La început un banc politic. Este o adaptare a unei glumițe mai vechi[1].

Moare Igor Dodon și se pomenește la Poarta Raiului. Sfântul Petru îl salută, după care îi spune că trebuie rezolvată o mică problemă. „Vedeți, spune Sf. Petru, așa personalități ca Dvs. sunt o raritate pentru noi. Pentru a nu greși, am decis să Vă permitem să cunoașteți condițiile din Infern, apoi pe cele din Rai și să faceți o alegere corectă în ce mediu să vă consumați veșnicia”. Dodon cade de acord. Însoțit de Sf. Petru merge la ușa ascensorului și coboară singur în Infern. Ușa s-a deschis și – o, Dumnezeule! – ce i-a fost dat să vadă? Trotuare pavate, drumuri drepte, cafenele și restaurante sclipitoare. În întâmpinare îi sar vechii lui prieteni – Ion Chicu, Zina Greceanîi, Vlad Batrîncea, Vasile Bolea, Viorica Dumbrăveanu, Corneliu Popovici și alții. S-au îmbrățișat, s-au pupat, și-au amintit cum i-au mințit pe bieții moldoveni, cum au falsificat voturile, aducându-i pe transnistreni contra bani, cum s-au îmbogățit ilicit. Au mers și la restaurant, s-au înfruptat cu fel de fel de mâncăruri alese (caviar din Rusia, votcă tot de acolo, banane, portocale etc.). Dodon le tot povestea despre călătoriile lui la Moscova, la Muntele Athos, în Ierusalim și multe ale locuri ademenitoare. Era atât de bine, încât Dodon nici nu a observat că timpul aflării în Iad a expirat. La realitate l-a adus Scaraoțchi, care l-a condus la ușa ascensorului. Continue reading →

Stimați prieteni,

Astăzi, 6 septembrie, istoricul Gheorghe Palade ar fi împlinit 70 de ani.

Deseori ne aducem aminte de el.

Și în prezent îi simțim lipsa.

Asta pentru că Gheorghe Palade a fost nu doar un bun specialist în istorie, ci și un consecvent promotor și apărător al adevărului despre trecutul nostru. Gheorghe Palade a depus eforturi deosebite în opera de renaștere (redeșteptare) națională a băștinașilor (românilor) basarabeni. El a fost alături de un grup de buni patrioți ai Neamului (Alexandru Moșanu, Nicolae Costin, Sergiu Chircă, Ion Borșevici și mulți alții), care au demonstrat societății că suntem români (chiar dacă unii se mai consideră doar „moldoveni”), că istoria noastră este Istoria Românilor, după cum și limba pe care o vorbim și o iubim se numește română.

Opera, la care a contribuit istoricul Gheorghe Palade, opera de redeșteptare națională, rămâne viguroasă, în pofida vicisitudinilor politice ale Republicii Moldova. Realitățile zilei de astăzi demonstrează că e prea devreme să vorbim de „post-națiune/post-națiuni”. Ceea ce se întâmplă în Belarus este un exemplu elocvent: sub un regim neo-stalinist, condus de A. Lukașenco, fiind rusificată cvasi-total, societatea belorusă revine în masă la simbolurile naționale (drapelul național alb-roșu-alb), cere introducerea în învățământ a limbii beloruse și păstrarea independenței de stat a țării. Exact aceste cerințe au fost formulate de patrioții basarabeni la sfârșitul anilor 80 – începutul anilor 90 ai secolului trecut (tricolorul, limba română în grafia latină, independență reală față de fostul Imperiu). Continue reading →

Jores Alfiorov (1930-2019) a fost vice-președinte al Academiei de Științe a Federației Ruse, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii (2000), pentru „dezvoltarea heterostructurilor de semiconductori folosite în opto-electronică și electronica de mare viteză”. Mulți ani a fost deputat în Duma de Stat a Rusiei. A fost membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Cartea recenzată[1] cuprinde diverse articole, discursuri, interviuri ale academicianului Jores Alfiorov și este împărțită în trei compartimente. Faptul că savanții ruși au considerat necesar să adune în coperțile unei cărți diversele articole ale lui Jores Alfiorov și să le publice după moartea lui demonstrează că problemele ridicate de autor rămân actuale și în prezent. Citind cartea, constatăm că nu toate afirmaţiile autorului sunt absolut corecte şi pot fi acceptate.

