea unor monumente/tancuri pe postament, cu țeava îndreptată către Europa, este o rușine națională ca autoritățile să depună flori la monumentele celor care cotropindu-ne, ne-au deturnat parcursul nostru firesc de dezvoltare, ne-au înfometat, ne-au ateizat, ne-au deportat, ne-au executat părinții și buneii noștri.

Este absolut greșit să se creadă că aceste monumente sunt parte a istoriei noastre și că ele trebuie păstrate pentru că chipurile reprezintă trecutul nostru. Exprimăm ferma certitudine că aceste rămășițe ale trecutului doar sfidează demnitatea noastră, nu reprezintă identitatea noastră și spiritul nostru național.

În situația în care Republica Moldova aspiră la un loc în familia europeană, monumentele din perioada sovietică – simboluri ale regimului totalitar comunist – ne aruncă înapoi, în trecutul sovietic. Multe din aceste monumente sunt amplasate în spațiul public, cu valoare simbolică națională. Este cutremurător faptul că aceste simboluri ale unui regim criminal de ocupație au fost incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat.

Deși în Republica Moldova există, încă din 1991, cadrul normativ care interzice simbolurile comuniste, acesta a fost aplicat parțial, doar în cazurile monumentelor lui Ulianov-Lenin.

În această zi, când se împlinesc 108 de la Unirea Basarabiei cu România, zi cu o înaltă încărcătură simbolică, solicităm conducerii de vârf a Republicii Moldova să ia act de declarația noastră și să întreprindă măsuri urgente și concrete pentru a asana spațiul public de aceste rămășițe care simbolizează regimul de ocupație și sfidează tragedia neamului nostru.

A sosit timpul ca societatea noastră să revină la normalitate, să devenim total liberi de o ideologie toxică.

Chișinău, 27 martie 2026

Vedeți reacții: 

Julieta Savitchi, Război monumentelor sovietice, declarat de ziua Unirii Basarabiei cu România: „E timpul să revenim la normalitate și să scăpăm de exponate toxice”, în https://evz.ro/razboi-monumentelor-sovietice-declarat-de-ziua-unirii-basarabiei-cu-romania-e-timpul-sa-revenim-la-normalitate-si-sa-scapam-de-exponate-toxice.html (accesat 29. 03. 2026)

Am avut onoarea să scriu Prefața acestui volum.

Scopul formulat de autoarea cărții a fost examinarea minuțioasă a cauzelor ce au dus la moartea miilor de oameni într-un ținut agrar, așa cum este Basarabia, expunerea tragediei propriu-zice în localitățile raionului Cimișlia și urmările politicii comuniștilor față de plugarii basarabeni.

În Introducere autoarea a examinat istoriografia Foametei din RSS Moldovenească, a studiat documentele publicate de istorici, precum și operele lor, constatând că lipsește un studiu referitor la Foametea din localitățile raionului Cimișlia.

Pentru a realiza scopul propus, dna Anastasia Ambul-Balmuș a cercetat fondurile Agenției Naționale a Arhivelor, documentele păstrate în Arhiva raională, precum și diverse surse în depistate în satele raionului Cimișlia. Unul din cele mai importante izvoare ale cărții au fost mărturiile supraviețuitorilor Foametei, a descendenților acestora, precum și alte surse. În rezultat, autoarea a putut demonstra cu argumente forte cauzele reale ale Foametei, a expus comportamentul oamenilor în condiții extremale, provocate de lipsa produselor alimentare. De ex., una din intervievate (Maria Hodorogea) i-a spus autoarei cărții că „moldovenii noștri, ajunși funcționari, parcă turbaseră; ei răscoleau hambarele și casele, de parcă nu căutau o strachină de fasole, ci mine și bombe. Țin minte, cum părinții mei ascunseseră oleacă de grâu, într-o groapă. Au astupat-o și de asupra au turnat multe nuci. Dar activiștii au venit cu câte un țăpoi, cu vergele metalice, împungeau peste tot, căutau unde sună a gol, adică a loc găunos și au găsit locul. N-aveau în ce să-l ia și au pus-o pe mama să coase saci. Mama le-a cusut din țoluri. Tata, de scârbă, a murit în toamna aceea la vârsta de doar 52 de ani” (p. 24). În condiții extreme factorul uman nu trebuie neglijat. Fără îndoială, vina pentru marea tragedia a basarabenilor o poartă Statul sovietic, conducerea de la Moscova în frunte cu dictatorul Iosif Stalin, conducerea de la Chișinău, lașă și fricoasă, cea de la raioane. În același timp, unii activiști ai satelor au dat dovadă de exces de zel, în multe cazuri bătându-și joc de consătenii lor (cum este cazul de mai sus; vezi și capitolul „Atitudinea cârmacilor satelor, veniți la putere”).

