Arhiva

O rebelă anti-bolşevică omorâtă la Soloveţk. Recenzie

Este vorba de un text nu prea mare ca volum, scris de Evghenia Iaroslavskaia-Markon cu puţin timp înainte de împuşcarea ei de către cekişti, pe insula Soloveţk, la 20 iunie 1931[1]. Cartea recenzată are un Cuvânt înainte („O viaţă incredibilă”), semnat de dna Alina Pavelescu (p.5-10) o Prefaţă, semnată de Olivier Rolin (p. 11-17), textul propriu-zis, întitulat „Autobiografia mea”, scris de Evghenia Iaroslavskaia-Markon (p.19-96), Anexe (p. 99-118) şi Postfaţă, redactată de dna Irina Flige, directoarea Centrului de cercetare şi informare, Asociaţia „Memorial” din Sankt-Petersburg (p. 118-138).

În 1996, lucrând în arhivele Direcţiei FSB din regiunea Arhanghelsk, dna Irina Flige a descoperit un manuscris (39 de pagini), scris de mână şi anexat la dosarul de investigaţie a Evgheniei Iaroslavskaia-Markon ca probă materială.

Despre autoarea manuscrisului: Evgheniea Iaroslavskaia-Markon s-a născut la 14 mai 1902, în Moscova, în familia unor intelectuali. Tatăl – Isaak Markon – a fost ebraist, bibliotecar la Biblioteca Publică Imperială, profesor la Universitatea din Petrograd (1920-1922), după care a lucrat la Universitatea din Minsk. Mama Evgheniei provenea dintr-o familie de intelectuali cu atitudini revoluţionare, „cinstiţi până la extrem, principiali până la prostie, idealişti până la miopie”; sub influența lor Evghenia a început să se ruşineze de provenienţa ei „burgheză” şi să viseze la un trai „într-un subsol igrasios, ca fiica spălătoresei din curtea noastră” (p. 23). Lovitura de stat bolşevică i-a oferit posibilitatea de a se manifesta ca revoluţionară, dar nu ca una bolşevică, ci anarhistă. Continue reading

La Drochia a fost lansată cartea istoricului Alexandru Bobeică

Vineri, 13 septembrie, la Drochia, în incinta Bibliotecii raionale „Iulian Filip”, în faţa unui public cititor select, a avut loc lansarea volumului „Fascismul şi comunismul: două ideologii – aceeaşi teroare”[1], autor – istoricul şi publicistul drochian Alexandru Bobeică.

Cu dl A. Bobeică am fost colegi de facultate. Dumnealui este o personalitatea distinsă: un bun istoric şi publicist (cu articole publicate nu doar în presa raională, ci şi în cea republicană), este un talentat pictor şi regizor de filme documentare. Dl Alexandru Bobeică nu este la prima carte; a publicat studii referitoare la Sfatul Ţării, la istoria oraşului Drochia etc.

La lansare a fost proiectat un film, realizat de dl A. Bobeică, cu un subiect dureros: deportările din RSS Moldovenească. Despre lucrare, dar şi despre autor au vorbit colegii dumnealui de lucru, dar şi unii discipoli. Continue reading

Lansarea volumului „Documente privind unitatea poporului român”

Miercuri, 11 septembrie, în incinta Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu” a avut loc lansarea volumului „Documente privind unitatea poporului român („De la Nistru până la Tisa…”)[1], alcătuitor şi autor de text dl Alexandru Gamanjii, conferenţiar universitar, doctor în economie, originar din s. Taraclia, raionul Căuşeni (alte detalii despre autor – pe ultima pagină a volumului).

De format mare, cartea cuprinde o Introducere scurtă (p.10), în care autorul menţionează că „locuitorii spaţiului geografic de la Nistru (şi chiar şi peste Nistru) până la Tisa s-au numit întotdeauna români, iar vecinii i-au numit până la începutul secolului al XIX-lea  vlachs, vlasi, valahi, volohi, olahs etc.”

