Profesorul Gheorghe BUZATU a fost un mare susţinător al istoricilor din Republica Moldova, al specialiştilor de aici, care au apărat istoria cea dreaptă, ISTORIA ROMÂNILOR. A susţinut fără rezerve cauza românilor basarabeni, a contribuit esenţial la explicarea însemnătăţii nefaste pentru Neamul Românesc a Pactului Molotov-Ribbentrop. A combătut cu argumente ştiinţifice orice încercări de a denatura adevărul istoric, referitor la Basarabia.

În calitate de director al Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Filialei Iaşi a Academiei Române a promovat tineri specialişti, a organizat studierea, redactarea şi publicarea a numeroase cărţi istorice, căutate, citite şi discutate de cercetătorii trecutului.

Opera ştiinţifică a marelui istoric ieşean trebuie însuşită în ansamblul ei şi nu selectiv şi tendenţios, aşa cum au încercat unii s-o facă.

Sunt convins: cărţile de documente, de studii, monografiile profesorului Gheorghe BUZATU constituie un reper fundamental în cunoaşterea trecutului nostru.

Chipul luminos al profesorului Gh. BUZATU va rămâne pentru totdeauna în memoria celor ce l-au cunoscut. A fost un om cu inimă de aur, de o cumsecădenie exemplară şi de o bunătate de invidiat.

Dumnezeu să-l ierte.

            Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

            preşedintele INIS „ProMemoria”

20 mai 2013

            1. La ora 12, în faţa clădirii Uniunii Scriitorilor din Moldova (USM), s-au adunat circa 200 de oameni, sosiţi aici pentru a asista la deschiderea oficiului deputatului Eugen Tomac. Chiar domnia sa – moderator. A mulţumit celor veniţi la deschidere şi a oferit microfonul unor celebrităţi politice. A vorbit frumos dna Elena Băsescu. De asemenea frumos a vorbit dna Liliana Palihovici. Uitându-se sus, acolo, unde era afişată firma domnului deputat E. Tomac, prim vice-preşedintele PL, tot el primar al Municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă a declarat că cel mai mult îi place cuvântul din partea de sus a firmei. La scurt timp, el din nou a spus acelaşi lucru, dar nu a îndrăznit să-l rostească. Este vorba de cuvântul ROMÂNIA. Au vorbit, de asemenea, invitaţii dlui Eugen Tomac din Bucureşti, colegi cu domnia sa, dl Ambasador Marius Lazurcă, dl Arcadie Suceveanu, preşedintele USM ş.a.

            În faţa microfonului – deputaţi şi miniştri, reformatori ai PL, ziarişti, oameni din domeniul culturii.

            Felicitări domnului E. Tomac. Îi dorim succes în activitatea ce şi-a propus-o. Toată susţinerea din partea noastră.

            2. Poate nu aţi ştiut? Ieri a fost Ziua Muzeelor. Acestea şi-au deschis larg uşile în faţa vizitatorilor, au acceptat o prelungire a programului până după miezul nopţii, au invitat colective de artişti amatori, care şi-au demonstrat talentul în faţă vizitatorilor.

            Felicitări colegilor noştri istorici-muzeografi cu Ziua lor profesională, sănătate, cât mai mulţi vizitatori! Asta pentru că muzeele noastre au ce arăta publicului interesat.

            3. 18 mai, ca la nime-lume, în RM s-a consemnat Ziua Europei. Asta pentru că aşa au vrut ai „noştri”. Asta pentru că 9 Mai, data când întreaga Europă îşi serbează Ziua, Chişinăul oficial a cedat-o altcuiva. Atâta am scris şi vorbit la acest subiect (9 mai), eu şi mulţi alţii, şi ce folos? Cum a fost pe timpul lui Brejnev „Deni Pobedî”, aşa a şi rămas. RM de astăzi a rămas exact la nivelul anului 1976.

            4. Seara am auzit şi văzut decizia Curţii Constituţionale (CC), referitoare la sesizarea unor deputaţi PL, gruparea Ghimpu. Ce credeţi? CC a stabilit că decizia Parlamentului de a oferi anumite împuterniciri prim ministrului interimar contravin Constituţiei. Tot aşa – şi decretele preşedintelui Timofti  de a revoca doi miniştri.

            Care este problema?

            Problema constă în faptul că CC a paralizat activitatea nu doar a Guvernului, ci şi a Parlamentului Republicii Moldova. De ce?

            Pentru că RM este un stat parlamentar. Pentru că art. 60 al Constituţiei stipulează că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului”. Auziţi? UNICA AUTORITATE! Legile, deciziile, hotărârile Parlamentului sunt definitorii. Imaginaţi-vă, pentru o frântură de secundă, că regimul de la Tiraspol i-a sub protecţia sa satul Copanca sau Varniţa. În şedinţă extraordinară, Parlamentul ia o decizie de contracarare a uneltirilor separatiştilor. Când acolo, unul din deputaţi depune o sesizare la CC şi asta, în regim de urgenţă, anulează decizia Parlamentului.

            Am ajuns la absurd.

            Faptul că în Parlament legile s-au aprobat în termeni mai reduşi deloc nu înseamnă că CC le poate anula. De fapt, CC a uzurpat puterea în RM. CC a neutralizat posibilitatea de a alcătui un nou guvern, înlăturându-l pe Vlad Filat de la conducerea Executivului, iar acum a neutralizat Parlamentul, prin anihilarea legilor aprobate. Acelaşi lucru se referă şi la preşedintele RM, decretele căruia au fost declarate anticonstituţionale.

            Înainte de a concluziona că noi am intrat în impas, vreau să remarc că judecătorii CC sunt oameni curajoşi dacă îşi permit astfel de decizii. Sau foarte bine plătiţi. Sau legaţi de mâni şi de picioare.

            Concluzia: numai alegerile anticipate pot rupe acest cerc vicios în care ne-am pomenit.

            Să auzim doar de bine!

            Voi reveni.

            Demult mă gândesc la tema „Intelectualitatea basarabeană în faţa anticipatelor”.

            Asta pentru că şi de intelectuali depinde, nu tot, nu mult, dar totuşi…

Prof. univ., r. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

19 mai 2013

Ce ar fi de spus?

1. O bună parte a vorbitorilor de limba rusă şi o parte a românilor basarabeni rămân deocamdată în prizonieratul propagandei stalinisto-brejneviste şi continuă să creadă, aproape orbeşte, cum că la 9 mai 1945, datorită victoriei doar URSS, s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial. Chiar preşedintele RM, dl Nicolae Timofte, ieri, 9 mai 2013, a afirmat acest lucru. Citez: „Dragi veterani, în această zi popoarele lumii marchează 68 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai sângeroasă conflagrație din istoria omenirii. Este ziua în care civilizația a triumfat asupra barbariei și terorii. Semnificația zilei de 9 mai rămâne mereu actuală. Niciun popor în lume nu se va împăca niciodată cu un regim totalitar”.

