Arhiva

Profesorul Valeriu Dulgheru – exemplu de talent, tenacitate și competență

Astăzi este ziua de naștere a prof. univ., dr. hab. Valeriu Dulgheru (n. 1956).

Sincere felicitări cu această ocazie, stimate domnule Profesor! Sănătate și noi realizări în tot ceea ce faceți!

Remarcăm că profesorul Valeriu Dulgheru sărbătorește ziua sa de naștere cu frumoase realizări recente. În 2024 domnia sa deja a reușit să scoată de sub tipar două volume de istorie și politologie, unul consacrat Republicii Moldova (RM)[1], celălalt – războiului agresiv (criminal) al Federației Ruse (FR) împotriva Ucrainei[2].

În cel de-al 10-lea volum Basarabie răstignită autorul a analizat evenimentele politice, dar și comportamentul oamenilor politici din RM în anul 2023. Pentru autor, demararea procesului de aderare a RM la Uniunea Europeană (UE) este „laitmotivul, simbolul celui mai important eveniment politic” al anului 2023. Continue reading

Tradiționala obrăznicie a rușilor

Dreptul la replică

Pe data de 28 februarie, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Federației Ruse  (FR) Maria Zaharova a făcut câteva declarații ofensatoare, referitoare la Republica Moldova (RM). FR este deranjată de faptul că Ministerul Educației și Cercetării din RM a aprobat obiectul de studiu privind represiunile regimului totalitar comunist sovietic (rusesc) în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM). Este un curs opțional alături de celălalt curs referitor la Holocaust – marea tragedie a poporului evreu, victimă a celuilalt regim totalitar, cel nazist.

Maria Zaharova ar trebui să cunoască faptul că datorită prieteniei regimului stalinist cu cel hitlerist, prietenie bazată pe Tratatul de neagresiune sovieto-german și a Protocolului adițional secret, semnate la 23 august 1939, (cunoscute ca „Pactul Molotov-Ribbentrop” sau „Pactul Hitler-Stalin”) Germania nazistă a pornit cel de-al Doilea Război Mondial, în care atât un regim, cât și celălalt au comis crime împotriva umanității (Germania – Holocaustul și altele; URSS – Katyn, deportări, asasinate în masă etc.). Continue reading

Ucraina: doi ani de rezistență împotriva invadatorilor ruși. Masă rotundă

Pe data de 22 februarie 2024, Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, împreună cu profesori și elevi ai Școlii de Muzică „Eugen Doga” a organizat în incinta Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova (BNRM), Sala „Alexei Rău”, o Masă rotundă cu genericul „Ucraina: doi ani de rezistență împotriva invadatorilor ruși”.

Moderatori: subsemnatul și dl Ion Negrei, vice-președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”.

Participanții la Masa rotundă au ținut un Moment de reculegere în memoria ucrainenilor care au murit apărându-și patria, dar și Europa de năvălitorii ruși. Glorie Ucrainei, Glorie Eroilor!

Doamna Elena Pintilei, directoarea BNRM, originară din sudul Basarabiei (regiunea Odesa), a rostit un cuvânt de salut. Continue reading

Dispariția lui Alexei Navalinîi

Alexei Navalinîi a fost cel mai cunoscut adversar al regimului lui Vladimir Putin. Investigațiile realizate de el și susținătorii lui au demonstrat existență unor scheme de delapidare a uriașe sume de bani publici, realizate de cei mai înalți demnitari ruși, iar unul din beneficiarii schemelor mafiote a fost/este chiar președintele Federației Ruse Vladimir Putin (a se vedea, de ex., Palatul Ghelendjik). Alexei Navalinii a fost reprezentantul de vază al liberalilor ruși, nedebarasat de ambiții imperialiste (de ex., el n-a acuzat anexarea Crimeii de către regimul lui V. Putin, declarând cum că „Crimeea nu este o tartină ce poate fi întoarsă Ucrainei”). Cunoscându-i faptele și poziția, V. Putin nu i-a rostit nici odată numele. Tot așa cum în casa spânzuratului nu se vorbește de funie, în Rusia Putin se temea să zică „Navalinîi”.

De ce a fost asasinat și de ce acum? Pentru că, chiar fiind în temnițe, Alexei Navalinîi rămânea liderul opoziției  anti-putiniste. Optimismul de care dădea dovadă A. Navalinîi încuraja grupurile anti-totalitariste atât din Rusia, cât și din afara ei. Continue reading

Elena, soția dictatorului – subiect al cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu

În 2015 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a declarat ca data de 11 februarie a fiecărui an să fie marcată Ziua internațională a femeilor și fetelor din domeniul științei.