Prima parte a volumului a fost întitulată „Distrugerea URSS. Ce putere [de stat] am obținut” (p.7-58). Jores Alfiorov a împărtășit idei de stânga, în Duma de Stat a Rusiei a fost membru al fracțiunii Partidului comunist [PCFR], deși nu a fost membru de partid. Așa s-a întâmplat că propunerile lui privind susținerea de către stat a științei erau împărtăşite de fracțiunea PCFR.

J. Alfiorov a regretat destrămarea URSS. În opinia lui, dizolvarea URSS este şi va fi pentru mult timp „cea mai mare tragedie a secolului al XX-lea, întâi de toate pentru popoarele fostei URSS” (p. 24), iar de pe urma acestei mari „tragedii” au beneficiat un grup mic de lucrători de partid-plutocraţi şi elitele naţionale care au condus noile state, create pe baza republicilor unionale (p. 24-25). Bineînţeles, autorul greşeşte: destrămarea Imperiului sovietic a avut la bază cauze obiective, una din ele a fost şi rămâne dorinţa popoarelor de a ieşi de sub dominaţia Rusiei, a ruşilor, tendinţa de a-şi păstra şi dezvolta viaţa naţională proprie, a avea propriile state, iar în cazul basarabenilor – dorinţa de a reîntregi Ţara, România.

Autorul critică reformele ce au urmat în Rusia după proclamarea independenței de stat a acesteia, a exprimat cuvinte grave la adresa lui Egor Gaidar, Anatolii Ciubais ș.a. pentru eșecul reformelor (de la economia planificată, socialistă, de stat, la economia de piață, capitalistă). Academicianul J. Alfiorov consideră că din punct de vedere economic Rusia a fost aruncată cu câteva decenii în urmă (p.12).

Autorul menționează că forma de proprietate nu determină eficacitatea economică, iar în rezultatul acelor reforme „în Rusia a sporit considerabil mortalitatea populației, nu din cauze demografice, așa cum s-a încercat să se inoculeze, dar în urma reformelor și reducerii anilor de viață a oamenilor”, iar învinuirea adusă lui B. Elțin în „promovarea genocidului poporului rus în cadrul impeachment-ului”[2] J. Alfiorov o consideră absolut justificată (p. 13). Continue reading →

23 august este Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare –  hitlerist (nazist), stalinist (sovietic), fascist etc. Nu întâmplător 23 august: anume în acea zi, în 1939, ministrul german de externe von Ribbentrop şi comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS V. Molotov au semnat un Tratat de neagresiune şi un Protocol adiţional secret, ceea ce a dus la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial cu crime odioase împotriva umanităţii. Noi, basarabenii, am fost marcaţi deosebit de puternic de acea înţelegere secretă: sovieticii au cerut Germaniei să ocupe Basarabia – parte a României, ceea ce s-a şi întâmplat ceva mai târziu, la 28 iunie 1940. Primul an al ocupaţiei sovietice a fost deosebit de tragic pentru basarabeni: sute de oameni au fost masacraţi sau duşi la munci în Federaţia Rusă sau în Ucraina, iar în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941 sovieticii au organizat primul val al deportării în Siberia. Rănile acelui an de ocupaţie nu s-au tămăduit nici astăzi. Ar fi fost bine dacă oficialităţile RM ar fi marcat această zi, oricât de modest. Dar nu s-a făcut acest lucru. ID a preferat să examineze automobile sovietice de epocă, care au realizat un marş Chişinău – Şerpeni al numitului „Regiment nemuritor” (parte a mitologiei contemporane ruse), fără a purta masca împotriva Covid-19, fără a respecta distanţa fizică. Continue reading →

Ieri, 20 august, periodic am citit şi ascultat ştirile referitoare la otrăvirea lui Alexei Navalinîi. El este conducătorul Fundaţiei de luptă cu corupţia, fundaţie finanţată de cetăţenii Federaţiei Ruse (FR). În pofida acestei realităţi, oficialităţile ruse consideră Fundaţia ca fiind „agent străin”, permanent făcând şicane lui A. Navalinîi şi organizaţiei pe care o conduce.