Afirmaţia este greşită: la 9 mai 1945 s-a terminat cel de-al Doilea Război Mondial pe teatrul de război european, adică – în Europa. Războiul, însă, a continuat, inclusiv pentru basarabenii mobilizaţi pe Frontul de Est: ei au trecut cu trenurile drumul spre China, au luptat acolo împotriva Armatei japoneze, mulţi din ei murind acolo. Războiul al Doilea Mondial s-a încheiat pe data de 2 septembrie 1945, atunci când Japonia a semnat Actul de capitulare necondiţionată.

Nu negăm dorinţa unor grupuri de cetăţeni ai RM să sărbătorească victoria asupra Germaniei naziste din data de 9 mai 1945.

Cu precizarea că nu doar URSS a luptat împotriva Germaniei naziste, ci şi SUA, Marea Britanie, Franţa Liberă, polonezii, cehii, slovacii, popoarele din Balcani (către primăvara anului 1945 – în total 51 de state şi popoare). De ce atunci, doar victoria URSS? Întrebare către Ambasada Federaţiei Ruse, organizatoarea evenimentului de ieri: de ce oare ieri în PMAN, alături de drapelul URSS, nu au fâlfâit şi drapelele SUA şi Marii Britanii, marilor puteri care au contribuit esenţial la victorie? Cu ce drept este acaparată o victorie comună, cea a Coaliţiei antihitleriste?

Şi cu precizarea că noi, basarabenii, am fost reintroduşi cu forţa armelor în componenţa URSS şi am avut de suportat urmările tragice ale acelui act politico-militar: foametea provocată de regimul stalinist de ocupaţie, deportările din 1949 şi 1951, sovietizarea societăţii noastre, rusificarea, deznaţionalizarea. Multe ar fi de spus.

Aşa dar: nimeni nu este împotrivă ca anumiţi cetăţeni să sărbătorească Victoria asupra Germaniei naziste pe data de 9 mai. Este dreptul lor, consfinţit de Constituţia RM.

2. Ceea ce a stârnit revolta multor altor cetăţeni ai RM: de ce în PMAN? Primarul Municipiului Chişinău, dl Dorin Chirtoacă a dat răspuns la această întrebare. Dar răspunsul este neconvingător. Nu doar legea cu privire la dreptul cetăţenilor de a se întruni (2008), ci chiar Constituţia – Legea fundamentală a RM -, permite şi consfinţeşte acest drept. Nu despre asta e vorba. Este vorba de o manifestaţie politico-propagandistică, desfăşurată pe o piaţă-simbol al RM: Piaţa Marii Adunări Naţionale, acolo, unde în august 1991, conducerea republicii a proclamat Independenţa de Stat faţă de URSS. Asta a fost în 1991. Iar în 2013, pe acelaşi loc ne-am pomenit cu simbolurile statului de care atunci ne-am despărţit şi care nu mai există (doar simbolurile lui: drapele roşii cu secera, ciocanul şi steluţa galbenă deasupra; uniforme militare de epocă, purtate de activiştii Ligii tineretului rus; maşini de război de epocă etc.)

Dle Dorin Chirtoacă, de ce atunci, când aţi dat PMAN pe mâna ruşilor nu v-aţi amintit de Valeriu Boboc? De ce Vă întreb? Pentru că în PMAN, alături de Dimitri Rogozin, era Vladimir Voronin, la ordinul căruia, în 2009, poliţia a omorât câţiva tineri, inclusiv – pe Valeriu Boboc -, a snopit în bătăi şi a umilit mii de tineri.

Concertul? Atât cât am putut privi: nimic deosebit – cântece sovietice din anii celui de-al Doilea Război Mondial (nimic de reproşat, afară doar de slugărnicia interpreţilor moldoveni, care atât de ieftin s-au lăsat cumpăraţi pe ruble ruseşti. Domnilor, dacă e concert al ruşilor, atunci să cânte ruşii, ce naiba?).

Dar şi cântece de propagandă din anii epocii lui Leonid Brejnev: Lev Leşcenco şi Iosif Kobzon. Citez din cele sonorizate în PMAN: „…I Lenin takoi molodoi, / I iunâi Okteabri vperedi” [„Lenin e atât de tânăr / Şi Octombrie tânăr e în faţă…”]. Sau: „Ne rastanusi s komsomolom / Budu vecino molodoi!” [„De komsomol (utc) nu mă voi despărţi / Veşnic voi fi tânăr!”].

Aşi putea să nu continui, e clar şi aşa ce podleancă (rus., faptă rea) ne-a făcut dl Dorin Chirtoacă. Numai că, atenţie! Dl Iosif Kobzon nu este doar interpret, el este om politic rus, membru în repetate rânduri al Dumei de Stat. Iată ce declară dl Kobzon în PMAN: „Relația dintre Moldova și Federația Rusă este foarte proastă, dar nu Rusia e vinovată. Rusia încearcă o apropiere de Moldova. Este o încercare continuă. Moldova a fost a noastră, într-un trecut nu chiar îndepărtat. Iar politicienii au pierdut-o. Cred că dacă acum s-ar anunța un referendum, toate ar reveni la starea inițială”.

A protestat oare cineva din oficialii sau semioficialii RM faţă de această declaraţie? Doar scena li s-a oferit nu pentru propagandă pro-URSS, ci pentru interpretarea cântecelor, nu-i aşa?

3. Dmitri Rogozin este oficial rus. Vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri al Federaţiei Ruse. Oriunde ar merge, el este oficial. Cu atât mai mult – în RM. Iniţial a fost în regiunea separatistă a RM, încurajând lideraşii de acolo, apoi a venit la Chişinău, în PMAN. Cu ocazia vizitei „particulare”, „neoficiale”, D. Rogozin a declarat: „Orientarea politică a Chișinăului oficial este un subiect important din punct de vedere geo-strategic și geo-politic. Subiectul este foarte important, deoarece, în opinia mea, în prezent în Republica Moldova asistăm la o criză care ne confirmă că fuga nesăbuită la Bruxelles, nu a mers. Şi nu va merge nici în viitor, credeți-mă. Am lucrat timp de mai mulți ani în capitala europeană, Bruxelles”.

