Monografia satului Mana, raionul Orhei (autori domnii Anatol Portnoi și Ion Olaru), este o realizare excelentă în ceea ce privește restabilirea istoriei unei localități de oameni gospodari, o concretizare a etapelor prin care a trecut atât spațiul pruto-nistrean, cât și așezarea respectivă. Fiind originari ai satului Mana, chiar de la început, autorii cărții și-au declarat marea lor dragoste față de locul de baștină: „Aici cerul e mai albastru, soarele strălucește mai luminos, luna e mai aproape… Totul e feeric aici…” Lectura cărții demonstrează nu doar sentimentul de afecțiune față de satul natal, ci și gradul înalt de competență al autorilor, tenacitatea dumnealor de a căuta răspunsuri la diverse întrebări, prima din ele fiind etimologia cuvântului „Mana” și locurile (țările) unde se mai întâlnește această denumire.

Așa cu e și firesc, la început autorii au ținut să găsească anul apariției acestei localități; găsind mai multe date, s-au convins că cel mai convingător este anul 1500. În același timp, autorii au examinat lucrările arheologilor, care, la rândul lor, au demonstrat că pe aceste locuri oamenii au trăit încă din epoca fierului (sf. sec. al V-lea înainte de Hristos).

Autorii aduc mărturii documentare despre Poiana Mana (denumirea localității în sec. al XVI-lea – al XVIII-lea), apoi au expus date referitoare la localitatea Mana în secolele al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea. Este vorba de Basarabia anexată de imperiul țarist (1812), de politicile promovate de administrația rusă (rusificare, modificarea etnică a localităților etc.), politici resimțite și de plugarii de la Mana. Una din primele, Rusia s-a implicat în Marele Război, numit ulterior Primul Război Mondial. Fiind înrolați în Armata țaristă, 17 locuitori (militari) ai Manei au luptat pe fronturile acelei bătălii, 7 dintre ei fiind uciși (autorii publică numele lor). Sunt publicate mărturii prețioase despre unii veterani ai acelui măcel sângeros.

Perioada interbelică – un alt capitol al cărții. Au fost cei 22 de ani benefici pentru basarabeni, inclusiv – pentru locuitorii satului Mana. Lumea s-a debarasat de administrația, limba și obiceiurile rușilor, stabiliți aici. Conform prevederilor Reformei agrare, în 1922, 65 de gospodării nevoiașe au fost înzestrate cu pământ arabil (197 ha). În 1923 în satul Mana era o gospodărie boierească, 65 de case țărănești cu o populație de 263 de locuitori, funcționa o Societate de consum, activa o moară de vânt, era o școală primară mixtă, un oficiu poștal, o biserică ortodoxă etc.

Așa cum scriu autorii cărții, în 1930, în satul Mana, au venit tinerii însurăței Eufimie Goma și Maria Popescu, învățători, părinții viitorului scriitor de notorietate europeană Paul Goma (născut la 2 octombrie 1935). Autorii cărții au constatat un progres real al sătenilor din Mana în perioada interbelică: s-au întărit gospodăriile țăranilor, au fost ridicate 39 de case noi, a crescut numărul  locuitorilor (382 de oameni în 1940).

Autorii cărții au expus succint începutul celui de-al Doilea Război Mondial, provocat de cei doi dictatori ai timpului, Adolf Hitler și Iosif Stalin, care prin Protocolul adițional secret din 23 august 1939, au împărțit Europa de Est. În primul an de ocupație sovietică (1940-1941) URSS a nenorocit populația basarabeană: pământul, întreprinderile industriale, mijloacele de transport, băncile etc. au a fost  naționalizate; schimbul leilor (valutei românești) pe ruble sovietice a fost o jecmăneală nerușinată a autorităților invadatoare, iar în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941 sovieticii au realizat Primul val de deportare a oamenilor gospodari în Siberia.

În 1941, alături de Germania și aliatele acesteia, România s-a încadrat în războiul sfânt pentru eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei, Ținutului Herța. În luptele de eliberare a Basarabia au murit cu moarte de eroi mai mulți ostași români, 21 dintre care și-au găsit locul de veci în cimitirul din satul Mana (autorii dau lista a 20 de militari români).

Urmează mai multe informații interesante despre locuitorii satului Mana, mobilizați pe front (în Armata română, dar, mai ales – Armata roșie) în 1941, 1944-1945. Conform unor date, aduse de autori, în confruntarea armată, pe ambele părți, au fost mobilizați nu mai puțin de 43 de bărbați din satul Mana, 15 dintre care și-au găsit moartea pe câmpurile de luptă. Autorii publică diverse povestiri ale veteranilor de război, după care au făcut „o excursie retrospectivă prin curtea boierilor Scordeli” și au revenit asupra unor memorii de război ale locuitorilor din Mana.

Din vara anului 1944 până în vara anului 1991 (anii celei de-a doua ocupații sovietice) locuitorii satului Mana au trecut prin etapele postbelice ale URSS, analizate amănunțit de dnii Anatol Portnoi și Ion Olaru. Sunt impresionante paginile despre cea mai cumplită crimă comisă de sovietici în numita RSS Moldovenească – este vorba de foametea organizată de Kremlin în localitățile rurale din raioanele pruto-nistrene ale RSSM. Autorii cărții afirmă că foametea n-a ocolit nici satul Mana.

Autorii expun convingător procesul de sovietizare post-belică a localității: în 1947 a fost creat sovietul sătesc – organ de conducere locală și aleși președinții acelui soviet. Abia ieșiți din ghearele foametei (1946-1947), iată că sovieticii organizează al doilea val de deportare în Siberia (iulie 1949). Așa cum au menționat autorii cărții, din satul Mana, fiind acuzați de „colaboraționism” cu autoritățile române, în Siberia, au fost deportate cinci persoane, iar ceva mai devreme (1948) Anton Savițchi a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică pentru pretinsă „propagandă antisovietică”. 

Firul expunerii ajunge la formarea colhozului în satul Mana (toamna anului 1949), la viața din colhoz (apoi, din 1969 – în sovhoz), autorii publicând nume de oameni, fapte, întâmplări etc. care vor stârni interesul mănenilor, dar și a celorlalți cititori din republică.

