Am promis ceva mai devreme să revin asupra disputei cu gruparea moldoveniştilor primitivi din Republica Moldova (RM). Între timp am primit „Un răspuns sincer de la Vasile Roibu [voi folosi în continuare VR]” (vezi Nicolae Pascaru, 29 mai 2012, 9:23).

Cu permisiunea Dvs., voi examina la început acest text, după care voi comenta, într-o formă sintetică, comentariile cititorilor.

Trec uşor peste primele propoziţii, cu „copiii şi educatoarea”, ca să cad de acord cu numitul VR că  „Causeniul nu a fost voievodat sau stat, nu a avut Domnitor, nici măcar o autonomie locală”, numai că NB! Nici RM nu a fost voievodat sau stat independent! Până la 16/28 mai 1812 acest teritoriu a făcut parte din Principatul Moldova; deci, eu mă pot numi căuşenean 100 %, pe când noi, toţi ceilalţi, ne putem numi moldoveni, doar 50 %. Asta pentru că restul Moldovei e dincolo de Prut. Şi capitalele Principatului Moldova sunt dincolo de Prut, şi mormintele marilor noştri domnitori.

Trimitere la „cuvintele unui coleg istoric romin, Lucian Boia” [am păstrat originalul dlui VR – A.P.]; nu fac citat din citat, atrag atenţia dlui VR că timpul trece din trecut, prin prezent spre viitor. S-au numit moldoveni, scrie dl L. Boia, dar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea termenul „român” se extinde. Azi, în mai 2012, în Moldova de dincolo de Prut toată lumea e conştientă că sunt români, apoi moldoveni. Oare nu este aşa?

            Acum vă rog atenţie:

1. Numitul VR scrie: „Mă simt obligat sa ii reamintesc dlui Petrencu declaraţia Sfatului Tarii de constituire a Republicii Democratice Moldoveneşti din 02.12.1917 care spunea aşa: “(…)În puterea temeiului acesta şi având în vedere aşezarea rânduielii obşteşti şi întărirea drepturilor câştigate prin revoluţie, Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte Republică Democratică Moldovenească, care va intra în alcătuirea Republicii Federative Democratice Ruseşti, ca părtaş cu aceleaşi drepturi”.

Stop! Parcă mai citisem undeva aceste propoziţii. Iau cartea „Problema basarabeană şi interpretările ei în istoriografie: de la apariţie la Tratatele de la Paris (1917-1947”[1], scoasă de sub tipar de Centrul de analiză strategică şi prognoză „Est-vest” din Republica Moldova (şef – S. Nazaria) şi Asociaţia istoricilor şi politologilor „Pro-Moldova”, sponsorizată de Fundaţia „Istoricescaia pamiati” [„Memoria istorică”] (Rusia), de Ambasada Federaţiei Ruse în Republica Moldova, Comunitatea evreiască din Moldova, başcanul Găgăuziei [Mihail Furmuzal – A.P.] şi „agenţi economici din RM” [rămaşi, sărmanii, anonimi – A.P.].

La pag. 20 citim: [Victor Stepaniuc]: „…în vedere aşezarea rânduielii obşteşti şi întărirea drepturilor câştigate prin revoluţie, Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte Republică Democratică Moldovenească”, iar ceva mai sus (p. 19) „parte egală în drepturi a Republicii Federative Democratice Ruseşti”.

2. Numitul VR scrie: [citez din original – A.P.]„…in ultima vreme s-au gasit si istorici romini care au aratat cat mit, si deci minciuna, exista in istoriografia romineasca. L-ati citit pe L. Boia (“Istorie si mit in constiinta romaneasca”) dle Petrencu, sau concluziile istorice le bazati pe filmele lui Sergiu Nicolaescu si revistele colorate “Povestiri eroice”, populare printre prescolarii anilor 80-90?

