Recent a apărut de sub tipar volumul de studii şi materiale, întitulat „Exerciţiul Memoriei”, volumul I, sub îngrijirea dnei dr. Elena Postică şi dnei conf. univ. dr. Ludmila D. Cojocaru[1].

În Cuvânt înainte este prezentată cartea: ea cuprinde materiale şi cercetări documentare expuse în cadrul conferinţei științifice bilaterale „Memoria ca patrimoniu cultural în Lituania şi Moldova. Experienţa cercetării şi valorificării memoriei victimelor regimurilor totalitare şi a ocupaţiei sovietice”, desfășurată în perioada 2-3 decembrie 2016, la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei şi la Universitatea de Stat a Moldovei, în cooperare cu Muzeul Genocidului şi Rezistenţei Poporului Lituanian. Prezentatorii volumului au menţionat că „materialele selectate în această colecţie extind limita cunoaşterii fenomenului totalitar prin explorări ale memoriei victimelor sovietizării forţate şi a deportărilor în masă din RSS Moldovenească” şi examinează aspecte precum „dileme şi soluţii de reprezentare a trecutului totalitar în muzeul post-sovietic, valoarea de patrimoniu a memoriei traumatizante în cazul Moldovei şi Lituaniei, investigarea memoriei sensibile a copiilor din familiile „duşmanilor poporului”, probleme de abordare a tăcerii în studiile de istorie orală (p. 5). Continue reading →

Pe 22 martie 2019, în incinta Bibliotecii „Ştefan cel Mare” (filiala Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu”) din Chişinău, a avut loc o întâlnire a liceenilor claselor a XII-a ai Liceului „Elena Alistar” cu istoricul Ion Negrei şi subsemnatul.

Întâlnirea a avut loc la iniţiativa directoarei Bibliotecii „Ştefan cel Mare”, dnei Lilia Gamarţa.

Colegul Ion Negrei a expus viaţa şi activitatea Elenei Alistar: născută în anul 1873, în localitatea Vaisal, judeţul Ismail (azi – s. Vasilievka, r. Bolgrad, Ucraina), în familia preotului Vasile Bălan, ea a absolvit şcoala primară din s. Congaz, jud. Cahul şi Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău, după care a studiat la Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi (1909-1916). Elena Alistar a lucrat în mai multe şcoli din sudul şi centrul Basarabiei, a continuat expunerea dl Ion Negrei, iar la 19 august 1914 a fost arestată de poliţia ţaristă sub motivul că ar fi făcut agitaţie pro-românească. A fost sub arest în penitenciarul din Chişinău, eliberată apoi din lipsă de probe. Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, la 16 august 1916 a fost mobilizată ca medic militar. A lucrat la spitalul de la Costiujeni, care pe acele timpuri a fost unul ordinar. Continue reading →

În 2017, Editura „Cartier” din Chişinău a scos de sub tipar ediţia a treia a volumului „Eu şi Lumea”[1], semnat de scriitorul Alexei Marinat (1925-2009). Volumul a fost deja supus criticii de către specialişti notorii[2]. Scopul acestei prezentări este evidenţierea unor momente, descrise de scriitor, consumate în trecutul totalitar sovietic, dar care nu şi-au pierdut actualitatea până în prezent şi servesc ştiinţa istorică.

Autorul cărţii s-a născut în localitatea Valea Hoţului din numita atunci Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească. Familia autorului a trecut prin coşmarul colectivizării agriculturii, promovate de Partidul Comunist (bolşevic) al URSS, şi a cunoscut urmările acelei politici criminale: înfometarea cu bună ştiinţă a populaţiei rurale cu consecinţe de groază: canibalism şi moartea oamenilor. Alexei Marinat nu va uita acea politică, promovată de bolşevici, şi se va ciocni de ea a doua oară, deja după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când era student la Facultatea de Istorie şi Filologie a USM. Nu era un simplu student: în spate avea experienţa frontului, fiind decorat cu patru distincţii militare pentru vitejia de care dăduse dovadă. Cred, este important acest moment, pentru că şi în viaţa civilă, dar, mai ales, în detenţie, era nevoie de curaj. Autorul a demonstrat că a avut suficient curaj atunci, când interlopii mizerabili din una din puşcăriile, prin care i-a fost dat să treacă autorului cărţii, au cerut un copilandru pentru a-l abuza. Din cele scrise de Alexei Marinat aflăm: chiar el s-a ridicat în apărarea adolescentului, după care a fost susţinut de alţi prizonieri ai sistemului penitenciar sovietic. Cazul putea fi deopotrivă şi real, şi inventat de autor în calitatea lui de scriitor. Pentru că, de regulă, în sistemul Gulagului astfel de fapte nu rămâneau fără consecinţe pentru făptaşi: lumea criminală comunica între ea suficient de bine. Continue reading →