În continuare, cartea cuprinde o cronică a evenimentelor de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut până în 2025, cu cele întâmplate în Republica Moldova și – respectiv -, satul Mana; a fost analizată și expusă istoria Bisericii de sat cu hramul „Înălțarea Domnului”, istoria cimitirului, a instituțiilor de învățământ (cu publicarea numelor preoților Bisericii, a directorilor școlilor); a fost prezentată istoria Fabricii de vin (cu multe nume de familii și detalii interesante), a instituției medicale locale etc. Un loc aparte îl au personalitățile notorii ale satului Mana, iar între ele, pe bună dreptate, pe primul loc este Paul Goma, prozator renumit, disident român notoriu, om neordinar, care merită tot respectul nostru, al celor de astăzi. Sunt prezentate alte figuri deosebite ale Manei; este publicată o cronică a evenimentelor legate de satul Mana. Este de un real folos Ghidul turistic al satului Mana.

Textul cărții este bogat ilustrat cu fotografii din trecutul și prezentul satului Mana, iar, fiind poet,  dl Anatol Portnoi nu a ratat ocazia să completeze povestirile despre sat cu versuri proprii care dinamizează lectura acestei monografii.

Cartea prezentă – opera celor doi autori, – completează reușit galeria de volume consacrate istoriei localităților din Republica Moldova, prezentându-se ca o reală contribuție la istoriografia românească.

Felicitări autorilor!

Prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România.

16 august 2026

anatol_petrencu@yahoo.com

Ministrul DP are o poziție puternică în cadrul PAS și în Executiv (de ex., în urma discuției cu primul ministru Alexandru Munteanu ultimul a fost nevoit să părăsească Guvernul RM).

La una din ședințele în plen a Parlamentului RM cineva din deputați a spus că DP va fi următorul prim-ministru. Dar nu, dumnealui nu a dorit, rămânând la MEC.

Reforma Educației (Restart în educație) propusă de dumnealui înseamnă luarea sub controlul MEC a direcțiilor municipale și raionale de învățământ. Respectiv – încolonarea învățătorimii din RM, deloc neglijabilă, mai ales în campaniile electorale, în obiectivele PAS. O precizare se impune, totuși: societatea din RM fiind împărțită cam 50 la 50, nu este exclus că la viitoarele alegeri parlamentare victoria s-o obțină Opoziția unită și toată „construcția” dlui DP să fie utilizată cu „mare succes” de băieții lui Igor Dodon.

Fiind un bun șahist, dl DP gândește strategic: în viitoarele alegeri parlamentare, dar și cele prezidențiale, PAS va avea nevoie de voturi. Pe cine să se bazeze? Pe învățătorimea din republică, căreia i s-a mărit salariul.

În același timp, în pofida rugăminților de a păstra Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul – important centru de instruire a tineretului din raioanele de sud ale RM, – din aranjamente politice, dl DP a sacrificat-o. În timpul justificării acestei decizii antinaționale, alături de dl rector al Universității Tehnice din Moldova (UTM), prof. univ., dr. hab. Viorel Bostan, dl DP a promis că timp de 3 ani  nu vor interveni schimbări în planurile de învățământ, că UTM are mulți bani și va întări ceea ce acum se numește Centrul Universitar „B. P. Hașdeu” al UTM.

Însă, lucrurile au luat o altă întorsătură.

În pofida promisiunilor făcute de către dl DP de a nu interveni în procesul de studii, în condițiile în care Comisia de Licență pentru programul Istorie și Educație civică de la acest Centru universitar, a apreciat înalt tezele studenților și i-a îndemnat să-și continue studiile la masterat, tinerii absolvenți acceptând cu entuziasm oferta, iată că MEC practic a LICHIDAT STUDIILE DE MASTERAT profilul Istorie, la această instituție (nu a oferit nici un loc bugetat acestui program în cadrul Admiterii -2026).

Pe data de 29 iulie 2026, conf. univ. dr., dna Ludmila Chiciuc, responsabila pentru programul de studii superioare de master „Istoria spațiului sud-est european: studiu, metodologie și didactică” a înaintat un demers dlui DP și dlui rector UTM în care a solicitat acordarea locurilor bugetate pentru admiterea la studii – 2026, la programul nominalizat. Până în prezent doamna L. Chiciuc nu a primit nici un răspuns.

Întrebare: tinerii absolvenți ai Facultății de Științe ale Educației unde-și pot continua studiile de master, la Galați, Chișinău, Komrat sau Taraclia? MEC i-a lăsat pe drumuri. Păcat.

Mai aflăm ceva: conducerea UTM a decis să disponibilizeze din corpul profesoral pe prof. univ. dr.-hab Ion Șișcanu, cel care a întemeiat Universitatea de Stat „B. P. Hașdeu” din Cahul, precum și subsemnatul, Doctor Honoris Causa al acestei Universități. Asta în condițiile în care Legislația RM oferă posibilitatea să muncim pe 0,25 normă didactică. Domnii profesori ai UTM, de ce ați procedat așa? Ceea ce ați dorit, ați dobândit. De ce atunci această răzbunare?

Dl DP ar putea pretinde la cel mai înalt post din RM; există anumite premise. În același timp politica antinațională (antiromânească, promovată de PAS), susținerea moldovenismului de tip sovietic (suntem „moldoveni”, „moldoveni” și iar „moldoveni”, nu suntem români!), amalgamate (o, ce cuvânt popular în ultima vreme!) cu scandaluri privind promovările în funcții fundamentale ale statului a diverșilor tipi dubioși cu acte falsificate, cu salariile astronomice nemeritate ale unor funcționari de stat, cu vizita oficială a teroriștilor talibani în RM, a câtor altor fapte reprobabile? știrbesc din imaginea și susținerea PAS de către cetățenii RM.

În discuțiile cu un activist PAS acesta m-a întrebat: „Da cu cine vor vota „moldovenii”, știu că nu cu Dodon? Tot pe noi ne vor vota!”