Judec subiectiv: a fost rău în situaţia în care nici un oficial al statului independent şi suveran RM nu s-a întreţinut cu dl Dmitri Rogozin. Oficialii noştri trebuiau să preia iniţiativa şi să-l omenească pe Dmitri Rogozin. Să-i explice orientarea noastră fermă spre integrarea în UE, să-i lămurească semnificaţia de 9 mai – Ziua Europei. Multe ar fi putut fi spuse. D. Rogozin este reprezentantul unei mari puteri. Nu trebuia lăsat doar pe mâna lui V. Voronin. Unii comentatori s-au grăbit să afirme cum că a fost bine că a fost neglijat de autorităţile oficiale sau semioficiale ale RM. Nu, nu a fost bine! Asta pentru că se lasă impresia cum că RM nu are stăpânire, guvernare, cum că ar fi a nimănui. S-ar putea, la anul, 2014, acelaşi Rogozin să vină cu un batalion de desant din Breansk. Asta dacă tot suntem ai nimănui…

În rest, foarte pe scurt: admiratori ai lui Leşcenco şi Kobzon, în PMAN, au fost mult mai puţini decât s-au aşteptat organizatorii. Oficial – 10 000. Egal cu 1,5 mandate de deputat pentru PCRM.

Ceva mai devreme, unii vorbitori de limbă rusă întrebau cum să ajungă la Memorial. Consider că nu erau din Chişinău, ci veniţi din Tiraspol sau Tighina.

Să auzim doar de bine!

PS! Să nu uităm: la ora 22:00 centrul Capitalei a fost cutremurat de focuri de artificii. Asta ce-a însemnat oare? Continuarea concertului?

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

10 mai 2013

Dar, incontestabil, dl Bogdan Ţârdea este unul din cei mai buni analişti politici din RM. Articolele lui sunt citite şi citate. El este invitat la posturi TV şi Radio.

Poate cuiva nu place, dar puterea unei societăţi democratice rezidă în libera exprimare a opiniilor. Încă foarte demult cineva a spus: „Nu împărtăşesc opinia dumitale, dar sunt gata să mor pentru ca s-o poţi expune”. Principiul acesta este valabil şi pentru societatea democratică din republica în care trăim.

Scriu cele de mai sus, fiind uluit de faptul că domnul Victor Popa, profesor universitar, doctor habilitat în drept, membru al Curţii Constituţionale, l-a acţionat în judecată pe dl Bogdan Ţârdea, pentru că acesta, chipurile, „i-a lezat demnitatea”.

Domnule profesor Victor Popa, ne cunoaştem de mult timp; am fost cândva membri ai aceluiaşi partid. Personal consider că nu faceţi deloc bine, atacându-l în instanţa de judecată de dl Bogdan Ţărdea, care este cadru universitar ca şi noi. Şi în articolul semnat, el nu V-a atins în nici un fel; el a analizat o situaţie. O situaţie deloc simplă, referitoare la politizarea Curţii Constituţionale.

Ca să nu întind prea mult: părerea mea umilă este să retrageţi cererea din instanţa de judecată. Asta pentru că dacă i se va da curs, atunci solidaritatea noastră cu dl Bogdan Ţârdea va spori înmiit. El va obţine câştig de cauză. Sunt convins de asta…

2. Iată că 9 mai 2013 aprinde din nou spiritele oamenilor noştri. Şi asta din cauza locului, unde se va da concertul de mâine. Este vorba de Piaţa Marii Adunări Naţionale, locul unde s-a declarat Independenţa de Stat a RM (27 august 1991), Independenţă, pe care au apărat-o bărbaţii noştri, militari şi civili,  în 1992. Am ajuns în situaţia în care, un concert, care – în fond -, nu ar fi trebuit să stârnească emoţii negative, iată că ne umileşte, scindează şi mai mult societatea noastră, şi aşa dezbinată.

Cu câteva clipe în urmă am ascultat cele două secvenţe din explicaţiile Primarului general al Municipiului Chişinău, dl Dorin Chirtoacă. Dumnealui a „confundat” cu bună ştiinţă dreptul cetăţenilor RM de a se aduna, a manifesta etc., consfinţit nu doar în Legea respectivă din 2008, la care se referă dumnealui, ci de Constituţia RM. Dar nu despre asta e vorba, domnule Primar! Vorba este despre LOCUL, pe care PRIMĂRIA l-a oferit organizatorilor concertului de mâine. Sunt doar atâtea alte locuri în municipiu, unde puteau cânta Leşcenco, Cobzon şi alţii. În plus, domnule Primar, este vorba de demnitatea noastră, care ne-a fost lezată. Ei au cerut. Mă rog, e dreptul lor. Dar Dvs. de ce aţi cedat?

Şi doi: acordul de care vorbiţi despre coordonarea acţiunilor statelor-membre CSI. Da, documentul este interesant. Se referă la 70 de ani de la victoria Coaliţiei antihitleriste asupra Germaniei naziste. CÂND SE ÎMPLINESC 70 DE ANI, domnule Primar? Nu cumva în 2015? Da acum ce an este? Nu cumva 2013? Şi atunci, ce faceţi, domnilor? Repetiţie generală pentru 2015?

Eu cred că mâine trebuie să dăm dovadă de calm, de reţinere. Să ţinem un minut de reculegere în memoria celor, care au murit în anii celui de-al Doilea Război Mondial, militari, atât din Armata Roşie, cât şi cei din Armata Română; să aprindem o lumânare de sufletul lor. Să nu uităm că cel de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat nu la 9 mai 1945, ci la 2 septembrie 1945. Iată că, împotriva voinţei noastre, în loc să marcăm Ziua Europei, suntem nevoiţi să ne umilim.

Am citit sute de mărturisiri ale supravieţuitorilor GULAGUL-ui. Mulţi, extrem de mulţi din supravieţuitori, au păstrat în sufletul lor ură nu atât faţă de NKVD-işti, cât faţă de cozile de topor  din localităţile noastre. De abia acum încep să înţeleg de ce.

Să auzim doar de bine.

 Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

 preşedintele INIS „ProMemoria”

8 mai 2013

Cel puţin pentru acest moment, interesele PLDM şi PCRM au coincis. Această coincidenţă de interese a dat astăzi în Parlament roade spectaculoase. Să le trecem în revistă:

1. Prin legea, aprobată astăzi, primul ministru interimar (dl Iurie Leancă) are aceleaşi atribuţii ca şi un prim ministru în funcţie, privind modificarea guvernului. Este clar: Iurie Leancă va schimba miniştrii, rămaşi de căruţa istoriei. În primul rând, mă gândesc la acele persoane, care sunt legate de PL-Ghimpu. Ar putea fi înlăturaţi cei de la PDM. Oricum: către alegerile parlamentare, fie anticipate, fie ordinare, guvernul va fi mai consolidat politic (PLDM; poate în alianţă cu PCRM, deşi e greu de crezut).

2. Centrul Naţional Anticorupţie a fost trecut în subordinea Guvernului. După oficializarea legii, cel mai tânăr general din lume va trebui să-şi dea demisia. Asta pentru că a activat în interese de grup. Dl Leancă ar putea chiar săptămâna viitoare să prezinte o altă candidatură la acest post.