Felicitări tuturor femeilor și fetelor care activează în domeniul științei, felicitări dnei Liliana Condraticov, care an de an adună lume bună la Conferința științifică internațională „Femeile în cercetare: destine, contribuții, perspective” (în acest an – ediția a IX-a).

Ziua internațională a femeilor și fetelor din domeniul științei are o conotație pozitivă. Viața noastră este, însă, atât de diversă, încât ne oferă exemple de care nu te aștepți. În cazul dat ne referim la un caz unic în istoria contemporană, când în promovarea cultului personalității unui dictator a fost înaintată și soția sa. Este vorba de Nicolae și Elena Ceaușescu. Spre deosebire de alți dictatori comuniști și necomuniști, în România socialistă s-a promovat un cult „bicefal” al personalității: alături de Nicolae Ceaușescu era soția lui Elena. Cu o pregătire școlară elementară (cei buni de gură spuneau că Elena „are cu o clasă mai mult ca trenul”; în România interbelică trenurile de pasageri aveau vagoane de clasa I, clasa a II-a și clasa a III-a; școala primară fiind de patru clase; astfel Elena avea cu o clasă în plus decât trenul de pasageri), deci (cu o pregătire școlară elementară), în decembrie 1967, în condiții dubioase, Elena Ceaușescu a susținut teza de doctor în științe chimice, iar odată cu evoluția cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu și soției lui i s-au acordat titluri onorifice de doctor honoris causa atât în România, cât și peste frontierele țării. Elena a devenit membru titular al Academiei Române, „savant cu renume mondial”, „mama iubitoare” a poporului român, ocupând în timp „Cabinetul nr. 2” (după Nicolae Ceaușescu, „Cabinetul nr. 1”). Elenei i s-a conferit titlul de Erou al muncii socialiste (1971), precum și alte distincții de stat. A deținut funcția de membră a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR și prim-vice-prim-ministru al Consiliului de Miniștri.  Continue reading

Războiul agresiv al Rusiei în Ucraina și poziția Chișinăului oficial

Războiul agresiv al Federației Ruse (FR), de cotropire a teritoriilor statului vecin Ucraina, de masacrare a oamenilor și de distrugere a localităților ucrainene continuă aproape doi ani. FR a încălcat tratatele internaționale și bilaterale (ruso-ucrainene pe care FR le-a semnat) și a invadat Ucraina – stat membru fondator al ONU -, sub pretexte false: cum că Ucraina este condusă de „fasciști”, cum că etnicii ruși din Ucraina sunt persecutați de „naționaliștii” ucraineni și cum că admiterea Ucrainei în NATO și UE ar prezenta o amenințare la adresa securității naționale a FR. Aceste pretexte ale rușilor sunt false pentru că Ucraina nu este condusă de „fasciști”; dimpotrivă mulți conducători ai Ucrainei sunt ucraineni de etnie evreiască, inclusiv președintele țării Volodimir Zelenski. Etnicilor ruși nu li se interzice să vorbească limba rusă, ei, însă, sunt îndemnați să cunoască limba de stat a Ucrainei, limba ucraineană, mai ales dacă vor să ocupe funcții de stat sau să muncească în sferele sociale de deservire a populației. Admiterea Ucrainei în NATO și UE nu poate amenința în nici un caz securitatea FR – stat cu cel mai mare arsenal nuclear din lume și având ca putere a două armată de pe Globul pământesc. Continue reading

Lordul valah. Alexandru Marghiloman, 170 de ani din ziua nașterii

Alexandru Marghiloman s-a născut la 27 ianuarie 1854, în Buzău. A studiat la București, a absolvit Facultatea de Drept și Înalta Școală de Științe Politice din Paris. De reținut: era francofil, nu „germanofil” cum pe nedrept i s-a spus. A susținut teza în drept și în științe politice. A fost senator și deputat în Parlamentul României (1884-1914). A fost președintele Partidului Conservator între 1914 și 1925. A avut funcții ministeriale, iar în perioada 5 martie – 24 octombrie 1918 a deținut demnitatea de prim-ministru.