De ce să nu recunoaștem: problema viitorului RM există. Deocamdată nu avem o forță politică națională, românească, pro-România și pro-UE. A apărut necesitatea coalizării forțelor patriotice în jurul unei platforme politice, a unui document care să explice problemele cu care se confruntă RM și posibilele căi de soluționare ale lor, creând, astfel, o Mișcare populară pro-Unire și pro-UE.

Vom reveni.

anatol_petrencu@yahoo.com

6 august 2026

Federația Rusă a recunoscut regimul sângeros, antiuman, totalitar al talibanilor, a menținut la Cabul ambasada ei și colaborează strâns cu talibanii.

Pentru a da o lovitură puternică imaginii RM a fost gândită și realizată o legendă: cum că afganii au mare interes de cum este crescută în RM floarea soarelui sau grâul etc. Au fost găsiți oamenii responsabili din RM care au oferit invitația, talibanilor li s-au deschis vize etc., ca la persoane oficiale. Întrebarea este: moldovenii au făcut-o pe bani sau din prostie?

Ce ar fi trebuit să facă Chișinăului oficial?

Președinta RM, dna Maia Sandu urma să convoace de urgență Consiliul de Securitate, să discute problema și să ia decizii. Una din ele: timp de 24 de ore talibanii să părăsească teritoriul RM. Cu regret, aceste acțiuni nu au avut loc. Apar fel de fel de justificări, cum că „avem nevoie de extinderea piețelor de desfacere a mărfurilor noastre”, cum că e vorba de „ajutor umanitar” și altele de felul acesta.

Cel puțin, uitați-vă pe harta lumii și stabiliți unde este RM și unde este Afganistanul. Nici nu merită să discutăm. Asta pentru că tot de ce au nevoie afganii le oferă rușii.

Regimul din Cabul nu doar că nu este recunoscut de statele UE sau SUA, ci promovează o politică externă ostilă democrațiilor occidentale, este susținut doar de regimul terorist al lui Putin. Regimul talibanilor a lovit în forțele militare ale SUA, peste 2 000 de militari americani și-au dat viața în lupta împotriva teroriștilor. Și iată că, RM îi primește cu brațele deschise.

Asta fără a ține cont de basarabenii care au luptat în Afganistan și care, – cred, – au și ei de spus un cuvânt. Asta ca și cum l-ai primi oficial pe Vadim Krasnoselski la Chișinău, ceea ce înseamnă recunoașterea de fapt a regimului separatist de le Tiraspol. Primirea talibanilor este același lucru: recunoașterea regimului de la Cabul.

PS. De multe ori am atras atenția: Războiul hibrid nu este o utopie, o abstracție; el se manifestă concret cu rezultate pe față. În cazul talibanilor la Chișinău este o victorie a Kremlinului și a Cabul-ului, pentru că iată, – vedem la știri, – o bucurie la posturile de TV afgane: ei, talibanii, au dobândit un succes în politica externă, reprezentanții lor au fost primiți în RM, dovadă a recunoașterii regimului lor terorist.

Mare păcat: avem în RM specialiști de marcă în domeniul istoriei, culturii, obiceiurilor etc. Afganistanului, cu monografii și memorii ale veteranilor conflictului sovieto-afgan, de ce nu i-ați consultat?

anatol_petrencu@yahoo.com

5 august 2026

Tinerii studioși au redactat un Memoriu pe care l-au înaintat Ministerului Culturii RM[1].

În aceiași zi, după încheierea marșului studenților, în incinta Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova (BNRM), împreună cu distinsele bibliotecare, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” și Platforma Reîntregirii Naționale au organizat Masa rotundă cu genericul O zi din istoria Basarabiei: 2 august 1940. 

Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea a 86 ani de la formarea/organizarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, creație abuzivă și ilegală a Kremlinului în teritoriile românești cucerite de către URSS în vara anului 1940.

Doamna Tatiana Gheiceanu, șefa Secției Lectură Publică a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova s-a adresat cu un mesaj de salut și a prezentat publicului Expoziția de cărți din fondurile BNRM referitoare la crearea RSSM pe data de 2 august 1940. Au fost expuse documentele istorice (de ex., Constituția RSSM, aprobată la 10 februarie 1941 etc), precum și cărțile autorilor sovietici  (de ex., Artiom Lazarev, Afanasii Repida etc.), dar și cărți ale autorilor contemporani (de ex., Ion Șișcanu etc.).

În dezbateri a luat cuvântul prof. univ., dr. hab. Alexandru Arseni, jurist, deputat în Parlamentul Independenței. Domnia sa a explicat mai multe momente legate și de istoria RSSM, dar și de procesul de desprindere a acesteia de Imperiul răului – URSS.

A urmat dl Ion Negrei, vice-președintele AIRM „Alexandru Moșanu”. Domnia sa a atras atenția asupra unor momente legate de independența Republicii Moldova (RM). În mod special, dl Ion Negrei a vorbit despre schimbarea denumirii republicii: de la RSS Moldovenească la Republica Moldova, ceea ce înseamnă, în opinia istoricului, „pierderea caracterului național” al RM.

Dl dr. Anatol Țăranu a insistat asupra mai multor momente din trecutul poporului nostru. A explicat lupta dusă în cadrul numitei Republici autonome sovietice socialiste moldovenești între cele două curente bolșevice privind România. Un curent – românizator, – pleda pentru recunoașterea caracterului românesc al Basarabiei, față de care sovieticii aveau pretenții nefondate. Și cel de-al doilea curent, al moldovenizatorilor, care considerau Basarabia ca fiind locuită de „moldoveni”, deosebiți de cei de peste Prut. În urma confruntărilor învingători au ieșit „moldoveniștii”, pe concepțiile lor a fost bazată politica față de populația basarabeană după anexarea acesteia pe data de 28 iunie 1940.

