Cuvinte cheie    Ioan-Aurel Pop, Istoria românilor, Basarabia, mituri, adevăr.

Rezumat  În articol este prezentată figura marelui istoric clujean, academician Ioan-Aurel Pop, autor a numeroase articole, monografii, culegeri de documente etc., în special consacrate evului mediu transilvănean. În același timp, I.-A. Pop este un excelent polemist și promotor al metodologiei științifice privind înțelegerea și expunerea trecutului. I.-A. Pop combate convingător afirmațiile eronate care afirmă cum că Istoria românilor este bazată doar pe mituri.

Istoricul clujean Ioan-Aurel Pop s-a impus în istoriografia românească ca un excelent cunoscător al evului mediu, reputat specialist al istoriei Transilvaniei medievale, al relațiilor româno-maghiare. I.-A. Pop a descoperit în arhive documente de ev mediu pe care le-a comentat și tipărit, a redactat manuale universitare, a publicat sute de articole, studii, recenzii, prefețe și postfețe, cronici în volume și reviste de specialitate.

Pe Ioan-Aurel Pop l-am cunoscut la sf. anilor 80 ai secolului trecut, atunci când era asistent la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Fiind deseori la Cluj-Napoca (fiicele Rodica și Sorina au studiat la Universitatea „Babeș-Bolyai”), am avut prilejul să discut cu distinsul omagiat diverse probleme de istorie, de cercetare și predare a acestui obiect în școli și universități.

Ioan-Aurel Pop a fost și este interesat de istoria Basarabiei, de istoricii de aici, de lucrările lor. Fiind director al Centrului de Studii Transilvane, Ioan-Aurel Pop a organizat sistematic Școli de vară pentru profesorii din instituțiile preuniversitare și profesori universitari din Republica Moldova și regiunea Cernăuți (Ucraina) școli în care cei mai erudiți istorici clujeni au prezentat prelegeri referitoare la diverse probleme ale trecutului. Programele Școlilor de vară prevedeau și documentări în diverse locuri marcate de istorie. Acele excursii au lărgit mult orizontul cunoștințelor profesorilor noștri de istorie, care rămân recunoscători pentru cunoștințele acumulate și, – respectiv – expuse în fața liceenilor sau studenților.

Ioan-Aurel Pop are o atitudine deosebită față de basarabeni, de istoria lor. Astfel, I.-A. Pop a prezentat capitole și a coordonat volumul „200 ani din istoria românilor dintre Prut și Nistru, 1812-2012”, Chișinău, 2012, 215 p., o carte deosebit de utilă în învățământul din Republica Moldova. În pofida crizei de timp, acad. I.-A. Pop a vizitat de nenumărate ori Republica Moldova, unde a prezentat comunicări științifice pe teme de istorie a românilor, luări de cuvânt, ascultate cu un interes deosebit de cei prezenți. Profesorul I.-A. Pop posedă un dar deosebit de expunere, este un orator desăvârșit. Rămâne în memoria noastră recenta prezență a acad. I.-A. Pop, președinte al Academiei Române, la ședința în plen a Congresului Național al Istoricilor Români, ediția a IV, Chișinău, Palatul Republicii (Chișinău-Suceava, 27-31 august 2024).

Basarabenii și-au manifestat recunoștința pentru tot ceea ce face Ioan-Aurel Pop: în 2010 președintele Republicii Moldova Mihai Ghimpu i-a conferit Ordinul de Onoare, iar senatele Universității de Stat din Moldova (Chișinău), Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul și Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” (Chișinău) i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa (Mai detaliat despre profesorul Ioan Aurel Pop vedeți: Ioan Bolovan, Mircea-Gheorghe Abrudan, Pop, Ioan-Aurel, în „Enciclopedia reprezentanților scrisului istoric românesc”, vol. IV (O-R), coordonatori Victor Spinei și Dorina N. Rusu, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer a Muzeului Național al Bucovinei, 2021, p. 211-214).

***

Am citit cu interes lucrările acad. Ioan-Aurel Pop. Din cele lecturate vreau să evidențiez monografia „Istoria, adevărul și miturile”, apărută în trei ediții (aici fac trimitere la ediția a II-a, București, Editura Enciclopedică, 2014, 400 p.). Este vorba de combaterea unui curent istoriografic, dacă nu primejdios, atunci cel puțin curios pentru cunoașterea trecutului românesc.

În 1996, aflat la Universitatea București, am făcut cunoștință cu profesorul Lucia Boia, care mi-a oferit două volume (culegeri de studii) – „Miturile comunismului românesc” și „Miturile istorice românești”, ambele publicate la Editura Universității București, în 1995. În discuția avută, profesorul Lucian Boia mi-a atras atenția: la alcătuirea culegerii de studii au contribuit și studenți originari de Basarabia.