3. Dl Gurin demis din funcţia pe care a ocupat-o vreo două săptămâni. Dacă nu ar fi fost decizia CC în privinţa lui Filat, poate că se trecea cu vederea; în situaţia în care VP a decis distrugerea PLDM, membrii de frunte ai acestuia s-au mobilizat şi au contraatacat. În rest – detalii (cum că CV nu e corect, că voturi au fost 49 şi nu 51 etc.)

4. O victorie morală a PLDM a fost şi interpretarea moţiunii de cenzură, cu demiterea guvernului Filat. E scris: [decizia din 5 martie] a fost „o sancţiune politică, nu una juridică sau penală”. Deşi este clar ce s-a avut în vedere, totuşi formularea este incorectă: orice decizia ar lua Parlamentul ea este o decizie POLITICĂ. Asta pentru că Parlamentul este o instituţie politică. Ceva trebuie redactat.

5. A fost abrogată legea privind sistemul mixt de alegeri parlamentare. Asta în situaţia în care chiar PLDM a insistat în 2010 la schimbarea legii electorale în acest sens. Dar explicaţia, dată de dl Valeriu Streleţ a fost cât se poate de tranşantă, clară şi convingătoare: este un personaj politic care încearcă să răstoarne instituţiile democratice din RM; de aceea timpul acestui sistem electoral încă nu a venit. Ce cedare au făcut PLDM-ştii? Au permis să voteze şi cetăţenii ce mai deţin încă paşapoarte sovietice. Cred că nu este o cedare mare: oamenii care posedă aceste paşapoarte sunt înaintaţi în vârstă şi nu prea numeroşi.

6. Pragul electoral de 6 % (de la 4 %, cât e acum). În general e o iniţiativă antidemocratică. Dl Dumitru Diacov a avut dreptate, insistând asupra păstrării actualei prevederi. Dar el nu a fost auzit. Mai bine zis: majoritatea parlamentară a ignorat propunerea veteranului politicii moldoveneşti. Pentru blocuri electorale comuniştii propun 9 % pentru bloc din 2 partide şi 11 % pentru trei şi mai multe. În plus: dl Voronin a propus interzicerea formării blocurilor (el a zis „alianţelor”) post-electorale.

Deci, aşa: că se va trece de la pragul electoral de la 4 la 6 % este rău, antidemocratic (tendinţa bună fiind pragul cât mai scăzut sau, în general, fără prag electoral). Practica electorală din RM a demonstrat că blocuri politice pre-electorale deschise nu au fost. Camuflate, da. Chiar PCRM a inclus în lista sa electorală lideri ai altor partide, ca şi cum „ne-membri ai PCRM”. Asta tocmai ca să rămână la limita de jos a pragului electoral.  Asta ar fi în primul rând.

În al doilea rând: interzicerea prin lege a constituirii coaliţiilor de guvernare post-electorale este chiar antidemocratică; în orice caz contravine practicilor internaţionale.

Numai că în şedinţa de joia de după sărbătorile de Paşti veteranul bolşevicilor moldoveni va propune următorul amendament: „Sunt interzise blocurile (coaliţiile, alianţele etc.) post-electorale. Partidul politic, care a acumulat majoritatea de voturi în Parlament formează guvernul”.

Dacă lucrurile nu se vor schimba şi PLDM va susţine iniţiativa lui V. Voronin, asta înseamnă că în perspectivă PLDM va pierde şi va fi în opoziţie. Iar PCRM va forma guvernul conform noii legi. Asta-i capcana; nu doar pentru PLDM, ci pentru democraţia în RM.

Deci, aşa: luat per ansamblu, deocamdată nu avem motiv pentru îngrijorare, cu excepţia propunerii legislative a comunistului nr 1 Voronin.

Cam asta ar fi de pus. Ah, da! Magistraţii CC nu mai sunt inamovibili. Adică – pot fi scoşi din funcţii. Da cum altfel, domnilor? După implicarea CC în procesul politic, după decizii luate de te ia naiba, după comentarii absolut inutile etc., ce ne rămâne să mai dorim altceva, decât schimbarea lor şi numirea altor din sânul breslei lor de jurişti. Deci, din cadrul celora, ce nu s-au implicat politic.

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele IMIS „ProMemoria”

3 mai 2013

1. De remarcat absenţa totală (absolută) a Sindicatelor din RM. 1 mai este o zi a solidarităţii celor ce muncesc, fizic sau intelectual. În RM există importante grupuri de oameni ai muncii. Constructori, şoferi, agricultori, pedagogi, studenţi, alţii. Sunt mari probleme în acest domeniu, cel al muncii. Salariile sunt mici, locuri de muncă nu se deschid, angajarea în câmpul muncii este mizerabilă. Iată că 1 mai ar fi fost o bună ocazie, ca în cadrul unei adunări a membrilor de sindicate să se discute aceste (şi alte subiecte), să fie formulate nişte revendicări, pe care liderii noştri sindicalişti să le înainteze viitoarelor participante la scrutinul electoral (anticipat sau ordinar). Dar nu a fost să fie. Dacă „ai noştri” sunt la putere, de ce oare să mai discutăm public problemele legate de muncă, odihnă, tratament, salarizare?

3. Nici un partid politic, numit de „dreapta” sau „naţional” nu s-a evidenţiat prin nimic în această zi. 

Iniţiativa a fost cedată Partidului Socialist al lui Igor Dodon şi PCRM al lui V. Voronin. Pentru a câta oară ne convingem că în RM nu există o forţă politică naţională (românească), care ar exploata data de 1 mai.

4. Am privit marşurile de ieri. Dl Igor Dodon foarte mulţumit de faptul că a reuşit să adune lume pentru marş. Priviţi filmuleţul cu el; cât e de fericit! Este o dovadă că sponsorii lui nu aruncă banii pe apa sâmbetei.

Totuşi comuniştii au avut mai mulţi aderenţi. Mai mult de 5 000. Comuniştii şi filo-comuniştii au trecut în marş pe lângă filo-dodoni. Nu s-au încăierat; pentru ce oare?

 Dar comuniştilor nu le-a priit: chiar dacă filo-dodonii erau mai puţini, totuşi sloganele erau cam aceleaşi, culoarea drapelelor – roşie, steaua roşie cu cinci colţuri – identică.

5. Ce s-au gândit PCRM-iştii? O-pa! Dodon le calcă pe coadă! Este oare rost să ceri alegeri anticipate, în situaţia în care lumea nu doreşte acest lucru? Nu este rost. Cerând anticipate – pierzi electorat. Concluzia: decât anticipate cu anumite pierderi, şi de imagine, şi electorat, mai bine să contribui la întărirea statului, şubrezit de-a binelea de Mihai Ghimpu şi PDM. Iată – pentru unii, surpriză, pentru mine – nu: astăzi Voronin pledează pentru alegerea preşedintelui Parlamentului RM. Este cineva împotrivă? Bineînţeles că nu. Repede, deputaţii au acceptat propunerea PCRM, aducând, astfel, un spor de imagine bolşevicilor autohtoni.