Părintele dr. Viorel Cojocaru (Mitropolia Basarabiei), membru al Comitetului de conducere al AIRM „Alexandru Moșanu” a vorbit despre soarta Bisericii Ortodoxe Române, a preoților și enoriașilor sub regimul sovietic. Dl Gheorghe Mârzencu a prezentat documente din arhive care demonstrează „calitatea” celor ce au ajuns să conducă raioanele RSSM: veniți din diverse regiuni ale URSS, ruși, ucraineni, evrei etc., acești „specialiști” nu aveau decât studii primare, cu câteva excepții – de cultură generală; ei nu cunoșteau limba română, obiceiurile și tradițiile locale. Dl Gh. Mârzencu a anunțat predarea la editură a unui nou român istoric, referitor la perioada sovietică a Basarabiei. În opinia dumnealui, scriitorul are mai mari posibilități de a-și exprima sentimentele, emoțiile, gândurile etc., decât un istoric care, în expunerea sa, nu depășește cadrul documentelor.

A urmat comunicarea prezentată de dl dr. hab. Adrian Dolghi, membru al Comitetului de conducere al AIRM „Alexandru Moșanu”, referitoare la delimitarea frontierei RSSM cu RSS Ucraineană: cum au fost falsificate datele statistice privind la componența etnică a populației băștinașe din sudul și nordul Basarabiei răpite.

În discuții au intervenit și alți participanți la Masa rotundă, fiind abordate și alte subiecte de interes major astăzi. De ex., problema reîntregirii naționale a românilor, cum poate fi rezolvată? Vorbitorii au demonstrat: calea referendumului, prevăzut de Constituția RM, este una greșită și irealizabilă. De asemenea, participanții la Masa rotundă au accentuat: actuala conducere a RM nu s-a debarasat de moldovenism, impus clar de regimul sovietic de ocupație. Vom putem rezolva problema noastră națională dacă vom convinge că băștinașii, vorbitorii limbii române, sunt ROMÂNI, când ei vor fi conștienți de această realitate. Numai atunci se va produce UNIREA.

În activitatea sa, AIRM „Alexandru Moșanu” urmărește acest deziderat: suntem români și punctum!

Participanții la Masa rotundă au înaintat propunerea convocării unei ședințe a Comitetului de conducere al AIRM „Alexandru Moșanu”, la care să expunem într-un document strarea actuală de lucruri din RM și ce e de făcut.

Vă vom anunța.

Desfășurarea Mesei rotunde a fost înregistrată video și va fi plasată pe YouTube[2].

anatol_petrencu@yahoo.com

4 august 2026

Dl Mircea Druc s-a născut în 1941, în Pociumbăuți, comuna Zăicani, județul Bălți, cu o lună și câteva zile mai târziu de când Armata Română a eliberat Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța de cotropitorii sovietici, împingându-i departe de Nistru – frontiera de stat a României.

Biografia dlui Mircea Druc este cunoscută[1]. Între 26 mai 1990 și 22 mai 1991 a fost prim ministrul RSS Moldova. I-au mai trebuit 4 zile ca să împlinească un an de guvernare, dar deputații care vor crea Partidul Democrat Agrar au votat demiterea lui.

Deși timpul guvernării a fost scurt, dl Mircea Druc a reușit să facă lucruri ce rămân în memoria noastră: a promovat consecvent un program de reforme politice, economice și sociale care au contribuit la desprinderea RSS Moldova de URSS. Guvernul condus de dl Mircea Druc a introdus limba română în instituțiile de învățământ ca limbă de predare a obiectelor școlare și universitare; a fondat Academia de Studii Economice; a trimis la studii în România și alte state europene peste 3 000 de elevi, studenți, doctoranzi, primele echipe petrecute de domnia sa personal, de la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. A contribuit la scoaterea unor monumente de for public ce simbolizau ocupația sovietică și la redenumirea multor străzi.

Cartea dlui Viorel Patrichi „Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu”[2] rămâne una de referință pentru istorici și toți cei ce doresc să cunoască biografia dlui Mircea Druc și timpurile în care a activat.

Dle Mircea Druc, sincere felicitări din partea Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, la mulți ani cu sănătate, numai bine!

La 27 iulie 1936 s-a născut profesorul universitar, doctor habilitat Demir Dragnev, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM). Activitatea dlui academician Demir Dragnev este bine cunoscută[3]: este autor de monografii referitoare la istoria evului mediu românesc, autor de manuale; domnia sa a condus Institutul de Istorie al AȘM, a fost redactor șef al Revistei de Istorie a Moldovei.

Dl Demir Dragnev a fost coleg de facultate, apoi coleg de serviciu cu profesorul Alexandru Moșanu[4], a fost membru al Comitetului de Conducere al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”.

Cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 90 de ani îi spunem domnului academician Demir Dragnev: La mulți ani cu sănătate, bucurii de la cei dragi, numai bine!

Tot astăzi, 27 iulie, dl conf. univ. dr. Virgiliu Pâslariuc își sărbătorește ziua de naștere (născut la Soroca în 1969). A absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, este un bun specialist în istoria evului mediu românesc, dovadă fiind monografiile, studiile, manualele, recenziile etc. publicate[5]. Dl dr. V. Pâslariuc este membru al Parlamentului Republicii Moldova din partea Partidului Acțiune și Solidaritate (deputat în anii 2019-2021; 2021-2025 și din 2025 până în prezent).

Sincere felicitări cu ocazia zilei de naștere, sănătate și noi realizări în cercetarea Istoriei și în activitatea parlamentară!

27 iulie 2026

anatol_petrencu@yahoo.com

PS. În luna iulie au văzut lumina zilei și istoricii Lilia Zabolotnaia (5. 07), Silvia Grossu (5. 07), Lidia Pădureac (6. 07), Vasile Pușcaș (prof. univ. dr., Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, 8. 07), Valeriu Pasat (13. 07), Valentin Arapu (14. 07), Andrei Nicic (dr., arheolog, stabilit cu traiul în Canada, 15. 07), Andrei Eșanu (16. 07). Felicitări tuturor, la mulți ani cu sănătate și noi realizări în cunoașterea trecutului.

a.  p.

Cu mare bucurie am primit vestea despre alegerea de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a Preasfinției Voastre în înalta și responsabila demnitate de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor.

Vi s-a încredințat să conduceți destinul clerului și a credincioșilor din Basarabia într-un context geopolitic și spiritual complex. Bunul Dumnezeu a pus pe umerii Înaltpreasfinției Voastre o mare  responsabilitate. Suntem convinși că împreună – cu sprijinul clerului și a credincioșilor – veți izbuti.