În Istoria românilor anul 1918 a fost unul deosebit – a fost anul întregirii teritoriale, iar Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu Patria-mamă România. Alexandru Marghiloman a fost un om care cunoștea perfect starea de lucruri din Basarabia ocupată de țarism. El a avut dese și îndelungate discuții cu Constantin Stere, cu alți basarabeni. Nu întâmplător A. Marghiloman a susținut plenar Mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni (1917), iar atunci când membrii Sfatului Țării au pus problema Unirii Basarabiei cu România Alexandru Marghiloman a fost prezent la istoricul eveniment, fiind întâmpinat cu ovații furtunoase, după care a rostit un discurs în fața deputaților. După Unirea Basarabiei cu România, Alexandru Marghiloman a contribuit la recunoașterea internațională a istoricului Act. Continue reading

Prof. univ., dr. hab. Gheorghe Postică – 70

Uimitor de repede trece timpul.

Cu Gheorghe Postică am făcut cunoștință în vara anului 1976, în timpul practicii arheologice de lângă satul Hansca, rl Hâncești. Săpăturile pe șantier aveau un regim aparte, sâmbăta și duminica, însă, conducătorii expediției, profesorii Ion Niculiță și Ion Hâncu, dar și unii studenți, plecau acasă; pe șantier rămânea Gheorghe Postică cu alți studenți, care spălau și sortau obiectele găsite în timpul săpăturilor. În sat era un magazin alimentar. Cu colegul Alexandru Bobeică am mers acolo, am cumpărat de-ale gurii, dar și o sticlă de vin (poate două?). Cu Alexandru și cu Gheorghe Postică suntem născuți în același an (1954). Eu cu Alexandru făcusem serviciul militar obligator de doi ani, pe când Gheorghe intrase la studii imediat după absolvirea școlii de cultură generală (Mereni, rl Anenii Noi). După ce-am venit cu produsele cumpărate ne-am gândit să-l invităm la masă și pe Gh. Postică. „Gheorghe Isidorovici (așa era atunci moda de adresare, cu nume și nume după tată, ca la ruși), încolo-încoace, nu ați vrea Dvs…” Și așa a început prietenia… Continue reading

Lansarea Calendarului Național 2024

Astăzi, 16 ianuarie 2024, în Sala „Alexei Rău” a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova (BNRM) a avut loc lansarea volumului enciclopedico-bibliografic „Calendarul Național 2024”[1]. Evenimentul științifico-cultural a fost moderat de dna Veronica Borș, director adjunct al BNRM, coordonatoarea publicației. Domnia sa a menționat: cartea lansată cuprinde peste 1000 de date memorabile, distribuite pe luni, precum și informații despre mai mult de 600 de evenimente naționale și internaționale, comemorative, profesionale și sărbători, care vor fi marcate în anul în care am intrat. La acest important volum au muncit Doamnele Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Ana Struță, precum și acad. Andrei Eșanu (președinte al Colegiului de redacție), conf. univ. dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Lidia Prisac, Eugenia Bejan, conf. univ. dr. Andrei Corobceanu. Continue reading

Ion Hadârcă – cronicarul războiului nemilos al rușilor împotriva ucrainenilor. Note de lectură

Invadarea Ucrainei – stat suveran și independent, frontierele căruia au fost recunoscute internațional, inclusiv de Federația Rusă (FR), (invadarea Ucrainei) – membru fondator al Organizației Națiunilor Unite, – a șocat populația Europei, dar și locuitorii altor continente. Președintele FR Vladimir Putin a pornit un război absurd, neprovocat de nimeni, deosebit de nemilos și sângeros, un război din start sortit eșecului. Dar cu precizarea obligatorie: un război ce a dus (cu regret, și astăzi duce) la moartea a zeci de mii de cetățeni ai Ucrainei, – femei, copii, bărbați, oameni în vârstă, – la distrugerea unor orașe ucrainene construite cu mari eforturi materiale, dar cu talent și gust urbanistic, la emigrarea masivă a ucrainenilor în diverse state ale lumii. Această crimă odioasă a Rusiei a atras imediat atenția oamenilor politici de pe întreg Mapamondul, a mass-mediei, a intelectualilor.

În acest context, distinsul scriitor și poet, om politic, membru-corespondent al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM) Ion Hadârcă a monitorizat evenimentele chiar din prima clipă a tragediei ucrainene, a scris zilnic cele văzute și auzite la posturile de Radio și TV, Internet etc. și a redactat un volum de cronici zilnice, de la 24 februarie până la 4 iunie 2022, adică o sută și una zile de război[1]. Continue reading

Arhiva