Bravo, PCRM! Au ştiut să tragă foloase pentru ei chiar şi dintr-o mică insatisfacţie de 1 mai.

În imagini:

Marşul comuniştilor.

Prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu,

preşedintele INIS „ProMemoria”

2 mai 2013

Următorul preşedinte al RM va fi Vladimir Plahotniuc (VP). Pun pariu.

Argumente:

1. În Parlamentul RM există proiecte de legi, care zac în sertare ani de zile. Nu a fost cazul cu modificarea Codului electoral, propusă de V. Plahotniuc. Este una din cele mai importante schimbări legislative, aprobate oarecum pe neaşteptate, fără explicaţii din partea autorilor, fără dezbateri în societate, fără consultarea CEC, a organismelor europene.

În fond, noua lege electorală, va aduce un suflu nou în viaţa politică a RM; legea are, neîndoielnic, o componentă democratică, pe care ideologii PDM o vor putea exploata, dacă îi va duce capul. Noua lege are multe plusuri; faptul că a fost formulată, dar mai ales – trecută atât de operativ prin Legislativ, cu atâtea voturi „pro”, demonstrează că Plahotniuc are o pondere definitorie în Parlamentul RM.

Alături de părţile pozitive ale noii legi există una negativă. Este vorba de alegătorii din raioanele din stânga Nistrului: ei cum vor vota, în care circumscripţii?

O soluţie ar fi „extinderea electorală” a raioanelor din dreapta Nistrului asupra celor megieşe de pe malul stâng al fluviului despărţitor de ţară.

Alte soluţii: să le gândească autorii modificării Legii electorale. Sper să le găsească. Altfel, dacă Legea electorală „Plahotniuc” va servi un argument în plus separatiştilor de la Tiraspol (sau Tighina, asta pentru că în toamnă, ca o sfidare a bunului simţ, legiuitorii tiraspoleni vor să se mute la Tighina, numită de ei Bender) atunci vai şi amar de Plahotniuc.

Dar, deocamdată, VP este stăpân pe situaţie; sperăm că va găsi soluţii adecvate de soluţionare a acestei probleme.

 2. În confruntarea Vlad Filat – Vlad Plahotniuc întâietatea o deţine, neîndoielnic, VP. Nu VP a mers la Guvern, ci invers, V. Filat la Parlament. Şi acesta e un semn de slăbiciune pentru primul ministru.

Dar, admitem: pentru a trece puntea, te uneşti cu dracul. E nevoie de votul deputaţilor PDM pentru noua investire şi interesul te obligă, chiar dacă îţi stă în gât, să mergi la Canossa. Numai că după investire, lui V. Filat o să-i vină greu să recupereze timpul pierdut în perioada interimatului, în plus – va fi nevoie de eforturi susţinute pentru a scoate în evidenţă anume PLDM-ul ca promotor al reformelor şi integrării europene.

În plus: VP posedă materialul compromiţător pe care-l va folosi în campania electorală. Faza cu convorbirile telefonice, interceptate şi apoi lansate prin intermediul mass-media, este un argument în acest sens.

Deci, în competiţia cu V. Filat, VP iese înainte.

3. Sistemul mixt de alegeri parlamentare nu este ceva nou. Avem alături experienţa Ungariei, unde 50% din deputaţi sunt aleşi pe liste de partid, alte 50%  - pe circumscripţii uninominale.

Care este logica lui VP?

Chiar dacă sună frumos şi democratic, dar şi în cazul pretendenţilor pe circumscripţii, decizia definitorie va fi cea a partidelor. Altfel spus: candidaţii pe circumscripţii vor fi susţinuţi de partidele politice. În aşa situaţie, echipa VP va susţine pe cei oameni, care vor avea şanse reale de a fi deputaţi în circumscripţiile date. Ştim care sunt lacunele listelor de partid. Astfel, bine selectaţi, susţinuţi financiar corespunzător, VP se poate alege, dacă nu cu 50, atunci, să zicem – 35-40 de deputaţi „uninominali”, care vor pupa mâna lui Plahiş pentru „generozitatea” manifestată faţă de ei (dintre care, unii pot fi modeşti în sens financiar, dar notorietăţi în diverse domenii, pentru care oamenii ar vota, ca şi cum ar fi de-ai „lor”).

Astfel, având 35-40 deputaţi „uninominali”, plus cei de pe lista PDM (? să zicem – 20), VP îşi va asigura majoritatea parlamentară pentru a fi ales preşedinte al RM, primul mandat fiind 2015-2019.

Să auzim doar de bine!

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedintele INIS „ProMemoria”

21 aprilie 2013.

            Stimaţi prieteni,

În ultimele zile, fără îndoială, opinia publică a fost acaparată de evenimentele desfăşurate în cadrul Partidului Liberal. Incidentul de ieri, din cadrul Filialei Dubăsari a PL, pus astăzi la dispoziţia consumatorilor de ştiri, pune capac, deocamdată, la conflictele dintre dl Mihai Ghimpu, liderul oficial al PL, şi reprezentanţii Grupului de reformare a PL.

Deocamdată nu se zăreşte sfârşitul disensiunii din sânul PL. Ca un vulcan activ, care emană lavă fierbinte în toate direcţiile, aşa şi reprezentanţii PL scot în vileag noi şi noi detalii, referitoare la modul de funcţionare al PL, la numirile făcute în importante posturi de conducere a RM.

Caracterul omului determină soarta lui personală. Iată, constatăm că caracterul omului determină nu doar soarta lui, ci şi a unei formaţiuni politice, care a putut, la timpul potrivit, să convingă alegătorii pentru a fi aleasă în Parlament. Aşa cum spunea Corina Fusu, „PL este „copilul” lui Mihai Ghimpu”. El l-a „născut”, el l-a crescut; cum este posibil oare ca Dorin Chirtoacă să preia conducerea PL. Deci, membrii Grupului de reformare, în opinia liderului PL, l-au trădat anume pe el, nu o cauză, un program, nişte principii etc. De aici şi furia uriaşă faţă de ei. Au dreptate acei comentatori care fac comparaţie între unele partide politice din RM şi SRL: liderii partidelor au „uitat” că un partid se clădeşte pe baza Programului, al Statutului; oamenii care împărtăşesc anumite opinii se grupează în jurul documentelor politice; bineînţeles, şi al liderilor. Iată, însă, în cazul PL liderul acestuia consideră că el este şi „programul”, şi „statutul” partidului, el vrea – „face” miniştri, generali, şefi etc., nu vrea – nu face.