Exprimăm convingerea că relațiile de colaborare frățească dintre Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” și structura bisericească canonică din Basarabia a Patriarhiei Române vor continua să se aprofundeze, iar efectele benefice ale acestei colaborări vor întări Biserica și Societatea românească.

 Cu aleasă prețuire,

A urmau Sesiunea de comunicări în plen, în care am expus tema:

85 de ani  de la primul val de de deportări și confruntarea cu monumentele de propagandă

În bună înțelegere cu Germania hitleristă, în iunie 1940, URSS a cotropit teritorii românești: Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, câteva insule de la Gurile Dunării.

Cotropirea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herța pe 28 iunie 1940, în urma ultimatumului sovietic este una dintre cele mai tragice zile din istoria României. Evenimentul a condus la schimbarea granițelor naționale, pierderea a milioane de cetățeni, deportarea și deznaționalizarea acestora. Consecințele sunt vii și astăzi. 

În teritoriile ocupate, Kremlinul a promovat și instaurat practicile utilizate în URSS, începând cu octombrie 1917, inclusiv – legea cu privire la pământ, prin care pământul arabil, pădurile, lacurile, bogățiile subpământene etc. au devenit proprietatea Statului sovietic, plugarii noștri, fiind astfel, lipsiți de pământul lor, proprietate privată, fără recompense din partea invadatorilor. Sovieticii au trecut în proprietatea statului invadator multe alte bunuri: întreprinderi, mijloace de transport, edificii, dar și banii oamenilor (leii preschimbați în ruble).

Populația acestor teritorii a devenit obiect de inginerie socială, practicată de bolșevicii invadatori. Între alte forme de represiuni politice a fost și deportarea în masă a basarabenilor în Siberia, realizată în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941 (Primul val de deportare). Deportarea în masă a basarabenilor din iunie 1941 a fost cea mai cruntă în comparație cu încă două care au urmat (1949, 1951).

            Susținuți de diferiți activiști de stat și partid, ofițerii Comisariatului poporului pentru afaceri interne (NKVD) au întocmit lista persoanelor destinate deportării (capi de familii și membrii familiei lor). După ce listele deportaților au fost întocmite, de la Moscova a venit la Chișinău generalul Sergo Goglidze, vice-comisar al NKVD (locțiitorul lui Lavrenti Beria). La scurt timp, S. Goglidze i-a trimis dictatorului Iosif Stalin o „Rugăminte”, în care afirma cum că în creata de sovietici RSS Moldovenească au rămas  „rămășițe ale partidelor și organizațiilor burgheze” care, chipurile, „și-au intensificat activitate antisovietică”. În aceiași adresare, S. Goglidze a nominalizat și numiții de el „moșieri”, „comercianți”, polițiști și jandarmi, primarii a peste 600 de localități ai RSSM, alte „elemente sociale străine”.

Primarii au fost cei mai buni gospodari ai satelor, aveau gospodării-model – exemple pentru ceilalți plugari. Gospodăriile și le-au creat prin munca lor proprie și a membrilor familiilor lor. Sovieticii, însă, i-au catalogat ca fiind „exploatatori ai muncii omului de către om”, respectiv – dușmani de clasă. În plus, fiind primari, au fost învinuiți de „colaborare cu Statul Român”, învinuire absurdă; asta pentru că basarabenii erau cetățeni ai României, se supuneau Constituției și legilor acestui stat, iar primarii localităților au fost aleși în posturi de săteni.

Pentru realizare deportării au fost aduse 1 315 vagoane de transportat vite (marfare). Datorită grabei cu care au fost aduse, unele vagoane nu fusese curățate de urina și balega animalelor. În astfel de condiții, luați prin surprindere în toiul nopții, basarabenii – 32 423 persoane, – au fost urcați cu forța armelor în vagoane și duși dincolo de Nistru. Mulți deportați n-au reușit să ia cu dânșii documente personale. Nu întâmplător, deja fiind în Siberia, mulți deportați și-au întocmit documente sovietice pe baza unor mărturii: cam în ce an, lună, zi s-a născut cutare sau cutare, făcându-se analogii cu semeni de-ai lor.

După trecerea Nistrului, la stații de cale ferată mai importante (Tiraspol, Razdelinaia etc.) trenurile au fost oprite, bărbații au fost obligați să treacă în alte vagoane, astfel familiile au fost despărțite. Femeile și copiii au început să strige, să plângă și atunci, așa cum a menționat Eufrosinia Kersnovschi, „boieroaică”, deportată și ea, sovieticii au inventat „o minciună genială”: ei au declarat cum că bărbații se duc înainte pentru a asigura familiilor lor un loc de trai. În realitate, bărbații au fot duși în Sverdlovsk (azi Ekaterinburg), iar de acolo, spre nord, în sistemul de lagăre de muncă forțată cu centrul Ivdel. Cu doar câteva excepții, toți basarabenii și-au găsit acolo moartea în iarna anilor 1941-1942, datorită condițiilor climaterice severe, subnutriției, condițiilor grele de muncă și atitudinii ostile a gardienilor ruși. Acolo a murit și elita evreilor basarabeni. Așa cum remarcă unii istorici evrei, pentru consângenii lor, Ivdelul a fost „al doilea Auschwitz”. Ceilalți deportați – femei, copii, bătrâni, – au fost trimiși în diverse locuri din Siberia sau nordul Kazahstanului, puși la munci grele, fără a avea îmbrăcămintea și încălțămintea potrivite, fără asistență medicală, fără o elementară atitudine omenească din partea  autorităților locale. Despre condițiile inumane, impuse basarabenilor, au scris memorii Eufrosinia Kersnovschi, Valentina Sturza, Boris Vasiliev și alții.

Persoanele deportate în Siberia sau, Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizate la muncă în industria silvică, sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă erau remunerați cu un minimum necesar pentru trai.

Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportații din RSSM au fost amplasați în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) și Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportații din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersați în 41 de raioane.

Noi, cei de azi, nu avem dreptul să uităm crimele comise în trecut. Asta pentru că, cu regret, asistăm neputincioși în fața crimelor comise de ruși în Ucraina.