Alegerile prezidenţiale din Ucraina sunt pe ultima sută de metri. În sondajele de opinie publică, realizate şi publicate în Ucraina, Vladimir Zelenski este pe primul loc. Showmanul, umoristul, artistul V. Zelenski are şanse reale să devină preşedinte al Ucrainei. Cum a fost posibil?

Vladimir Zelenski este un talentat artist comic, un foarte bun organizator şi promotor de emisiuni şi concerte umoristice şi s-a impus în conştiinţa ucrainenilor prin câteva lucruri demne de reţinut.

În primul rând, este vorba de colectivul de artişti din cadrul „Студия Квартал-95” („Studioul Cartierul 95”), constituit pe baza grupului de tineri din Krivoi Rog, participanţi la concursul КВН – abreviere de la Клуб веселых и находчевых – „Clubul celor veseli şi descurcăreţi”. Din 2002 (anul constituirii Studioului Kvartal-95) până în ziua de azi, artiştii acestui Studio au abordat teme deosebit de importante şi sensibile pentru societatea ucraineană (diverse aspecte din viaţa politică a Ucrainei, raporturile Ucrainei cu federaţia Rusă, anexarea Crimeii de către ruşi, separatismul regiunilor Luhansk şi Doneţk etc.), ridiculizând oamenii politici ucraineni şi străini, dar care ating mai mult sau puţin Ucraina. Artiştii Studioului Kvaratal-95 nu doar iau în derâdere diverse aspecte ale politicii ucrainene, dar şi promovează cu mare succes sentimentul patriotismului, mândriei naţionale. Continue reading →

Rubrica POLONYKA

Este vorba de cartea polonezului Tadeusz Gaydamowicz „O călătorie în lumea de odinioară. Amintirile unui polonez din Basarabia”[1]. Cartea este bilingvă, scrisă în polonă şi română. Introducerea a fost semnată de Excelenţa sa, doctor habilitat Bartłomiej Zdaniuk, Ambasadorul Poloniei în Republica Moldova [RM] şi de dna Anna Stankiewicz, responsabilă de Diaspora Poloneză în cadrul Ambasadei Poloniei la Chişinău (p.6-9; 34-37).

Volumul include şase materiale, publicate de dl Tadeusz Gaydamowicz în ziarul polonezilor din RM Jutrzenka [Revărsatul zorilor], în anii 2000-2018 (apare la Bălţi), precum şi o galerie de fotografii din albumul de familie. Este vorba de fotografiile buneilor, mătuşilor, părinţilor autorului din anii copilăriei. Pe una din imagini apare familia Gaydamowicz, fotografiată (în 1924) în faţa ruinelor conacului din Cinişeuţi, distrus de bolşevici în anul 1917. Sunt, de asemenea, imagini din perioada interbelică: un grup de polonezi-catolici, fotografiaţi în faţa intrări principale a Bisericii parohiale „Providenţa Divină” din Chişinău (12 iulie 1925), realizată cu ocazia vizitei Nunţiului Apostolic în România , arhiepiscopului Andrea Cassulo. O altă poză prezintă clădirea Consulatului Poloniei la Chişinău (1929), având în centru imaginea consulului Antoni Świerzbiński, clădire distrusă de sovietici. O fotografie de grup reprezintă activiştii polonezi din Chişinău (1926); toate detaliile sunt importante: îmbrăcămintea,încălţămintea, ţinuta, bijuteriile doamnelor etc., altfel spus – cum trăia lumea în România interbelică. O altă imagine prezintă Garda de Onoare a Armatei române la sicriul simbolic, după moartea Mareşalului Józef Piłsudski (12 mai 1935) şi altele. Urmează un set de fotografii ale autorului cărţii din perioada aflării dumnealui la Lvov (1935-1939), [autorul] fiind elev al Gimnaziului de Stat nr. IV „Jan Długoaz” (sunt reproduse poze şi documente din gimnaziu). În 1939 două state totalitare – Germania nazistă şi URSS comunistă – au invadat Polonia şi tânărul Tadeusz Gaydamowicz a fost nevoit să se refugieze la Bucureşti: sunt publicate imagini din acea perioadă. Ultimul set de fotografii, întitulat „Reveniri”, încheie albumul de familie. Sunt fotografii făcute în 1994 – anul primei vizite în RM de după război, completate cu poze, realizate în 2004, 2007. Continue reading →