Compartimentul I al culegerii de documente este întitulat „Unitatea poporului român în sec. XV-XX” şi cuprinde extrase din mărturiile persoanelor străine şi autorilor români, care au scris despre populaţia românească din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic. A. Gamanjii face o scurtă prezentare a autorilor, citează din opera lor locul unde au fost menţionaşi românii, şi publică facsimilul documentului citat. Primul menţionat este umanistul italian, secretarul apostolic al Papei Nicolas al V-lea Flavio Biondo (1388-1463), care, în 1453 a călătorit prin Valahia şi Moldova, a redactat o scrisoare adresată lui Alfons de Aragon, în care, între altele, scria despre valahii din regiunea Dunării, care „îşi proclamă ca o onoare şi îşi afişează originea lor romană, pe care într-adins o fac să se vadă din vorbirea lor…” (p. 11). Urmează un fragment dintr-o dispoziţie dată de voievodul Ştefan cel Mare, în care marele domnitor sublinia: „…în ţara noastră toţi românii [trăiesc] după legea lor românească” (p.18). Continue reading

O Carte cât o Bibliotecă. Recenzie la cartea dlui Alexandru-Horaţiu FRIŞCU

Recent a apărut de sub tipar cartea scriitorului Alexandru-Horaţiu Frişcu „Comunismul între utopie şi delir. O istorie ilustrată a comunismului într-o altă abordare”[1]. Autorul cărţii a reuşită să sintetizeze o imensitate de cărţi, articole, documente, să adune fotografii de epocă, date statistice – toate referitoare la esenţa utopică şi criminală a comunismului, să concentreze în coperţile unei singure cărţi rezumatele a mii de publicaţii, referitoare la comunism. Lectura cărţii demonstrează uriaşul volum de muncă, depus de dl A.-H. Frişcu în vederea realizării scopului propus. De la bun început vom sublinia că sarcina, deloc uşoară, a fost realizată cu brio. Cartea are un Cuvânt înainte întitulat „Îndulcind trecutul, ne amărâm viitorul”, urmat de unsprezece capitole, Postfaţă şi Surse bibliografice.

Primul capitol, întitulat „Originea comunismului. Comunismul teoretic” (p. 7-39), a fost consacrat prezentării întemeietorilor comunismului – Karl Marx şi Friedrich Engels, – precum şi continuatorului ideii marxiste în Rusia – V. I. Lenin. Ultimul a fost arătat aşa cum fusese în realitate, nu cum l-a imortalizat (se credea pe veci) propaganda bolşevică. Spre deosebire de întemeietorii teoriei comuniste, V. I. Lenin şi implementat-o în practică. A.-H. Frişcu demonstrează că lovitura de stat bolşevică a fost realizată pe banii Germaniei, interesată să scoată Rusia din război (ceea ce s-a realizat), că Lenin a dat ordin să fie masacrată familia imperială rusă, că a creat un guvern cu comisari ai poporului ce aveau studii primare sau chiar începătoare etc. Autorul dezminte în continuare un şir de mituri, cultivate zeci de ani de propaganda bolşevică despre Lenin – „cel mai viu dintre toţi viii”. Continue reading

Dodon, amnezia istorică şi interesul nostru naţional

În şedinţa Mesei Rotunde cu Statut Permanent (MRSP) „Reîntregirea”, desfăşurată pe data de 4 septembrie 2019, la Chişinău (Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi”), am ascultat şi discutat informaţia prezentată de conf. univ. dr. Anatol Ţăranu, referitoare la neparticiparea preşedintelui Republicii Moldova la manifestările din Polonia, prilejuite de împlinirea a 80 de ani de la declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial.