Acum două zile am primit prin poșta electronică de la două asociații obștești din România – Lupii Tricolori și Perspectiva Unionistă, precum și câteva personalități, inclusiv istoricul Marius Diaconescu un îndemn de a păstra un minut de reculegere în piețe, locuri publice. Să le urmăm exemplul.

Închei cu următoarele: președintele interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu a emis un Decret prin care ziua de 28 iunie a fost declarată zi de doliu. La scurt timp, Curtea Constituțională a anulat decretul prezidențial sub motiv că ar fi fost anticonstituțional. De subliniat: esența și spiritul acelui decret rămân valabile până astăzi. Însă, așa cum a scris Petru Zadnipru într-o poezie, „Moldovenii când se strâng / Și în hore se avântă // La un colț de masă plâng / La alt colț de masă cântă…”: chiar astăzi, de la ora 19.00, la Teatrul de Vară, va avea loc un concert festiv. Unde este oare memoria noastră colectivă?

PS. Privind dilema „Foametea din 1946-1947: provocată sau organizată?” – documentele demonstrează că autoritățile republicane și cele raionale cunoșteau situația din satele RSSM, dar nu au intervenit prompt  în soluționarea catastrofei, de fapt determinând conștient moartea oamenilor, altfel spus – organizând-o. De ce oare? Pentru a băga frica oamenilor supraviețuitori față de ocupantul re-venit nepoftit de nimeni în 1944, a-i supune și a-i determina să intre în colhozuri. Ceea ce s-a și întâmplat.

anatol_petrencu@yahoo.com.

Directoarea Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, dna Elena Pintilei a rostit un cuvânt de salut. După care au fost ascultate comunicările cercetătorilor înscriși în program. Dl conf. univ. dr. Andrei Groza a vorbit despre Raptul Basarabiei – apreciere juridică, în care a explicat condițiile cotropirii teritoriilor românești de către URSS în iunie 1940, ci a prezentat viziunea sa privind rezolvarea reîntregirii naționale a românilor.

Ziaristul și istoricul, membru al  AIRM „A. Moșanu” Gheorghe Mârzencu a prezentat informații inedite, depistate în documentele de arhivă și care se referă la aspectele militare ale ocupației sovietice (titlul comunicării  Itinerarul și calea „de lupta” ale unităților militare sovietice în zilele de iunie 1940. În baza documentelor de arhivă originale sovietice).

Părintele dr. Viorel Cojocaru, membru al Comitetului de Conducere al AIRM „A. Moșanu” a expus tema Situația reală a Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia în prima lună de ocupație bolșevică: 28 iunie – 28 iulie 1940. Autorul a vorbit despre soarta tragică a preoților ortodocși din Basarabia în prima lună de ocupație sovietică, sar și despre profanarea bisericilor de către ocupantul sovietic. Părintele Viorel Cojocaru a remarcat: au fost și cazuri, puține, când unii militari ruși au intrat cu pioșenie în Biserică, făcuși semnul Crucii.

Dl dr. hab. Adrian Dolghi, membru al Comitetului de Conducere al AIRM „A. Moșanu”, a prezentat o comunicare elaborată împreună cu dr. hab. Alina Felea, membră a Comitetului de Conducere al AIRM „A. Moșanu”, având ca temă Trasarea hotarelor RSSM (4 august – 4 noiembrie 1940): proiecte și discuții. Pe ecran au fost demonstrate documente ce arată cum au fost croite frontierele nou-proclamatei RSS Moldovenești.

Dl colonel în rezervă  Andrei Covrig a prezentat publicului din sală (Sala „Mihai Eminescu”) un studiu istoric foarte ineresent pe tema Unele reflecții asupra destinelor conaționalilor noștri, combatanți în Armata Roșie și în cea Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, participanți la rezistența antisovietică postbelică din RSS Moldovenească: cazul Partidului Democrat-Agrarian (1949–1953). Ne-am bucurat de interesul manifestat de dl colonel față de problemele trecutului basarabean.

În discuții s-a implicat dl Ion Negrei, vece-președintele AIRM „A. Moșanu”.

Problemele abordate: în Republica Moldova, în Chișinău, în mod special, ce se întâmplă pe 28 iunie 2026: pe de o parte, dimineața, începând cu ora 10.00, la Palatul Republicii va avea loc Congresul al II-lea al Memoriei, iar seara, la ora 19.00, în Teatru de Vară – un concert festiv. Pe acest subiect a fost redactat și votat unanim în fond o Declarație a Mesei rotunde pe care o vom prezenta ceva mai târziu.

Altă problemă, doar discutată: ideea „unirii României cu Republica Moldova”. Aici opiniile celor prezenți la Masa rotundă s-au divizat.

Mulțumim colegilor noștri, autori ai comunicărilor pentru prezentările făcute.

Mulțumim, de asemenea, doamnelor bibliotecare pentru asistența tehnică și bunăvoința de care au dat dovadă (ca și în celelalte cazuri).

anatol_petrencu@yahoo.com

27 iunie 2026

PS. Între timp am primit prin Poșta electronică un text ce se referă la data de 28 iunie 2026: un grup de organizații și personalități din România îndeamnă lumea să țină un minut de reculegere pe data de 28 iunie 2026. Vedeți: Sursă: Adevărul  https://share.google/wrgMagTEH4EDzNTST 

Vedeți și:  http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=4568

2. Conform AI, Cultura memoriei „reprezintă totalitatea practicilor, valorilor și discursurilor prin care o societate își asumă și păstrează vie istoria, în special evenimentele traumatice precum războaiele, dictaturile sau represiunile. Aceasta are un rol esențial în dezvoltarea gândirii critice, consolidarea identității naționale și prevenirea repetării greșelilor trecutului”.