Am privit sistematic emisiunile lui Alexei Navalinîi, referitoare la uriaşele furturi, comise de diferiţi administratori, oameni politici, escroci. Este de ajuns să amintim dezvăluirile lui A. Navalinîi privind bogăţiile incomensurabile ale „medicului” Elena Malîşeva, cea care afirma cu tărie că dacă americanii au inventat Coronavirusul, atunci invenţia lor este foarte slabă. Asta pentru că acest virus, aşa cum afirma E. Malîşeva, este „minunea minunilor” (ciudo ciudesnoie / чудо чудесное). De ce aşa? Pentru că, spunea respectiva doamnă, virusul omoară oamenii în vârstă, pe copii şi tineri nu-i atinge. A. Navalinîi a descoperit uriaşele averi pe care le posedă E. Malîşeva în SUA, unde demult s-au stabilit cu traiul feciorii acesteia. Şi multe alte matrapazlâcuri, comise de funcţionarii ruşi au fost depistate şi demonstrate publicului din FR. Astfel, pentru societatea rusă Alexei Navalinîi este foarte bun. El şi echipa lui au avut mai multe iniţiative electorale, politice etc. Respectiv, A. Navalinâi şi-a acumulat mulţi adversari. Nu este primul caz de otrăvire a unor personalităţi cunoscute ruse, dar care erau în opoziţie faţă de guvernare. Şi în cazul dat privirile oamenilor se îndreaptă spre Kremlin. Continue reading →

Sâmbătă, 15 august, am scos din cutia poştală două foi volante identice, împăturite în patru, de format A-4, hârtie lucioasă. Mai târziu am observat că centrul Chişinăului a fost împânzit cu astfel de foi volante.

Pe dreapta, sus, portretul lui Igor Dodon. Tot sus, cu litere şi cifre mari e scris „Programele şi iniţiativele lui Igor Dodon”. Urmează următorul text: „Preşedintele ţării, Igor Dodon a lansat o serie de iniţiative sociale, de infrastructură şi economice, care au fost aprobate de Guvern şi Parlament. Prin urmare, cetăţenii moldoveni vor beneficia de: indexarea pensiilor de două ori pe an şi sprijin financiar în valoare de 700 lei; salariul medicilor va fi dublat în etape, pe parcursul unui an; construcţia şi reabilitarea drumurilor în toate raioanele şi în fiecare localitate din ţară; agenţii economici şi agricultorii vor beneficia de susţinere”. Cu cifre mari sunt evidenţiate cele 700 de lei pentru 660 000 de pensionari şi alte promisiuni.

Altfel spus, Igor Dodon a început campania electorală pentru ocuparea postului de preşedinte al R. Moldova (al doilea mandat). Continue reading →

Stimați prieteni,

A fost scoasă de sub tipar și este difuzată cititorilor cartea Unire-n cuget și simțiri…[1]

Pe data de 22 ianuarie 2020, la Chișinău, în Sala de festivități a Liceului teoretic „Gheorghe Asachi” a avut loc un eveniment deosebit, având în vedere unicitatea lui și nefericita perspectivă pandemică. Este vorba de Adunarea festivă, consacrată împlinirii a 161 de ani de la Unirea Principatelor Române. Genericul Adunării a fost: „24 ianuarie 1859 – 1 decembrie 1918: parcursul românilor de la Unirea Mică la Unirea Mare”. Acțiunea a fost organizată de Comitetul de conducere al Mesei Rotunde cu statut permanent ”Reîntregirea” din cadrul Centrului de Excelență Institutul de Istorie Socială „ProMemoria” (USM).