În urma discuţiilor am constatat, cu regret, că absența preşedintelui I. Dodon la solemnitățile din Polonia este o dovadă a lipsei de cultură politică și constituie o lovitură dată intereselor naţionale ale Republicii Moldova. Indiferent de ce considerente s-a condus preşedintele I. Dodon, refuzul său de a participa la solemnităţile din Polonia, alături de liderii statelor europene și SUA, a prejudiciat imaginea Republicii Moldova, a contribuit la izolarea statului nostru pe plan european,  a umbrit bunele relaţii, dintre popoarele noastre. Continue reading

Dl Boris Volosatâi susţinut unanim la funcţia de deputat în circumscripţia electorală nr. 33

Astăzi, 4 septembrie, a avut loc şedinţa ordinară a Mesei Rotunde cu Statut Permanent (MRSP) „Reîntregirea”. La întrunire au luat parte istoricii dr. Anatol Ţăranu, Ion Negrei, Maria Işaev, Ilie Şendrea, conf. univ. dr. Andrei Groza, Sergiu Cataraga, ziariştii Nicolae Becciu şi Gheorghe Mârzenco, scriitorii Grigore Grigorescu şi Alexandru Horaţiu Frişcu, directorul Liceului Teoretic „Gheorghe Asachi” dr. Boris Volosatâi, preşedintele Partidului Democraţia Acasă Vasile Costiuc, dl Gheorghe Sârbu, agronom, r-l Hânceşti, dl V. Strătilă şi alţii.

La ordinea zilei au fost puse două subiecte: 1. Despre situaţia politică din RM în perioada 23 august – 4 septembrie şi 2) Despre alegerile locale şi în circumscripţiile electorale, rămase vacante. Continue reading

Reîntregirea naţională se amână… Ce e de făcut?

Reîntregirea naţională se amână… Ce e de făcut?

Motto: „Nu întreba ce poate face ţara ta pentru tine.

Întreabă ce poţi face tu pentru ţara ta”.

J.F. Kennedy

În 2020 se vor împlini 80 de ani de la raptul teritorial comis de Uniunea Sovietică faţă de România: în înţelegere cu Germania nazistă URSS a anexat Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, câteva insule româneşti de la Gurile Dunării. În primul an de ocupaţie (1940-1941), pe teritoriile româneşti cotropite, Kremlinul a promovat politici de deznaţionalizare şi sovietizare a populaţiei băştinaşe: bolşevicii au omorât persoane considerate de ei a fi ostile Puterii Sovietice, au trimis mii de tineri basarabeni pe şantiere de construcţii sau mine în regiunile interne ale URSS, iar în iunie 1941 au realizat primul val de deportare în masă a oamenilor în Siberia. Aceleaşi politici au fost promovate cu o intensitate mai mare de regimul comunist de ocupaţie în perioada celei de-a doua ocupaţii (1944-1991).

În forme mai deschise sau mai închise basarabenii s-au opus sovietizării, iar în anii liberalizării nevoite a regimului comunist ei, basarabenii, s-au încadrat în Mişcarea de Renaştere Naţională şi au reuşit să dobândească satisfacerea unor revendicări naţionale (limba de stat, numită impropriu „moldovenească”, alfabetul latin, suveranitatea în cadrul URSS (1990). La 27 august 1991 Republica Moldova (RM) şi-a proclamat Independenţa de Stat faţă de URSS. Rezultatele obţinute s-au datorat activităţii unei singure forţe – Frontul Popular din Moldova. Din varii motive, însă, conducerea RM (se pare – şi cea a României) nu a făcut încă un pas necesar – unirea RM cu România. Continue reading

Din activitatea Comunităţii ruşilor din Republica Moldova (RM)

Stimaţi prieteni,

Din 1991 RM este un stat suveran şi independent, recunoscut de majoritatea ţărilor lumii, inclusiv de Federaţia Rusă. Aşa s-a întâmplat că pe teritoriul RM, alături de băştinaşi (români, unii deocamdată se numesc „moldoveni”) locuiesc şi alte grupuri etnice: ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari, rromi etc. În mod firesc, grupurile etnice ar trebui să întreţină legături culturale cu patriile lor istorice şi, concomitent să cunoască limba, istoria, cultura ţării-gazdă. În cazul nostru – a RM şi a românilor în ansamblu. În cele ce urmează, am publicat un document, tradus din limba rusă, şi care se referă la activitatea Comunităţii ruse din RM pentru anul 2013. Iată ce activităţi şi-a propus să desfăşoare Comunitatea ruşilor în 2013:

„Organizaţia obştească

„Comunitatea rusă din Republica Moldova”

Activităţile propuse pentru anul 2013.

