Monthly Archives: mai 2012

Moldovenismul primitiv nu se lasă bătut cu una, cu două…

Am promis ceva mai devreme să revin asupra disputei cu gruparea moldoveniştilor primitivi din Republica Moldova (RM). Între timp am primit „Un răspuns sincer de la Vasile Roibu [voi folosi în continuare VR]” (vezi Nicolae Pascaru, 29 mai 2012, 9:23).

Cu permisiunea Dvs., voi examina la început acest text, după care voi comenta, într-o formă sintetică, comentariile cititorilor.

Trec uşor peste primele propoziţii, cu „copiii şi educatoarea”, ca să cad de acord cu numitul VR că  „Causeniul nu a fost voievodat sau stat, nu a avut Domnitor, nici măcar o autonomie locală”, numai că NB! Nici RM nu a fost voievodat sau stat independent! Până la 16/28 mai 1812 acest teritoriu a făcut parte din Principatul Moldova; deci, eu mă pot numi căuşenean 100 %, pe când noi, toţi ceilalţi, ne putem numi moldoveni, doar 50 %. Asta pentru că restul Moldovei e dincolo de Prut. Şi capitalele Principatului Moldova sunt dincolo de Prut, şi mormintele marilor noştri domnitori.

Trimitere la „cuvintele unui coleg istoric romin, Lucian Boia” [am păstrat originalul dlui VR – A.P.]; nu fac citat din citat, atrag atenţia dlui VR că timpul trece din trecut, prin prezent spre viitor. S-au numit moldoveni, scrie dl L. Boia, dar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea termenul „român” se extinde. Azi, în mai 2012, în Moldova de dincolo de Prut toată lumea e conştientă că sunt români, apoi moldoveni. Oare nu este aşa?

            Acum vă rog atenţie: Continue reading

Un eveniment important, trecut cu vederea de presă

 

Este vorba de deschiderea expoziţiei „Basarabia. 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere”, eveniment ce a avut loc în holul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova (BNRM), pe data de 28 mai 2012, exact la împlinirea a 200 de ani de la semnarea Tratatului ce pace de la Bucureşti, prin care – aşa cum se cunoaşte – partea de est a Principatului Moldova a trecut sub stăpânirea Rusiei.

Evenimentul a fost deschis de dl Alexei Rău, directorul  BNRM, care a vorbit despre colaborarea cu Muzeul Naţional de Istorie a României.

Apoi i s-a oferit cuvântul ES domnului Ambasador al României în RM Marius Lazurcă, care, istoric fiind, a vorbit despre etapele principale prin care a trecut Neamul Românesc de la acel dramatic eveniment până la 1947. Directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău, dr. dl Petre Guran a continuat şirul discursurilor, vorbind despre importanţa exponatelor – între ele – hărţi istorice importante, documente de epocă etc. – mărturii ale acelor timpuri, care ajută contemporanii noştri să înţeleagă mai bine contextul internaţional de săvârşire a anexării interfluviului Pruto-nistrean, numit în 1813 „Basarabia”. Dl dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a României a încheiat suita de discursuri inaugurale, vorbind mai detaliat despre exponatele găsite atât în fondurile Muzeului pe care îl conduce, cât şi în fondurile Arhivelor Naţionale ale României, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Biblioteca Naţională a României etc. Continue reading

INIS „ProMemoria”: raport de activitate: 2010-2012

             Stimaţi cititori,

Publicăm mai jos Raportul de activitate al Institutului de Istorie „ProMemoria”, desfăşurată în perioada octombrie 2010 – mai 2012.

Activitatea s-a bazat pe voluntariat şi sponsorizări modeste.

Pentru perioada 2012-2013 sunt în derulare proiecte specifice studiului istoriografic, în special, al recuperării memoriei colective. Sunt deja pregătite materiale pentru editarea următoarelor numere ale revistelor Interstitio. East European Review of Historical and Cultural Antropology şi ProMemoria. Revista Institutului de Istorie Socială pentru 2012.

Vom fi recunoscători tuturor celor, ce ne pot ajuta la realizarea obiectivelor propuse.

            Vă mulţumim anticipat.

            Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedintele INIS „ProMemoria”

            29 mai 2012.

 

INIS „ProMemoria” a fost înregistrat la Ministerul Justiţiei pe data de 22 octombrie 2010 (nr. 314).

La 15 februarie 2011 a avut loc şedinţa festivă de inaugurare a Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”, sala Albastră a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.

Prin decizia Senatului USM din 27 decembrie 2011, INIS „ProMemoria” a fost încadrat în organigrama Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii de Stat din Moldova.

În perioada de dare de seamă (octombrie 2010 – mai 2012) membrii INIS „ProMemoria” au reuşit să realizeze următoarele obiective: Continue reading

Esenţa pseudo-ideologiei moldovenismului de peşteră din Republica Moldova (RM)

În rândurile ce urmează voi puncta principalele teze antiştiinţifice (adică, neconforme cu realitatea) sau pseudoştiinţifice (adică, care par a fi ştiinţifice, dar, în realitate, nu sunt), propagandistice ale autoproclamaţilor „patrioţi ai Moldovei”, „voievozi”, într-un cuvânt – moldovenişti.

Fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin, este patriot al locului de baştină, al locului unde s-a născut, a copilărit, şi-a petrecut adolescenţa. În linii mari – noi toţi ne iubim patria.

Eu m-am născut în orăşelul Căuşeni, în numita „mahalaua rusească”. Mic fiind, împreună cu alţi măhăleni, eram patrioţi ai mahalalei noastre, detaşându-ne clar de copiii altor mahalale din Căuşeni. Noi organizam turnee de fotbal între mahalale, ceea ce adăuga un plus de mândrie pentru locul concret de unde proveneam. Noi eram „la noi acasă”. La absolvirea şcolii de cultură generală, am conştientizat: căuşenenii, indiferent de mahala, constituie o singură comunitate. Apoi am făcut studii universitare, la Chişinău, şi am constatat că noi, moldovenii (aşa am fost trecuţi în actele de stare civilă) suntem un popor, care, locuind în diferite localităţi, vorbeşte aceiaşi limbă, la nunţi şi cumătrii cântăm aceleaşi cântece, dansăm aceleaşi dansuri, avem cam acelaşi temperament etc. Din studii şi experienţă personală am cunoscut istoria exactă a teritoriului pe care locuim, soarta acestuia şi a oamenilor lui. Am constatat, că suntem un singur Neam, dar – datorită vicisitudinilor istorice – locuim în state diferite; am aflat şi cauzele acestei stări de lucruri. Consider că mulţi semeni de-ai mei au trecut prin aceleaşi etape de conştientizare a fiinţei proprii şi locului ocupat în societate. Continue reading

Apelul rectorului ULIM d. Andrei Galben

Dl Andrei Galben, academician, rector al ULIM, a publicat în săptămânalul „Literatura şi Arta” de ieri, 24 mai 2012, un Apel adresat tuturor – oamenilor politici şi celor din afaceri, academicienilor şi oamenilor simpli, de bună-credinţă, apel în care îşi exprimă îngrijorarea faţă de perspectivele Republicii Moldova.

În cele ce urmează mă voi opri asupra opiniilor dlui rector referitoare la istorie şi limbă. Adresându-se istoricilor şi dând dovadă de sinceritate, dl A. Galben scrie că îi „este ruşine pentru breasla noastră” [dl academician este istoric de meserie]. De ce? Pe ce se bazează această stare de jenă faţă de colegii istorici? Autorul Apelului explică: „Tinerii care s-au născut în Republica Moldova (RM) şi au ajuns în aulele studenţeşti nu au o claritate referitor la cine sunt şi de unde vin, din ce seminţie fac parte, sunt români sau moldoveni”. Bun, am înţeles. Deşi, există o bună parte din tineri, inclusiv şi în primul rând – studenţi, care ştiu destul de bine că fac parte din Neamul Românesc (sunt români) şi locuiesc în RM (adică, geografic vorbind, sunt moldoveni). Continue reading

Reacţia ciudată a istoricilor ruşi

Între 14 şi 16 mai 2012 la Chişinău şi Iaşi şi-a desfăşurat lucrările o conferinţă internaţională, consacrată împlinirii a 200 de ani de la anexarea interfluviului Pruto-nistrean (numit în 1813 Basarabia) de către ruşi. Conferinţa ca conferinţa: au mai fost şi vor mai fi! Atenţia a fost atrasă asupra a două fapte concrete: 1) în cadrul lucrărilor conferinţei, după orice discurs, cei prezenţi în sală aplaudau frenetic; 2) organizatorii conferinţei nu au prevăzut timp pentru întrebări-răspunsuri şi dezbateri, elemente obligatorii pentru astfel de acţiuni. Altfel spus: aplaudând, cei din sală s-au solidarizat cu prezentatorii comunicărilor, cu ideile expuse în discursuri. Nimeni din participanţii la conferinţă nu s-a ridicat să declare că nu împărtăşeşte opiniile celui de la tribună.

Lacuna cea mai mare a organizatorilor a fost, însă, lipsa de timp pentru dezbateri; asta pentru că anume discuţiile oferă obiectivitate subiectelor controversate. Asta a fost. Ce a urmat? Continue reading

Un articol ce nu trebuie trecut cu vederea

Autorul articolului este dl Nicolae Negru. Articolul se numeşte „Moldova împărţită în patru, eliberare au ocupaţie?” Asta pentru că degrabă vine 28 iunie şi o parte din mass-media va întreba din nou: eliberare sau ocupaţie? Eu la astfel de „dezbateri” nu mai merg. Nu văd rostul.