În ultimul timp autoritățile republicane, societatea civilă (Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici, președinte dl Alexandru Postică, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” etc.) au realizat un șir de activități referitoare la restabilirea adevărului despre politicile criminale ale regimului sovietic de ocupație a Basarabiei, de disimilare a cunoștințelor despre dramele prin care au trecut buneii și părinții noștri. Toate nenorocirile care s-au abătut asupra basarabenilor au pornit de la data de 28 iunie 1940, data invadării României de către URSS. Președintele interimar al Republicii Moldova, prin Decret, a stabilit: 28 iunie – zi de doliu în RM. A fost o decizie corectă. Considerând ziua de 28 iunie 1940 ca fiind „una dintre cele mai fericite zile din istoria poporului moldovenesc”[1], judecătorii Curții Constituționale au considerat că Decretul dlui Mihai Ghimpu este „anti-costituțional” și l-au anulat.

Dar asta deloc nu înseamnă că 28 iunie 1940 nu a fost cea mai odioasă crimă a URSS comisă față de poporul român, respectiv – cea mai neagră și dureroasă zi pentru români, mai ales cei din Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța etc. Cunoașterea și asumarea acestor adevăruri înseamnă Cultura Memoriei: oamenii cunosc trecutul și se comportă astăzi ca atare.

Iată am ajuns la 28 iunie 2026. În Palatul Republicii se vor desfășura lucrările celui de-al Doilea Congres al Memoriei, la care vor lua parte reprezentanți ai autorităților, foști supraviețuitori ai deportărilor, istorici, ziariști etc. Va fi adus un omagiu celor fără de vină, care au murit în Siberia de gheață sau împușcați de NKVD.

Acum atenție: în aceiași zi, la Teatru de Vară, numit de Coloana a 5-a rusă din RM Teatrul verde, va avea loc un concert aniversar dedicat maestrului Gheorghe Mustea[2]. Avem toată stima și respectul față de maestrul Gheorghe Mustea, născut la 1 mai 1951 (deci, 75 de ani; La Mulți ani cu sănătate, Maestre!)

Numai că de ce la 28 iunie? De ce nu sâmbătă, 27 iunie?

Noi, pe data de 28 iunie 2026, ce facem, comemorăm victimele nevinovate ale regimului sovietic de ocupație sau marcăm ziua „eliberării Basarabiei de sub jugul boierilor români”, așa cum, zeci de ani, au propovăduit  activiștii comuniști?

3. Atunci când vorbim de Războiul hibrid, mulți cred că este ceva abstract, departe de noi; treabă nu avem. Și greșesc cei ce consideră așa. Războiul este alături de noi; suntem implicați în el, posibil fără să conștientizăm acest lucru. Deocamdată îl pierdem.

anatol_petrencu@yahoo.com.

A urmat depunerea de flori la bustul marelui istoric Nicolae Iorga, după care, în Sala Albastră a Muzeului Național de Istorie a Moldovei din Chișinău, a avut loc o Adunare solemnă, la care au luat parte istorici din diverse sfere de activitate (cercetare, profesori universitari și preuniversitari, doctoranzi, masteranzi, studenți).

Cuvinte de salut au fost rostite de dr. Valentina Olaru, Secretar de Stat, Ministerul Educației și Cercetării, prof. univ. dr. Igor Șarov, prorector USM, Olga Andronovici, vece-director al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, academician Ion Hadârcă, vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei, dl Ghenadie Donos, președintele Federației Sindicale a Educației și Științei, conf. univ. dr. Costin Croitoru, directorul Muzeului Brăilei „Carol I”, dr. Igor Cașu, director al Agenției Naționale a Arhivelor, dl Petru Vicol, directorul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, dr. Anatol Țăranu, deputat, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, dr. Igor Bercu, decanul Facultății de Istorie, USM, membrul corespondent al Academiei de Științe a Moldovei Ion Mereuță, directorul Institutului de Fiziologie și Sanocreatologie al USM, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei Gheorghe Cojocaru, directorul Institutului de Istorie, USM, membrul corespondent al Academiei de Științe a Moldovei Victor Juc, directorul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologie, USM, conf. univ. dr. Larisa Noroc, șefa Catedrei de Istorie și Științe Sociale, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și prof. univ., dr. hab. Gheorghe Postică, șeful Sectorului de Arheologie a Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Ședința solemnă a fost moderată de Anastasia Guțu, cercetător științific, Institutului de Istorie, USM, Diana Mocanu, studentă, anul IV, Facultatea de Istorie și Filozofie a USM și Constantin Botezatu, student, anul III, Facultatea de Istorie și Filozofie a USM.

Mulțumim conf. univ. dr. Cristina Gherasim pentru munca depusă la organizarea evenimentului.

În calitate de președinte al AIRM „A. Moșanu”, subsemnatul am prezentat succint cele două direcții de activitate ale AIRM „A. Moșanu”: 1) contribuții la depășirea crizei identitare în Republica Moldova (RM) și 2) implicare în constituirea Culturii Memoriei populației din RM.

În acest sens, membri ai AIRM „A. Moșanu” au participat la elaborarea suporturilor „Regimul totalitar comunist: represiune și mișcare de rezistență. Suport informațional pentru clasa a IX-a” și clasa a XII-a, la publicarea Suportului didactic „Foametea organizată din RSS Moldovenească, 1946-1947”, Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2026. Membrii AIRM „A. Moșanu” au luat parte activă la realizarea Decadei Memoriei și Recunoștinței (responsabil dr. Octavian Țâcu), la manifestările organizate de Consiliul Memoriei (responsabil dl Alexandru Postică), în care am vorbit despre crimele odioase ale URSS față de populația Basarabiei răpite la 28 iunie 1940 din corpul României.

Și în acest an, AIRM „A. Moșanu” a organizat Concursul de eseuri, devenit tradițional. În 2026  genericul concursului a fost: „Experiența istorică a înaintașilor – călăuză de viață pentru urmași”.

Am organizat un șir de Mese rotunde cu implicarea specialiștilor noștri, transmise pe rețelele de socializate și mass-media tradiționale. De exemplu, în februarie am organizat Masa rotundă cu genericul „Ucraina: patru ani de rezistență împotriva invadatorilor ruși”, în martie, cu tema „108 ani de la Unirea Basarabiei cu România”, în aprilie – o Masă rotundă consacrată distinsului om politic basarabean Ion Pelivan (tema „Ion Pelivan – părinte al Mișcării de Eliberare Națională” cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naștere) și altele.