Februarie 2019

Rubrica: Federaţia Rusă: cu ochii pe ea

Ca şi în ianuarie, în februarie cel mai uimitor lucru a fost expresia feţelor înalţilor demnitari ruşi, aflaţi în preajma lui V. Putin: feţe înspăimântate, crispate, nemişcate; în afară de V. Putin nimeni nu zâmbeşte, nu mai zic – să râdă. Chiar şi liderul belorus Lukaşenko zâmbea şi râdea atunci când era lângă Putin. Nu şi demnitarii ruşi. De ce oare? Poate la primăvară vor zâmbi?

Principalul eveniment politic al lunii a fost Mesajul preşedintelui FR V. Putin adresat Adunării Federale (20 februarie)[1], care a fost salutat cu entuziasm de formatorii de opinie oficială (Piotr Tolstoi, de pildă) şi criticat vehement de liberalii ruşi (Nichita Isaev, de ex.), de social-democraţi (Nicolai Platoşkin, de ex.) ş.a.

Tragedii, februarie 2019

1. Şi în februarie, în Rusia, pompierii au continuat lupta cu incendiile. De această dată (1 februarie 2019) un puternic incendiu a cuprins Centrul comercial din Kizlear (Daghestan). Focul a distrus totul pe o suprafaţă de 1 500 m², o clădire cu trei nivele a ars în totalitate. Nu au fost victime. Specialiştii examinează cauzele incendiului[2]. Continue reading →

Ianuarie 2019

Rubrica: Federaţia Rusă: cu ochii pe ea

Introducere

Am citit cartea „Putinofobia. Rusia contemporană şi angoasele Occidentului”[1], semnată de jurnalistul italian Giulietto Chiesa, mare fan al preşedintelui Federaţiei Ruse Vladimir Putin şi un critic vehement al Occidentului (Europa de vest, SUA). Sunt convins că în realitate lucrurile stau tocmai invers de cum le prezintă Giulietto Chiesa. Cartea are un Cuvânt înainte, semnat de scriitorul Vasile Ernu. Dând dovadă de precauţie, Vasile Ernu scrie: „Cel mai grav lucru este atunci când facem dintr-un politician puternic precum Putin, liderul unui stat cu vechi tradiţii imperiale, un obiect al adoraţiei sau fobiei. Putin nu trebuie nici iubit şi nici urât, ci doar înţeles pentru a putea analiza lucid situaţia, pentru a putea construi o strategie şi o tactică utile intereselor noastre. Avem noi [oare] astfel de analize, astfel de strategii? Mai degrabă nu… Niciodată nu strică mai multă reflecţie. Mai ales când este vorba despre «sindromul Putin»”[2].