Autoarea cărții a depistat multe exemple de solidaritate a oamenilor, ajunși în fața morții, de împotrivire în fața abuzurilor comise de autoritățile locale. În același timp, în carte sunt expuse multe (poate prea multe, dar, posibil, nu toate) cazurile de canibalism, când oamenii ajunși în stare de demență din cauza foametei, și-au sacrificat pentru consum propriile lor rude (părinți, frați, surori, copii).

Dna Anastasia Ambul-Balmuș prezintă și alte aspecte ale fenomenului Foametei: pedepsele aplicate de autorități față de oamenii care nu puteau preda statului sovietic cotele obligatorii; „ajutorul” oferit de către stat prea târziu și condiționat. Un tablou deosebit de îngrozitor a fost cel cu miile de cadavre, îngropate cu mare greu în gropi comune, fără prohoduri.

În Încheiere, autoarea a prezentat date concrete privind moartea oamenilor pe localități, precum și unele mărturisiri ale supraviețuitorilor. Merită citite și memorate!

Facsimilele documentelor și fotografiile de epocă completează mult și convingător textul expus.

Sunt importante și informațiile (cu imaginile respective) privind eforturile depuse, inclusiv de autoarea cărții, în vederea înveșnicirii memoriei celor decedați în anii Foametei.

Cartea dnei Anastasia Ambul-Balmuș este o stavilă în calea uitării a ceea ce s-a întâmplat în anii 1946-1947.  Citiți și cutremurați-vă!  Noi, cei de astăzi, nu avem dreptul să uităm nici pe cei ce au murit, nici pe cei ce au provocat și realizat această crimă odioasă.

anatol_petrencu@yahoo.com

Evenimentul a început cu un moment de reculegere în memoria victimelor agresiunii rusești din Ucraina.

Doamna Veronica Borș, vice-director al BNRM, a deschis manifestarea cu un Cuvânt de salut și a prezentat Expoziția de cărți despre războiul agresiv al Federației Ruse împotriva Ucrainei.

Primul vorbitor a fost atașatul militar al Ucrainei în Republica Moldova (RM), dl colonel Valerii Kobylynskyi, care a adus mulțumiri RM pentru sprijinul acordat Ucrainei.

Dr. Ruslan Șevcenco, membru al Comitetului de Conducere al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” (CC al AIRM „A. Moșanu”) a expus comunicarea Războiul în Ucraina: evenimentele anilor 2025-2026 și perspectivele încheierii acestui conflict. Concluzia autorului: Rusia va fi învinsă în urma implicării statelor membre NATO de partea Ucrainei.

A urmat dna dr. hab. Lilia Zabolotnaia cu comunicarea De la memorie istorică la parteneriat strategic: contribuția Poloniei în susținerea Ucrainei în contextul războiului (2022–2026). În pofida unor divergențe între Polonia și Ucraina privind trecutul, Polonia s-a implicat activ și plenar în susținerea Ucrainei care își apără suveranitatea și independența.

Colonelul (r) Andrei Covrig a prezentat comunicarea cu titlul Unele reflecții asupra specificului acțiunilor militare în războiul ruso-ucrainean. Despre noile tehnologii și tipuri de arme (drone) în actualul război din Europa.