Sunt consacrate împlinirii a 1150 de ani ai scrisului slavon şi împlinirii a 20 de ani [de funcţionare] a Comunităţii ruse din Republica Moldova”

[Convocarea] Conferinţei ştiinţifico-practice „Ruşii din Moldova: istoria, limba, cultura – realităţile şi perspectivele” [consacrată] aniversării de 20 de ani de la crearea Comunităţii ruşilor din RM – (septembrie); Continue reading

Rusia: august – luna cu cele mai multe nenorociri

Calamități naturale. Dar nu numai…

 Incendii forestiere. Din primele zile ale lunii august principalele ştiri se refereau la uriaşele incendii din Siberia şi Orientul Îndepărtat. La stingerea lor au fost atrase forţele militare, conduse de vice-ministrul Apărării, generalul de armată Dmitrii Bulgakov[1]. Fumul de la incendiile siberiene a ajuns pe teritoriul Statelor Unite ale Americii şi Canadei, ceea ce a stârnit îngrijorarea legitimă a locuitorilor respectivelor ţări. În acest context, pe data de 1 august, preşedintele SUA Donald Tramp s-a adresat, la telefon, preşedintelui rus Vladimir Putin, propunându-i ajutor în vederea stingerii incendiilor. V. Putin i-a mulţumit preşedintelui american, spunându-i că a concentrat o forţă aeriană puternică, capabilă să stingă incendiile[2].

De rând cu alte probleme economice, sociale etc. incendiile au stat în centrul atenţiei primului ministru al FR Dmitrii Medvedev, aflat într-o vizită de lucru în Extremul Orient. Din spusele primului ministru aflăm nuanţe noi, referitoare la incendii. Se constată că ele, în unele cazuri, acoperă tăierile ilicite de pădure. D. Medvedev a dat indicaţii ca acele utilaje, care au fost folosite pentru tăieri nelegitime ale pădurii să fie confiscate de stat[3]. Continue reading

Republica Moldova: 28 de ani de proclamarea independenței – ce are și ce nu are din ceea ce îi trebuie?

Republica Moldova: 28 de ani de proclamarea independenței – ce are și ce nu are din ceea ce îi trebuie?

(răspuns la întrebările Agenţiei de ştiri APN) [1]

Republica Moldova (RM) şi-a proclamai independenţa de stat faţă de URSS la 27 august 1991. Foarte multă lume atunci a considerat că istoria noastră, cea de la 27 martie 1918, se va repeta, că va urma declaraţia de Unire cu România. Dar aceste speranţe s-au spulberat în timp. Conducerea RM nu a pus problema Unirii cu România prompt, deschis, acceptând susţinerea maselor. Dimpotrivă, preşedintele de atunci al RM, Mircea Snegur a declarat că el ne va spune când vom realiza reîntregirea. Pe de altă parte, la Bucureşti conducerea de vârf era realizată de dl Ion Iliescu, coleg de studii cu Mihail Gorbaciov, care a ezitat să pună tranşant problema Unirii. A urmat intrarea RM în componenţa Comunităţii Statelor Independente (CSI), în decembrie 1991, apoi faza militară a războiului ruso-moldav (martie-iulie 1992) care, între alte urmări nefaste, a avut şi descurajarea adepţilor Unirii. Una peste alta, problema a rămas deschisă până astăzi. Continue reading