Urmând îndemnul lui Vasile Ernu ne-am pus ca obiectiv să examinăm situaţiile critice/tragice din cotidianul rus, informaţiile fiind spicuite din buletinele de ştiri ale postului oficial TV „Pervîi kanal”, plus câteva canale informative. Asta tocmai pentru a înţelege mai bine Rusia, în pofida cunoscutei fraze «Умом Россию не понять»[3] [„Rusia nu poarte fi înţeleasă cu raţiunea”]. Întrebarea este simplă: de ce atâtea victime umane în Rusia, care sunt cauzele? Continue reading →

Rubrica: Cronica vieţii ştiinţifice

Pe data de 25 ianuarie 2019, în Sala de conferinţe a Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală, a avut loc lansarea a două noi volume de cartofilie[1]. Este vorba de albumul „Porni Luceafărul…”, semnat de dr. Constantin Gh. Ciobanu şi Maria Godorozea[2] şi de Catalogul cartofil ilustrat „Istoricul cartofiliei basarabene”, volumul I, perioada 1896-1917, autori fiind Aureliu Ciobanu şi dl dr. Constantin Gh. Ciobanu[3].

Albumul „Porni Luceafărul…” înserează scurte informaţii referitoare la viaţa şi activitatea marelui poet Mihai Eminescu, precum şi succinte prezentări ale operei lui, urmate de imagini, imprimate pe cărţi poştale. Deşi publicate în diverse timpuri, cărţile poştale au fost aranjate cronologic, conform vieţii poetului şi a operelor, create de el.

Albumul beneficiază de un Cuvânt introductiv, – Luceafărul în cartofilia universală -, semnat de academicianul Mihai Cimpoi, cel mai important eminescolog din spaţiul românesc, respectiv – de pe mapamond. Distinsul critic literar scrie: „Colecţionarii noştri, în persoana lui Constantin Ciobanu şi Maria Godorozea, au avut inspirata idee de a aduna într-un volum imaginile imprimate pe cărţile poştale ce sugerează motive şi teme legate de viaţa şi activitatea poetului şi mai ales de Luceafărul, poemul în care substratul biografic ascunde „înţelesuri alegorice” profunde, date de poetul care a rostit cel mai bine Fiinţa”[4]. Continue reading →

În Republica Moldova (RM) au avut loc adunări dedicate comemorării victimelor Holocaustului. Astfel, pe data de 23 ianuarie 2019, în incinta Bibliotecii „Hristo Botev” din Chişinău victimele Holocaustului au fost comemorate de elevii Liceului „Mihail Sadoveanu”, de lucrătorii Bibliotecii.

În prelegerea prezentată, am vorbit despre originile nazismului, despre absurditatea „teoriei” superiorităţii rasei ariene faţă de celelalte rase (toate rasele umane sunt egale între ele!), despre influența nefastă a bolşevismului asupra Europei occidentale prin încercările nereuşite de export de revoluţie comunistă etc.

Venirea hitleriştilor la putere a schimbat dramatic soarta evreilor din Germania. Guvernul a promovat politica boicotului magazinelor evreieşti, iar în 1935 au fost adoptate două legi – Legea cetăţeniei şi Legea privind protecţia onoarei şi sângelui german -, prin care germanilor li s-a interzis căsătoria cu etnici evrei, iar cealaltă lege oferea cetăţenie doar etnicilor germani („arienilor”). Continue reading →

Rubrica: „Cronica vieţii ştiinţifice”

Pe data de 22 ianuarie 2019, în incinta Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, şi-a desfăşurat lucrările Conferinţa ştiinţifică consacrată împlinirii a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, numită şi „Mica Unire”. Organizatorii evenimentului au fost Proiectul „Românii din jurul României”, Institutul de Studiul Arhivelor, Fundaţia Culturală „Memoria”, Filiala Argeş, Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Haşdeu, Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova.

Prezenţa a fost salutată de doamna Mariana Harjevschi, directoarea Bibliotecii „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, apoi, după o scurtă solemnitate religioasă, conf. univ., dr. Vasile Şoimaru, moderatorul Conferinţei, a oferit cuvântul dlui Andrei Eşanu, membru al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Academicianul Andrei Eşanu a evidenţiat importanţa istorică a Unirii Principatelor Române din 1859, urmările pozitive ale Unirii pentru poporul român. Continue reading →