Subsemnatul am vorbit despre Războiul ruso-ucrainean și zguduirile din Europa Occidentală (2025-2026). Am vorbit despre constatările făcute de președintele Ucrainei Volodimir Zelenski în cadrul Forumului Economic de la Davos, Elveția, pe data de 22 ianuarie a. c., privitoare la Europa Occidentală și despre problemele cu care statele Uniunii Europene (UE) se confruntă în prezent.

Discuția a fost continuată de dl Vitalie Marinuță, Ministrul Apărării al Republicii Moldova (2009-2014) care a prezentat rezultatele studiului dumnealui privind războiul informațional. Cunoscutul comentator politic Ion Tăbârță a vorbit despre poziția și ajutorul Europei Occidentale oferit Ucrainei.

Ziaristul Alecu Reniță, deputat în primul Parlament al RM s-a pronunțat pentru susținerea și de către Ucraina a Unirii RM cu România. Odată realizat acest deziderat, Ucraina va avea o frontieră cu un stat membru NATO și UE, ceea ce va spori securitatea acestei țări.

Dl Valentin Dolganiuc, președintele Platformei Reîntregirii Naționale, a prezentat o Declarație a formațiunii pe care o conduce (o publicăm mai jos).

La Masa rotundă a vorbit dr. Anatol Țăranu, membru al AIRM „A. Moșanu”, care a adus argumente convingătoare privind necesitatea reîntregirii naționale românești, dar și despre mentalitatea și poziția a circa 40 % din populația RM care nu cunoaște realitățile din Ucraina.

Dl Sergiu Cataraga a intervenit cu o informație bazată pe dosare din arhivele românești despre rolul militarilor ucraineni în evenimentele anului 1917, ucraineni care au participat la salvat Basarabiei de primejdia bolșevică.

Vedeți în continuare Declarația Platformei Reîntregirii Naționale.

DECLARAȚIA

Platformei Reîntregirii Naționale la patru ani

de la declanșarea războiului barbar al Rusiei împotriva Ucrainei

Acum patru ani, la 24 februarie 2022, la ora 4.00 dimineața, asemenea Germaniei naziste, Rusia imperială și șovină a atacat mișelește Ucraina pașnică, care își dorea un viitor european. Clica criminală de la Kremlin a declanșat războiul de refacere a imperiului rus, fiind sigură de o victorie rapidă și visând la o paradă în Kiev peste o săptămână. Rezistența colectivă și eroismul poporului ucrainean, susținute masiv de solidaritatea euro-atlantică, au spulberat planurile revanșarde de reocupare a națiunilor libere evadate din închisoarea rusească.

     La împlinirea a patru ani de la declanșarea războiului barbar împotriva Ucrainei, Platforma Reîntregirii Naționale își reconfirmă solidaritatea totală cu poporul ucrainean și îndeamnă statele Europei, SUA și Canada să păstreze cu maximă responsabilitate unitatea euro-atlantică – singura garanție reală a securității regionale și continentale în fața planurilor de agresiune ale Federației Ruse.

     Pretinsa „operație militară specială” anunțată de Moscova la 24 februarie 2022 demonstrează, încă o dată, că statele „independente”, desprinse juridic din imperiul răului în anii 1990–1991, nu au fost lăsate să se dezvolte liber și să se integreze în civilizația europeană. Ele au fost influențate, controlate și dominate prin instrumentele Moscovei, iar orice încercare de emancipare a fost înăbușită în sânge: Republica Moldova (1992), Georgia (2008), Ucraina (2014 și 2022).

     Platforma Reîntregirii Naționale atenționează popoarele libere, care nu au cunoscut direct regimul colonial ruso-sovietic și crimele regimurilor de la Kremlin, că este extrem de periculos să creadă că Rusia imperială, șovină și agresoare se poate conforma dreptului internațional. Prea multe dovezi istorice arată că orice tratat semnat de Rusia este, cum recunoștea un țar, „doar un petic de hârtie”. Singurul mecanism real capabil să oprească Rusia de la declanșarea războaielor este un sistem colectiv de securitate și apărare euro-atlantică, în special NATO, cu capacitatea de a descuraja ferm agresiunea.