Problematica volumelor nu era chiar necunoscută: despre utilizarea istoriei în scopuri politice de către comuniștii români a scris Vlad Georgescu („Politică și istorie. Cazul comuniștilor români”, Munchen, Editura Ion Dumitri-Verlag, 1981, 158 p.). Cartea circula în România, trasă la xerox (în orice caz așa o am eu), apoi a fost reeditată la București, în 1991. În același an (1991) subsemnatul am publicat monografia „Învățământul istoric în România (1948-1989), Chișinău, Editura Știința, 112 p., în care am expus prezentarea Istoriei românilor pe timpul lui Mihail Roller, apoi Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, evidențiind trăsăturile specifice fiecărei perioade. Dar cărțile oferite de profesorul Lucia Boia, aduceau un suflu nou, puternic, am putea spune „revoluționar”. De ex., studentul basarabean Marcel Bîlici în articolul „La trecutu-ți sumbru, falnic viitor. Istorie și poezie în Moldova Sovietică” („Miturile comunismului românesc…, p. 57-67) a selectat din operele poeților basarabeni versuri ce înfierau trecutul interbelic al Basarabiei, aflată în România întregită. Astfel, autorul l-a citat, între alții, pe Andrei Lupan, care în poezia „Păcală și ocupanții” (români – a.p.), referindu-se la averea basarabenilor, aflați sub „jugul boierilor români”, afirma: „…O căpiță de gunoi, /Doi căței de usturoi, / Zece grame de tărâțe, / Trei potcoave pentru mâță, /Și cenușa de pe vatra…” (p. 59). În continuare M. Bîlici a citat din poeziile unor autori basarabeni care au proslăvit „viitorul luminos” al basarabenilor, aflați fără voia lor sun ocupația sovietică, precum și câțiva poeți care l-au idealizat pe Lenin, între aceștia și Grigore Vieru (poezia „Lenin”). Materialul publicat m-a pus în gardă: autorul articolului nu a prezentat contextul politic în care au apărut acele poezii, nu a menționat că mulți poeți s-au detașat public de cele scrise în anii totalitarismului stalinist/comunist (Andrei Lupan, de ex., a scris poezia „Mea culpa”).  În privința lui Grigore Vieru, alături de alți scriitori și poeți, intelectuali în ansamblu, acesta a depus eforturi supraomenești pentru Renașterea Națională a românilor basarabeni, astfel debarasându-se de trecutul sovietic cu tot ceea ce era în el (se pare, din cauza acestei activități i s-a tras și moartea în tragicul accident auto). La prima vedere, ideile și poziția ocupată de autorii culegerii, inclusiv a profesorului Lucian Boia, erau corecte și acceptabile. „Descifrarea încărcăturii mitologice a discursului politic și istoriografic, a textelor literare sau imaginilor artistice (toate disponibile) îl apropie în mai mare măsură (pe istoricul imaginarului, – a. p.) de esența fenomenului totalitar decât orice alt izvor”, – afirmă profesorul Lucian Boia (p. 6).

În timp, însă, lucrurile au fost împinse prea departe. În alte lucrări, în special în monografia „Istorie și mit în conștiința românilor”, București, 1997, 311 p., lucrare analizată de Ioan-Aurel Pop în recenzia-monografie „Istoria, adevărul și miturile”, București, Editura Enciclopedică, 2014, 400 p., amintită mai sus, profesorul Lucian Boia a ajuns să afirme cum că întreaga istorie a românilor este „un mit”, sau istoria românilor este bazată „doar pe mituri”. Profesorul Lucian Boia consideră că istoricii din perioada interbelică (Nicolae Iorga, Gheorghe I. Brătianu, C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu) ar fi fost „creatori sau transmițători de mituri” etc.

În acest context, acad. Ioan-Aurel Pop a demonstrat inconsistența tezelor promovate de prof. Lucian Boia și susținătorii lui. În „Cuvânt înainte la ediția a II-a” I.-A. Pop evidențiază câteva cauze ce au necesitat publicarea ediției a doua. În primul rând, cartea profesorului L. Boia „Istorie și mit în conștiința românească” a fost retipărită periodic, în românește și în limbi străine, ceea ce a însemnat că problemele abordate de autor sunt actuale, respectiv – combaterea tezelor promovate de L. Boia trebuie amplificată. În al doilea rând, I.-A. Pop menționează că cărțile profesorului L. Boia au produs „roade”, au creat „direcții de cercetare” și observă că autorii care îl urmează pe L. Boia, prin studiul așa-ziselor mituri din scrisul istoric, compară și critică, emit judecăți de valoare despre operele și ideile confraților mai de demult sau mai recenți, fără ca ei înșiși „să aibă vreo creație, să cerceteze vreun izvor, să ilumineze o epocă, o personalitate, o întâmplare revolută” (p. VI). În al treilea rând, acad. Ioan-Aurel Pop consideră că mesajul general promovat de prof. L. Boia, este esențialmente greșit. „Critica naționalismului și comunismului, la nivelul scrisului istoric românesc, deplin necesară și justificată, nu trebuie să conducă la demolarea valorilor românești din toate timpurile, la diseminarea marasmului și a incertitudinii, la ura endemică fașă de orice produs autohton, de la opere la oameni, de la idei la edificii, de la moravuri la idealuri. Or, din păcate, lucrările profesorului Lucian Boia, asta fac!” (ibidem). Mai sunt și alte argumente, invocate de acad. I.-A. Pop în pledoaria dumnealui de a reedita cartea respectivă.

Consider că această monografie are un loc mult mai mare în istoriografia românească decât a fi o simplă recenzie. Academicianul Ioan-Aurel Pop actualizează principiile științifice și metodologice ale Istoriei ca obiect de studiu și de predare în instituțiile de învățământ din România și Republica Moldova. Cartea este cu atât mai actuală și necesară în condițiile războiului agresiv al Federației Ruse împotriva Ucrainei, în care propaganda de la Kremlin utilizează fără pic de jenă Istoria în scopurile justificării războiului, dar și a dreptului actualei Rusii de a stăpâni teritoriul URSS, adică și a Republicii Moldova. Subiectul merită a fi examinat cu altă ocazie.

Ideea unității naționale a românilor trece ca un fir roșu în întreaga operă a acad. I.-A. Pop, concept deosebit de actual și în Republica Moldova.

Îi suntem recunoscători domnului Ioan-Aurel Pop pentru patriotismul de care dă dovadă, pentru lecțiile de bună înțelegere a Istoriei românilor, pentru deschidere în vederea colaborării istoricilor de pe ambele maluri ale Prutului.

La mulți ani cu sănătate, stimate Domnule Coleg!

Anatol Petrencu, istoric.