Fără nici o îndoială, dl Mihai Ghimpu este personal responsabil de criza declanşată în PL, de scindare partidului şi de perspectivele sumbre ale acestuia.

Consider că poziţia Grupului de reformare a PL este absolut justă în probleme perspectivei integrării RM în UE. Cum putem noi oare să-i dăm dreptate lui M. Ghimpu atunci, când acesta încearcă să justifice ideea, cum că e bine să vină PCRM la guvernare timp de 15-20 de ani, după care să revină PL şi să ne integreze în UE? Cum poate oare un lider al unui partid să netezească „teoretic”, dar – observăm – şi practic, venirea la putere a unei formaţiuni de extrema stânga, care deschis pledează pentru unirea RM la Uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan? Nu este oare aceasta o trădare adevărată din partea lui Ghimpu a propriului program de partid, a colegilor de partid, dar şi a cetăţenilor, care au sperat în onestitatea şi sinceritatea PL?

Iată de ce, poziţia noastră, a celor ce dorim o perspectivă europeană pentru RM, trebuie să fie de susţinere totală a reprezentanţilor Grupului de reformare a PL.

Păcat de cele declarate de dl M. Ghimpu faţă de foştii lui colegi de partid. De exemplu, faţă de Ion Hadârcă, pe care Ghimpu vrea „să-l mănânce cu tot cu papuci”. Cât n-ar părea de ciudat, dar rolul jucat de dl Ion Hadârcă în deşteptarea naţională, în întărirea independenţei de stat a RM etc. este mult mai mare ca a lui M. Ghimpu. Şi asta, vă rog, fără supărare.

Sau Gheorghe Şalaru, despre care M. Ghimpu declară că acesta era un pierde-vară şi, la Cimişlia, stropea otravă împotriva muştelor. El, M. Ghimpu, l-a oprit din această activitate inutilă şi l-a făcut Ministru al Mediului. El, Gh. Şalaru, este „un ticălos”, „un trădător” pentru că l-a lăsat pe Ghimpu şi a trecut la reformatorii PL. Asta în ideea cum că PL este ceva personal al lui M. Ghimpu, ceilalţi fiind trataţi de boss ca robi ai lui, sclavi, ce au îndrăznit să iasă de sub ascultarea „tătucului”.

Vreau să spun cu toată convingerea: dl Gheorghe Şalaru, pe care îl cunosc personal de foarte mult timp, nu este un oarecare, este istoric de meserie, dar care a însuşit mult fiind în funcţii administrative; numirea lui în postul de Ministru al Mediului nu a fost o greşeală. Pe parcurs, dl Gh. Şalaru a demonstrat că cunoaşte meseria şi a exercitat-o cu cinste. Ar fi păcat, dacă nu se va regăsi în componenţa noului guvern al AIE-3. Vina va fi, fără îndoială, a lui M. Ghimpu.

În timp ce sâmbătă, 13 aprilie 2013, avea loc o şedinţă selectivă a conducerii PL, la care a asistat şi Primarul general al Municipiului Chişinău, locatarii unui bloc cu 9 etaje au ieşit în strada „Vasile Alecsandri”, oprind circulaţia mijloacelor de transport. Ei, locatarii, nu aveau apă timp de mai multe zile, cereau o întrevedere cu reprezentanţii autorităţilor locale (cu cineva de la Primărie), şi nimeni nu venea să discute cu ei. Luni, cei de la troleibuze au pretins pierderi considerabile (cred, pe dreptate), alţii – la fel, şi toate acestea (dar şi altele) nu cad deloc bine în „poala” primarului general al Capitalei.

Joi şi vineri, în cadrul şedinţelor în plen ale Parlamentului, se vor întâmpla noi ciocniri între deputaţii PL. Luat per ansamblu, PL se duce la fund. Reformatorii PL nu au resurse financiare pentru a convoca un congres extraordinar, pentru a „duce schimbarea până la capăt” în cadrul partidului. Bani are dl M. Ghimpu. Iar el nu vrea reformarea partidului; nu este capabil să înţeleagă poziţia reformatorilor PL. Cercul vicios degrabă se va închide. Încet-încet vulcanul se va stinge, lava se va răci, devenind istorie.

În faţa intelectualilor din RM din nou va apărea veşnica întrebare „Ce-i de făcut?”. În viitoarele alegeri, fie anticipate, fie ordinare, noi pe cine alegem?

            Voi reveni.

Vreau să mulţumesc conducerii Ziarului „Glasul”, personal domnului Vasile Năstase, pentru posibilitatea de a plasa pe pagina ziarului materialele subsemnatului.

            Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

            preşedintele INIS „ProMemoria”

            17 aprilie 2013

Stimaţi prieteni,

Am fost invitat şi am asistat la spectacolul „Zece pentru Moldova”, organizat de „Publica TV”.

Eu am mai păţit-o: cu câţiva ani în urmă m-a sunat un prieten şi-mi zice să vin la Biblioteca Naţională pentru că, în cadrul Salonului internaţional de carte mi s-a decernat un premiu. Până am făcut drumul de acasă până la BNRM (12-15 minute), când am ajuns, mi se spune că Comisia s-a răzgândit şi premiul a fot dat altcuiva. Aşa că eu sunt deja „călit” în astfel de „activităţi”. Am mers la Teatrul „Eminescu”, mânat de un fel de curiozitate „sportivă”.

Spectacolul a început exact la ora 19, ceea ce a fost foarte bine. Dar deja prima nominalizare m-a pus în gardă: la interpreţi de muzică uşoară – Sofia Rotaru. De ce? Pentru că dânsa nu este născută în RM, ci în Bucovina, adică teritoriu românesc, trecut la URSS în iunie 1940, moştenit apoi de Ucraina. Ea, Sofia Rotaru, duce faima Ucrainei, nu a RM, cu RM nu are nimic. A, unele cântece sunt interpretate şi în limba română, dar nu despre asta e vorba, ci de contribuţii la prestigiul RM, nu-i aşa?

În plus – absentă la primirea trofeului.

A doua categorie – sportivi. Despre nominalizatul Nicolae Juravschi au scris deja alţii, dar despre Cristina Iovu: puţin oare a scris mass-media despre rămânerea ei în Azerbaidjan, în situaţia în care are un contract cu RM, privind prestări servicii din partea sportivei? Dacă e cu scandal, de ce a fost nominalizată?

În plus – absentă la primirea trofeului.

A treia categorie – oameni de afaceri. Învingător – Oleg Voronin. În comparaţie cu Anatol Stati, Ion Sturza, Iurie Borş şi alţii. Paradoxul constă în faptul că ceva timp în urmă chiar tatăl nominalizatului om de afaceri, dl Vladimir Voronin, a declarat că fiul său este ŞOMER. Cum oare un şomer poate fi LIDERUL oamenilor de afaceri?