La pag. 23 a cărţii numite mai sus citim [Victor Stepaniuc]: „…ca şi în majoritatea cazurilor când este vorba despre dilema istoriografiei româneşti ceauşiste şi post-ceauşiste – „reflectare veridică a istoriei sau o reflectare „patriotică”, – iarăşi ne ciocnim de o încercare de reflectare a evenimentelor istorice în favoarea „patriotismului” şi nu a adevărului istoric”. Urmează nota 52: „Despre a ceasta şi, de asemenea, despre mitologizarea istoriei în istoriografia românească vezi: Boia L. Istorie şi mit în conştiinţa românească. Bucureşti, 1997”.

3. Numitul VR scrie [las în original – A.P.]: „In continuare dl Petrencu se forteaza sa demonstreze originea sovietica a Republicii Moldova. Ii reamintim distinsului istoric faptul ca bucata asta de pamant, dintre Prut si Nistru la inceput a fost parte a Tarii Moldovei, dup-aia a fost parte a imperiului Tarist, parte a Rominiei Mari, parte a Uniunii Sovietice iar acum, in sfarsit este independenta si (aparent) stapana pe propriul destin. Logica prin care dl Petrencu alipeste Republica Moldova exclusiv perioadei sovietice imi este necunoscuta, de parca noi inainte de 1940 nici n-am fi existat, de parca noi nu am fi urmasii razesilor lui Stefan cel Mare”.

Dl Victor Stepaniuc este autorul unei cărţi [ce a provocat mare scandal, dar asta e altceva], întitulate „Statalitatea poporului moldovenesc. Aspecte istorice, politico-juridice”[2], în care „demonstrează”, cum că moldovenii dintre Prut şi Nistru au trăit în trei republici [prima – 1918; a doua – 1940 (am mai scris numita de dl V. Stepaniuc „republică” a fost nimic altceva decât o colonie clasică) şi a treia – 1991; întrebarea ar fi: da cea din 1924, cu centrul la Balta, apoi Tiraspol, a câta „republică” să fi fost oare? De ce oare dl V. Stepaniuc nu a inclus-o în calcul? Asta pentru că a lăsat-o „moştenire” separatiştilor de la Tiraspol, ca să aibă şi ei o „bază istorică” pentru actuala statalitate nerecunoscută  de nimeni]. Iată de ce Victor Stepaniuc nu poate pricepe logica subsemnatului, când afirm că actuala RM este moştenitoarea RSSM. Nimic mai mult!

4. Numitul VR scrie: „coleg istoric romin”; [corect este „român” – A.P.]. Cunoaştem dorinţa expresă a dlui Victor Stepaniuc de a se numi coleg cu istoricii. Asta o face mereu, la TV, radio, discuţii private.

Iată de ce, citind articolele semnate de VR, trag concluzia – poate greşită – că de fapt în spatele acestui pseudonim se află omul politic Victor Stepanic, moldovenist convins, liderul Partidului socialiştilor populari, cavaler al celui mai înalt ordin al Comunităţii Statelor Independente.

VR apără sintagma „Limba moldovenească”, preluând un amplu citat din opera lui D. Cantemir. Despre acest truc, nepermis în ştiinţă, când citezi doar ceea ce îţi convine şi negi şi sintagma „Limba română”, folosită în alte opere de D. Cantemir, au scris deja co-autorii noştri; nu e cazul să insist. Adaug, doar, că V. Stepaniuc a fost preocupat şi de opera lui D. Cantemir[3], de aceea nu m-aşi mira de faptul că ar putea fi chiar el cel cu citatul.

Cu Putin, micul şi berea o lăsăm pe seama dl VR/VS; privind pretenţiile de reprezentare a 80 % din populaţie (adică, deşi un grup mic, totuşi moldoveniştii de peşteră reprezintă interesele a tocmai 80 la sută din populaţia băştinaşă!) sunt gratuite: nimeni nu va împuternicit să scrieţi în numele altor persoane din RM.

Asta, în linii mari, despre Răspunsul sincer al… al cui, naiba, să fie?

            (voi reveni)

            Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedintele INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

30 mai 2012.

 _________