     În condițiile actuale, când se încearcă – peste capul Ucrainei și al Europei – negocierea unei păci fictive, după modelul criminal Stalin–Hitler, Platforma Reîntregirii Naționale solicită tuturor instituțiilor internaționale și tuturor națiunilor democratice să rămână solidare cu poporul ucrainean, să ia atitudine și să nu permită tandemului Putin–Trump să transforme, într-o afacere imorală și murdară, viața, libertatea și pacea a sute de milioane de europeni.

     Susținem o pace durabilă, nu una falsă, realizată într-un format reprezentativ cu participarea deplină a delegațiilor Ucrainei, Rusiei, SUA, Marii Britanii și Uniunii Europene.

     Platforma Reîntregirii Naționale consideră că restabilirea păcii în regiune și pe continentul european, în contextul elaborării unei noi arhitecturi de securitate, presupune lichidarea focarelor de separatism teritorial, a turbulențelor și instabilităților. Unificarea poporului român va deveni un factor esențial în consolidarea securității, păcii și dezvoltării durabile în regiune și în întreaga Europă.

Platforma Reîntregirii Naționale

Chișinău, 24 februarie 2026

anatol_petrencu@yahoo.com

Ordinea de zi: 1) Activitatea Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” în ultima săptămână a lunii februarie – martie 2026; 2) Diverse.

Comitetul de Conducere al AIRM „A. Moșanu” a discutat tema expusă în ordinea de zi și a luat următoarele decizii:

1. Marți, 24 februarie, la ora 15.00, va avea loc Masa rotundă consacrată împlinirii a patru ani de la războiul agresiv al Federației Ruse împotriva Ucrainei. Invitația pentru cei interesați și Programul evenimentului au fost distribuit prin Poșta electronică.

Tot marți, de asemenea la ora 15.00, Ministerul Educației și Cercetării va organiza consultarea publică privind „Concepția disciplinei școlare Istoria Românilor și Universală. Niveluri de studii: primar, gimnazial, liceal”. La dezbateri, din partea Asociației, vor participa Alina Felea, Nadejda Cristea, Adrian Dolghi.

2. Marți, 2 martie, în contextul marcării a 34 de ani de la declanșarea Războiului pentru Apărarea Independenței și Integrității teritoriale a Republicii Moldova, își va desfășura lucrările Conferința națională „Cultura memoriei și recunoștinței: moștenire, prezent, viitor”. În calitate de co-organizator, Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” va participa cu două comunicări și cu prezența fizică a membrilor ei (Agenda Conferinței a fost trimisă membrilor Asociației).

3. A fost discutată problema definitivării pentru tipar a 4 lucrări didactice, unii din membrii Conducerii AIRM „A. Moșanu” fiind autori ai textelor.

4. A fost luată decizia de a organiza și desfășura ediția a IV-a a Concursului republican de eseuri la istorie pentru elevii din instituțiile de învățământ preuniversitar (clasele a IX-a – a XII-a). Genericul concursului „Experiența istorică a înaintașilor – călăuză de viață pentru urmași”, timpul desfășurării – 25 februarie – 10 aprilie 2026. În curând vom lansa Regulamentul Concursului, subiectele propuse, alte informații utile, referitoare la Concurs.

5. Ca și anii trecuți, AIRM „A. Moșanu” se va implica activ în celebrarea Unirii Basarabiei cu Patria-mamă România (27 martie). Vom participa cu comunicări la Conferința științifică consacrată evenimentului, la lansarea monografiei dlui Iulian Rusanovschi despre lunga în întortocheata cale de ridicare a Monumentului Reginei Maria în centrul Chișinăului (vom reveni cu precizări și detalii).

6. Am discutat organizarea Conferinței științifice consacrate împlinirii a 155 de ani de la nașterea lui Nicolae Iorga (17 iunie 1871). Vom reveni cu informații suplimentare.

7. Am decis: Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” susține candidatura Lilianei Condraticova, istoric, dr.-hab., la titlul de membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei la Secția de științe sociale, economice, umanistice și arte, profilul științific 612 Etnologie. Au votat – unanim.

anatol_petrencu@yahoo.com