Dl Nicolae Negru a formulat foarte corect întrebările: „Violul – crimă sau iubire?” sau „Tâlhăria – furt sau binefacere?” „Dacă violatorul, scrie în continuare dl N. Negru, îi cumpără victimei şaluri, bijuterii (adică investeşte) şi îi propune să o ia în căsătorie (o tratează ca pe un egal), nu am putea [oare] să-l iertăm, considerând că a procedat din surplus de iubire?”

Tonalitatea dată de dl N. Negru este absolut corectă, binevenită şi actuală. În cazul anexării Basarabiei la Rusia nu poate fi vorba de două „opinii”: furtul nu poate fi calificat altfel decât furt. Urmările acelui furt teritorial au fost catastrofale pentru moldovenii rupţi în două părţi de ruşi: cei rămaşi sub dominaţie străină au fost lipsiţi de perspectivele vieţii naţionale, spirituale, au fost lipsiţi de procesele de modernizare (europenizare), prin care au trecut consângenii noştri de dincolo de Prut, dar şi alte popoare din centrul şi estul Europei. Continue reading

Mulţumesc polonezilor!

     Ieri am avut o zi deosebită.

Excelenţa Sa, Ambasadorul Poloniei la Chişinău, Bogumił Luft mi-a înmânat Ordinul Crucea de Merit de Argint, decernată de ES Preşedintele Poloniei Bronisław Komorowski.

Aduc şi pe această cale sincere mulţumiri Preşedintelui Poliniei Bronisław Komorowski, colaboratorilor Ambasadei Poloniei la Chişinău, tuturor prietenilor polonezi pentru această înaltă apreciere a activităţii subsemnatului în vederea studierii şi predării Istoriei polonezilor în anii celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada postbelică.

Citez mai jos din informaţia Agenţiei de ştiri Infotag cuvintele domnului Ambasador Bogumił Luft, rostite în cadrul ceremoniei de înmânare a înaltei distincţii: „Dvs. aţi scris mult despre Polonia şi despre evenimentele foarte dureroase din istoria noastră, demonstrând un interes special pentru Polonia. Totodată, prin munca Dvs., aţi reuşit să promovaţi valorile culturi poloneze în Moldova, fapt pentru care vă suntem recunoscători”. Continue reading

Nu eliberare, ci ocupaţie! Toţi la miting!

Astăzi se împlinesc 200 de ani de la semnarea Tratatului de la Bucureşti prin care Imperiul Otoman ceda, iar Imperiul Rus anexa o jumătate din Principatul Moldovei, teritoriu numit în 1813 Basarabia.

Toate relele, neîmplinirile, strădaniile, de atunci ni se trag. Moldova, intrată împotriva voinţei ei, sub stăpânire străină, a fost exclusă din procesele de modernizare, desfăşurate în Europa Occidentală şi Centrală. Aflate la acelaşi (sau aproape acelaşi) nivel de dezvoltare economică şi socială cu statele vecine, Basarabia nu a mai progresat în ritmurile statelor europene. Am rămas în urma acelora cu 100 de ani!

Cultura, viaţa spirituală, educaţia au fost anihilate şi ele. Către 1917 gubernia Basarabia era cea mai săracă şi subdezvoltată economic în comparaţie cu alte gubernii ale Imperiului ţarist, iar ştiinţa de carte era sub orice nivel. Continue reading

Comemorarea la Chişinău a anexării interfluviului Pruto-nistrean

La chemarea săptămânalului „Literatura şi Arta”[1], astăzi, 13 mai 2012, la Chişinău, au avut loc acţiuni comemorative, prilejuite de împlinirea a 200 de ani de la anexarea unei jumătăţi a Principatului Moldova (numită ceva mai târziu – Basarabia) de către Imperiul ţarist. Manifestaţiile au fost organizate de Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova, Asociaţia Veteranilor Războiului din 1992 „Tiras-Tighina”, cu susţinerea Consiliului Naţional al Unirii, a Asociaţiei „Acţiunea 2012” şi a altor organizaţii neguvernamentale. Memoraţi, vă rog, cuvântul „neguvernamentale”. Asta pentru că vom reveni ceva mai jos.

Între ora 13 şi 14, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în auzul cântecelor patriotice româneşti, s-au adunat mii de oameni. În preajma Arcului de Triumf s-au adunat un mănunchi de ultra-patrioţi „moldoveni” cu câteva drapele bicolore (roşu-albastru). În opinia acestor rătăciţi ai sorţii, bicolorul roşu-albastru, chipurile ar fi „drapelul” lui Ştefan cel Mare. Nimic mai fals! În realitate, din câte se zvoneşte prin Târgul Chişinăului, un oarecare student de la Şcoala de Antropologie a lui Mark Tkaciuk, ar fi inventatorul (născocitorul) acestui bicolor. Probabil, numitul student s-o fi inspirat de la culorile robinetului (roşu – apă caldă, atunci când este; şi albastru – apă rece). Astfel, drapelul bicolor roşu-albastru ar fi potrivit pentru Întreprinderea „Apă-canal” Chişinău, da nu drapel de stat pentru R. Moldova. Continue reading