Alo, şefii de la Publica TV! Cum stăm cu logica elementară? Dvs. vroiaţi să-i scoateţi în evidenţă pe liderii elitelor, nu-i aşa? În aşa caz, daţi şi Dvs. dovadă că sunteţi cel puţin competenţi în ceea ce faceţi.

În plus – Oleg Voronin absent la primirea trofeului.

Iar acum citesc că a şi protestat pentru afacerea de ieri a Publicii TV.

[Paranteză: Oleg Voronin scrie: „…является примитивной провокаций”. Oleg, ce naiba? Corect este „…является примитивной провокацией”. Adică, scrii cu greşeli gramaticale pe texte oficiale.]

La auzul acestui nume de familie, unii spectatori au părăsit sala.

A patra categorie – actori şi regizori. Trofeul i-a revenit actorului Mihai Volontir.

Absent la ridicarea trofeului; dar a fost soţia dumnealui, care a luat premiul.

Următoarea nominalizare – jurnalişti. Câştigătoare – Lorena Bogza. Curios a fost faptul, că nominalizata s-a tot fâţâit prin sală, dar la un moment dat a dispărut. De ce oare? I-o fi zis ceva şefii, aşa cum s-a presupus chiar de pe scenă, sau, poate, a presimţit ea ceva necurat?

În orice caz: absentă la primirea trofeului.

Muzica populară – Zinaida Julea. Cam dezlânată pe scenă. Zice, la un moment, adresându-se publicului din sală (citez din memorie): „Ia, dă-mi un La Major! Auzi, Botgros, ia dă-mi un La Major!”. După care se adresează cuiva în culise cu aceiaşi rugăminte tremurătoare: „Ia, dă-mi un La Major!”.

Dacă ştiam ce vrea, îi dădeam eu, că până la urmă nu i-a dat nimeni nimic.

Analiştii! Mi-am auzit numele. Deşi, ce fel de analist sunt eu?

Oazu Nantoi! Felicitări.

Branduri: firma „Bucuria”. Bun, cu dânsa, într-adevăr, viaţa e mai dulce, şi în Europa, şi oriunde. Deşi are rădăcini puternice în trecutul sovietic, dar treacă de la mine.

Oameni politici: Vladimir Voronin! O-pa! Am ajuns s-o auzim şi pe asta!

Ce ar fi de spus?

1. Gala premiilor Publica TV a fost organizată pe data de 7 aprilie, la împlinirea a 4 ani de la represiunile în masă, soldate cu morţi, sute (mii) de tineri răniţi, maltrataţi, umiliţi de către poliţia şi justiţia lui Vladimir Voronin, el fiind atunci la conducerea RM. A-i oferi anume lui acest trofeu de OM POLITIC, a fost nu doar o gafă, ci o sfidare a celor ce au luptat sincer împotriva regimului de atunci, instaurat de Voronin.

Cineva de pe scenă a spus că, la un an de la răsturnarea regimului autoritar al lui Voronin, s-a constituit Publica TV. Adică „naşterea” Publicii TV se datorează libertăţii, obţinute prin efortul miilor de tineri, ieşiţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, libertate, „smulsă” cu sacrificii chiar din mâinile celui, care redusese libertatea noastră la zero. Iar acum îi dai chiar lui PREMIU?! Dictatorului roşu, bolşevicului nr. 1 din RM?

2. De foarte multe ori, prezentatorii de pe scenă spuneau cum că nu Publica TV a făcut selecţia, ci nominalizaţii au fost selectaţi în baza unui sondaj, realizat de IMAS la comanda Publica TV în 75 de localităţi ale RM ş. a. m. d.

Deşi greu, dar să admitem că aşa a fost: s-a realizat sondajul şi aceştia au fost nominalizaţii. Bun, dar conducerea Publicii TV s-a conformat acestor rezultate, a fost de acord cu ele şi le-a însuşit. Asta pentru că se putea uşor găsi alte 75 de sate din cele de peste 1 000 câte sunt în RM, în care sondajul ar fi oferit cu totul alte rezultate. Dacă primarii satelor sunt membri ai PCRM, nu-i greu de dedus care va fi rezultatul sondajului.

3. Să admitem că în spatele acestei afiore [cuvânt rusesc, însemnând afacere nu prea curată, murdară] stă Plahiş, care a dorit prin această nominalizare să netezească calea spre o viitoare alianţă electorală sau post-electorală PDM-PCRM. Numai că trucul a eşuat: bătrânul dictator Voronin a mirosit că nu e curat ceva la mijloc şi foarte repede s-a distanţat de trofeul lui Plahiş. Asta chiar dacă ultimul a făcut afaceri cu celălalt Voronin, Oleg, nominalizat la business.

Detaşamentul de deblocare nr. 1 – nimic de comentat, bravo domnilor; iarna grea, omătul mare, noroc de voi: aţi salvat vieţi omeneşti şi bravo vouă!

În sfârşit CEL MAI IUBIT MOLDOVEAN.

Cred că însăşi ideea este greşită. Oricine ar fi fost, de unii este stimat, de alţii – nu. Iar până la iubire este mult. Iubire înseamnă altceva.

Apoi moldoveni sunt şi peste Prut. Şi nu numai acolo. Pe ei cine i-a întrebat? Din nou, a câta oară, lunecăm pe panta moldovenismului primitiv.

Mihai Volontir. Bun. Dar filmele proiectate pe ecran sunt producţie sovietică, discursurile sunt în limba rusă. Sunt relicve ale timpurilor apuse. Astăzi sunt cu totul alte ecranizări, şi la români, şi la ruşi. Iar Dvs. vorbiţi de ELITE. Elită înseamnă „ceea ce este mai bun, mai valoros, mai demn de a fi ales”, ca model de urmare pentru ceilalţi, pentru noi, „prostimea”. Nu vreau să continui. Ce rost ar avea? Nominalizările au fost făcute.

Şi ultimul moment.

Modul, cum au fost făcute invitaţiile, ne-a dus, pe mine şi pe alţii, în eroare. Ni s-a spus aşa: „Veniţi tra-la-la, pentru că aţi fost nominalizat în Zece pentru Moldova”. Ce senzaţie aveţi, auzind aceste vorbe? Se lăsa impresia că anume tu eşti cel nominalizat.

Eu n-am căzut cel mai rău; au căzut alţii mai dureros ca mine. De exemplu, cunoscute personalităţi au fost invitate în sală, ca şi cum au fost nominalizate, dar nu au fost incluse nici chiar în cei zece de pe ecran. Sau asta este grav cu totul.

Domnilor,

Acesta a fost ultimul meu material pe VohPublica.

Vreau să mulţumesc conducerii VoxPublica pentru că mi-a găzduit materialele pe acest portal de ştiri.