AIRM „A. Moșanu” a organizat lansări de cărți, în mod special în incinta Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, fapt pentru care aducem mulțumiri acestei importante instituții de știință și cultură. O prezentare mai amplă a activității AIRM „A. Moșanu” în prima jumătate a anului 2026 o vom face la sfârșitul lunii iunie.

Cu prilejul Zilei Istoricului, Academia de Științe a Moldovei a decernat AIRM „A. Moșanu” o Diplomă aniversară cu următorul conținut:

„Se conferă Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” în semn de înaltă recunoștință pentru implicare activă în promovarea culturii și a excelenței în cercetare, colaborare eficientă cu mediul academic, precum și cu prilejul împlinirii a 65 de ani de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și 80 de ani de la formarea primelor institute de cercetare de tip academic. Președintele AȘM acad. Ion Tighineanu. Hotărârea Prezidiului AȘM nr. 160 din 3 iunie 2026.”

Aducem sincere mulțumiri conducerii AȘM, domnului acad. Ion Tighineanu, președinte, dlui acad. Ion Hadârcă, vice-președintele AȘM, prezent în Sala Albastră, doamnei membru cor. Liliana Condraticova, secretar științific general al AȘM.

La rândul nostru, prin decizia unanimă a membrilor Comitetului de Conducere al AIRM „A. Moșanu”, am oferit următoarele premii:

Premiul „Profesor Alexandru MOȘANU”

- pentru cercetare în domeniul Istoriei Românilor și Istoriei Universale -

Domnului Valentin TOMULEȚ, profesor universitar, doctor habilitat în istorie, Facultatea de Istorie și Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova, pentru monografia Privilegiații în ierarhia socială a Basarabiei (1812-1871), Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2026, 799 p.

Același Premiu a fost acordat doamnei Elena Negru, doctor habilitat în istorie, și dlui dr. Gheorghe Negru, Institutul de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova, pentru monografia Politica identitară în RSS Moldovenească, 1940-1941, 1944-1989, Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2025, 560 p. 

Premiul „Arheolog Ion HÂNCU”

- pentru cercetare în domeniul Arheologiei –

i-a fost acordat domnului conf. univ. dr. Sergiu Matveev, Facultatea de Istorie și Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova, pentru ciclul de lucrări în domeniul arheologiei, publicate în anii 2022-2025:

 Meandrele istoriei. Patrimoniul arheologic din epoca fierului și perioada romană în bazinul râului Cogâlnic (Republica Moldova), Chișinău, 2023, 201 p.;

Tezaurul Basarabiei. Descoperiri monetare între 1812-1944, Chișinău, 2022, 196 p. (coautor); 

Aur pe argint. Viața cotidiană a arheologiei Moldovei în anii 1945-1991, Chișinău, 2024, 372 (coautor); 

Dicționar Istoric Enciclopedic Ilustrat. vol. 1. Preistorie și Epoca Antică, Chișinău, 2025, 628 p. (coautor).

Premiul „Mitropolit Gurie GROSU”

- pentru cercetare în domeniul Teologiei, Istoriei Religiei și Bisericii –

a fost acordat preotului Octavian Moșin, doctor în teologie, Facultatea de Istorie și Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova, și domnului Viorel Bolduma, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă”  din mun. Chișinău, IP Centrul de Excelență în Construcții din mun. Chișinău, pentru culegerea de documente Viața religioasă în RSS Moldovenească (1965-1970), Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2024, 575 p.

Premiul „Acad. Ștefan CIOBANU”

- pentru editarea manualelor și materialelor didactice auxiliare–

a fost acordat doamnei Vera Conovali, profesoară de istorie, Colegiul Național de Coregrafie, pentru lucrarea Siberia. Cronica unui coșmar. Materiale publicistico-științifice,  Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2026, 187 p.

În același timp AIRM „A. Moșanu” a decernat o Diplomă de Excelență domnului Igor Bercu, dr. în istorie, decanul Facultății de Istorie și Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova, „pentru realizări științifice incontestabile, rezultate remarcabile în organizarea procesului de învățământ, susținerea manifestărilor științifico-culturale organizate de Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” și cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani”.

AIRM „A. Moșanu” a oferit două Diplome de Merit – doamnei Lucia Dima, profesoară de istorie, grad didactic superior, Liceul Teoretic Republican „Aristotel”, mun. Chișinău, și doamnei Rodica Antocica , profesoară de istorie, grad didactic superior, IPLT Mălăieşti, s. Mălăieşti,  r-nul Criuleni, pentru susținerea manifestărilor științifico-culturale organizate de Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”.

Cu titlu reparatoriu: am oferit diplome elevilor Liceului Teoretic Republican „Aristotel”, participanți la Concursul de eseuri „Experiența istorică a înaintașilor – călăuză de viață pentru urmași”, după cum urmează: Diplomă de Excelență, locul II, Evelinei Topală, Diplomă de Excelență, locul III, Victoriei Caras și Vlada-Anastasiei Cojocari, și două Diplome de Mențiune: Federicăi Vataman și lui Gheorghe Mironica, toți elevi în clasa a X-a, IRONICA, Liceul Teoretic Republican „Aristotel”, conduși de prof. de istorie Lucia DIMA.

Încă o dată, felicitări tuturor celor menționași mai sus.

Cu prilejul Zilei Istoricului, la invitația AIRM „A. Moșanu”, la manifestare a fost prezent conf. univ. dr. Costin Croitoru, directorul Muzeului Brăilei „Carol I”, membru al AIRM „A. Moșanu” din 2026. Cu această ocazie, AIRM „A. Moșanu” a semnat cu Muzeului Brăilei „Carol I” un Acord de Parteneriat care prevede, între altele: „…realizarea unor evenimente comune în domeniul istoriei, arheologiei, numismaticii, artei etc.; realizarea unor expoziții comune; realizarea unor proiecte editoriale comune; participarea la și/sau organizarea de sesiuni de comunicări, simpozioane, conferințe etc.”

Din obiecții: în viitor propunem constituirea unui comitet de organizare a Zilei Istoricului, care să includă reprezentanți ai tuturor instituțiilor în care activează istoricii.

anatol_petrtencu@yahoo.com

18-21 iunie 2026