La manifestare au participat membrii Mesei Rotunde cu statut permanent „Reîntregirea”, profesori și elevi de la Centrul de Excelență în Construcții din Chișinău, Centrul de Excelență Financiar-Bancar din Chișinău, Colegiul Național de Coregrafie, Liceul Teoretic Româno-francez „Gheorghe Asachi”, Chișinău, Liceul Teoretic „Principesa Natalia Dadiani”, Chișinău, alte personalități marcante ale științei, culturii, mass-mediei etc. Continue reading →

Stimați prieteni,

A ieșit de sub tipar și este difuzată cititorilor carte istoricului Corneliu Prepeliță Eroii ungheneni nu mor niciodată[1]. Am avut prilejul să redactez Prefața la acest volum, text ce îl prezint mai jos.

În 1991 URSS s-a destrămat. Cauzele imploziei au fost gravele probleme cu care s-a confruntat conducerea de la Kremlin, probleme de ordin economic, social, dar şi naţional. După căderea URSS statele lumii au declarat că recunosc noile ţări, foste republici sovietice, în frontierele pe care le-au avut în cadrul Imperiului sovietic. Pentru noi, basarabenii, Independenţa de Stat a Republicii Moldova a însemnat nu doar ruperea de Federaţia Rusă, ci şi revenirea la viaţa noastră naţională, la limba română, exprimată în grafia latină, la istoria noastră corectă, adevărată, la tradiţiile noastre naţionale, care nu puteau fi altele decât româneşti. Mulţi basarabeni au considerat că proclamarea Independenţei va deschide drumul spre reîntregirea Patriei noastre – România. Continue reading →

Stimaţi cititori,

A ieşit de sub tipar şi se difuzează cititorilor monografia domnului Alesandru Duţu „Armata Română de la Prut la Stalingrad şi înapoi la Prut (1941-1944), Editura Cartdidact, 2020.

Mai jos vedeţi Prefaţa, pe care am avut onoarea s-o redactez.

PREFAŢĂ

Alesandru Duţu este un binecunoscut istoric militar român. Lucrările domniei sale sunt examinate şi citate de specialiştii din domeniul celui de-al Doilea Război Mondial, atât de istoricii din dreapta, cât şi din stânga Prutului.

Această carte, pe care avem onoarea s-o prefaţăm, este la a doua ediţie, corectată şi adăugită, şi este consacrată unui subiect mereu actual, accentuat cu împlinirea în acest an (2020), a 75 de ani de la victoria statelor Coaliţiei antihitleriste asupra Germaniei naziste şi Japoniei militariste. Este vorba de condiţiile implicării României în cel de-al Doilea Război Mondial şi de participarea forţelor militare române pe fronturile acelei conflagraţii. Continue reading →

3 iulie.

Oaia cu leşie.

În discursurile sale preşedintele Republicii Moldova (RM) Igor Dodon deseori foloseşte cuvinte străine limbii române, de cele mai multe ori – din limba rusă. Este rău că nu cunoaşte limba mamei, că nu a învăţat cuvinte suficiente pentru a spune ceea ce are de spus. Există cazuri, când folosim cuvinte străine – atunci când ele exprimă o realitate distinctă sau când este impusă de contemporaneitate. De ex., on line. Sau fake news (ştiri/noutăţi false). Nu este, însă, cazul domnului Igor Dodon.

În adresare sa către deputatul Adrian Candu, Igor Dodon spune următoarele: „… Nici un fel de discuţii cu bandiţii. Alegeri parlamentare anticipate. Grupirovka asta mafiotică e ca, cum să vă spun, ca oaia cea cu leşie. Ştiţi, este stâna mare, frumoasă. Şi este o oaie cu leşie. Râioasă. Ea şede de o parte. Nimeni nu vrea să şadă cu dânsa…”[1]

Deci, „oaia cu leşie”. Conform DEX, leşie însemnă 1. „Soluție alcalină folosită la spălatul rufelor, în diverse procese industriale etc., obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a hidroxidului de potasiu. 2. Soluție alcalină obținută prin fierberea în apă a cenușii de lemn, cu care se spălau rufele la țară”. Astfel, „oaie cu leşie” ꞊ „oaie cu soluţie alcalină obținută prin fierberea în apă a cenușii de lemn, cu care se spălau rufele la țară” este o absurditate. Continue reading →