Prof. univ. dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

8 aprilie 2013

Stimaţi prieteni,

În articolul de faţă am folosit abrevierea „MiG-24”, ceea ce înseamnă: Mi – Mihai; G – Ghimpu; 24 – atâţia ani acesta, chipurile, a luptat împotriva ruşilor şi comuniştilor.

Constat: câteva portaluri de ştiri, mai mulţi confraţi-bloggeri, unii analişti politici au pus în discuţie o temă care, în mod firesc, nu trebuia să ia naştere. Este vorba de declaraţiile iresponsabile ale lui MiG-24, referitoare la ministrul Apărării, care, cică, „trebuie să plătească pentru ce a făcut… Noi nu avem nevoie de miniştri cu pată”. Întrerup declaraţia lui MiG-24.

Divergenţele, care pot apărea între un şef de partid, ajuns la guvernare, şi un ministru, delegat de acest partid în guvern, se rezolvă în interiorul formaţiunii politice, şi nu public.

Nu sunt avocatul domnului Ministru. Cu atât mai mult, cu cât chiar dumnealui, pe data de 28 martie 2013, pe blogul său, a explicat foarte amănunţit, clar, convingător şi adevărat ceea ce s-a întâmplat (vezi: http://vox.publika.md/media/politica/este-legea-in-capul-mesei-in-republicamoldova-sau-nu-463451.html).

Nu intru în detalii. Doar atâta vreau să spun: în ziua de astăzi, a vinde armament, muniţii, părţi componente ale acestora, nu este acelaşi lucru cu a vinde la piaţă o deseatcă de ouă (adică 10 ouă). Este bine să cunoaştem: în RM este Comandant Suprem al Forţelor Militare care este superiorul ministrului Apărării şi fără acordul căruia nu pot fi vândute arme. Într-o republică parlamentară, cum este RM, există comisii, fără acceptul cărora nu pot fi realizate tranzacţii cu armament. Trebuie acceptul ministerului Afacerilor Externe, acceptul SIS, probabil – al celui de Interne etc. Verificările ulterioare au demonstrat că toate aceste aprobări au fost obţinute, că nu a fost comisă o ilegalitate, că vânzarea armamentului a fost realizată în interesul RM, al cetăţenilor acestui stat, în primul rând – al ostaşilor Armatei Naţionale.

Armamentul i-a fost vândut Armeniei, stat democrat şi prieten nouă, RM, şi nu unui regim terorist din Asia, Africa sau America Latină.

Pe noi, românii, ne leagă sute de ani de istorie comună cu armenii, stabiliţi aici. Să nu ştie, oare, MiG-24, de strada Armenească, de Biserica Armenească de lângă Centrul de Tineret „Gagarin”, de Centrul de cultură armeană din Chişinău? Parcă nu-mi vine a crede.

În urma tranzacţiei, a protestat oare cineva? Vreo ambasadă, cu sediul în capitala RM sau Erevan? N-am auzit. Pentru că asta ar fi fost scandal. Dar în realitate, vânzarea armamentului a fost o tranzacţie corectă, în folosul ambelor părţi, dar şi a comunităţii internaţionale; altfel spus – scandal nu a fost. De ce atunci inventezi, declari ceea ce nu a fost?

Ceva timp în urmă am vizitat Armenia – o ţară minunată, de o frumuseţe rară, cu oameni inimoşi şi care ne simpatizează, ne cunosc istoria (poate mai bine ca unii de-ai noştri); am şi prieteni de etnie armeană. După astfel de declaraţii iresponsabile ale lui MiG-24, cum să-i privesc în ochi?

Aşa dar, vânzarea armamentului către o ţară prietenă, democratică, a fost o tranzacţie corectă, în deplină conformitate cu legislaţia celor două state şi uzanţele internaţionale în acest domeniu. Nu a fost nici un scandal. Prin urmare – domnul ministru al Apărării Vitalie Marinuţa nu s-a compromis prin nimic şi nu are nici o pată. Nicăieri. Declaraţiile lui MiG-24 sunt neîntemeiate, absurde, spuse cu rea intenţie.

Stop! Cu rea sau bună intenţie? Depinde din ce unghi de vedere priveşti.

Dl MiG-24 spune [revin la citatul întrerupt ceva mai devreme]: „Nu ştiu deocamdată dacă Marinuţa va rămâne în partid. Este decizia dumnealui; poate o să găsească altă echipă, la care poate face ce vrea”. Închei citatul. La sfârşit MiG-24 spune că încă nu s-a gândit la persoana care îi va lua locul lui Marinuţa, dar acest loc ar putea fi ocupat de o femeie. Unii prezicători autohtoni chiar au încercat să identifice femeia ministru al Apărării. De exemplu, Corina Fusu sau Ana Guţu (vezi portalul de ştiri AVA).

Părerea mea: ambele sunt bune. Dar la locul lor. Asta pentru că nu pui un tractorist la muls vacile. Sau invers: o mulgătoare la cârma unui MTZ. Cel puţin aşa ne învaţă MiG-24. Dar nu asta este, deocamdată, problema.

Problema este PL, perspectivele acestuia. Cât de uşor dl MiG-24 se desparte de membrii de partid. El ca şi cum îi spune lui V. Marinuţa să părăsească PL, să adere la altă „echipă” (citeşte – partid); acolo ex-pelistul Marinuţa „poate face ce vrea”.

Cam de pe la vreo 15 ianuarie 2013 încoace dl MiG-24 a făcut atâtea declaraţii belicoase, dar nefondate, la adresa partenerilor de Alianţă, în special – PLDM, încât a stârnit o nemulţumire în societate, inclusiv în interiorul PL, parte a societăţii RM. [Întrebare: mai reprezintă oare dl MiG-24 românismul în RM?].

De aici problema clară pentru oricine: cum păstrezi cârma PL?

Până aici; mai departe subiectul mă depăşeşte.

Domnul ministru Vitalie Marinuţa, care este (vreau să cred – va fi ministrul Apărării RM) un bun manager, specialist, un om corect cu lumea dimprejur, îşi încheie articolul de pe blog cu întrebarea: „În prezent ce ne rămâne de făcut cu restul muniţiilor şi tehnicii de care nu mai avem nevoie? Cred că va trebui să le nimicim ori să le tăiem la fier uzat, inclusiv avioanele de vânătoare MIG-29. Nu cred că cineva va mai accepta să riște cu reputația sa în beneficiul Republicii Moldova. Unde-i mintea moldoveanului cea de pe urmă?”

La rândul meu, închei cu întrebarea: ce să facem cu MiG-24? Unde-i mintea moldoveanului cea de pe urmă? Unde-i locul intelectualului basarabean în faţa anticipatelor?

Mai revenim.

Să auzim doar de bine.

 Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

31 martie 2013