În octombrie 2019, în Federaţia Rusă (FR) au continuat accidente, soldate cu moartea a zeci de persoane – bătrâni, tineri, copii, civili şi militari, femei şi bărbaţi. În rândurile ce urmează am selectat cazurile cele mai dramatice, ce au avut drept urmare decesul oamenilor. În această lună, în atenţia opiniei publice a reapărut regiunea Krasnoiarsk şi gubernatorul acestei regiuni  Alexandr Uss. De această dată exploatarea nelegitimă şi necontrolată de organele de stat abilitate a aurului a dus la surparea digurilor de pe râul Seiba şi ştergerea de pe suprafaţa pământului a unor barăci-cămine, în care dormeau muncitorii. Deşi a fost anunţat oficial numărul victimelor, totuşi surse Internet afirmă că numărul celor dispăruţi este mult mai mare. În plus, extragerea aurului se făcea prin metode depăşite de timp, cu aplicarea mercurului (argintului-viu), periculos pentru sănătatea oamenilor şi mediului ambiant, iar pierderea unor cantităţi mari de mercur au dus la poluarea apelor râurilor siberiene. Catastrofa de pe râul Seiba a scos la iveală multe probleme necunoscute societăţii ruse.

Pare că dictonul latin „Via – vita” [„Drumul înseamnă viaţă”] cu mare greu se aplică în FR. Cu regret, constatăm că în octombrie numărul accidentelor rutiere cu urmări tragice (unul sau mai mulţi decedaţi) a fost în creştere în comparaţie ca alte luni ale anului 2019.

Impunându-şi prezenţa în diverse regiuni ale globului pământesc, FR de multe ori are pierderi umane. Octombrie nu a fost o excepţie.

Ca şi în celelalte luni ale acestui an, FR a promovat viziunea proprie referitoare la cel de-al Doilea Război Mondial. Poziţia oficială a Kremlinului nu întotdeauna este conformă cu realităţile istorice din acele timpuri grele şi cu opiniile altor state şi popoare, participante la război. De multe ori diferenţa de opinii a dus la polemici diplomatice (vezi cazul diplomatului rus în Albania).

În cele ce urmează vom prezenta, în ordine cronologică, cazurile grave, de notorietate publică, referitoare la decesul oamenilor în/din FR. Continue reading →

Ieri, 29 octombrie 2019, în incinta Bibliotecii Publice „Onisifor Ghibu” din Chişinău a fost omagiată distinsa Doamnă Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova. Vom aminti că la 20 octombrie 2019 dna Valentina Sturza a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani. Dumneaei este autoarea cărţii de memorii „Basarabia decapitată”[1], ajunsă la a treia ediţie. Fiind deportată în 1941 în nordul Kazahstanului, odată cu înaintarea Frontului de est spre centru Europei, familia Sturza, inclusiv doamna Valentina, a revenit în Basarabia. Dar la scurt timp, tocmai pentru că a „evadat” din Gulag, autorităţile comuniste de ocupaţie au arestat-o şi au trimis-o forţat din nou în locul de detenţie. După căderea regimului stalinist, familia Scafaru (numele de domnişoară a dnei V. Sturza) a fost reabilitată şi a putut reveni la baştină. Dar, tot aşa ca şi în alte cazuri, familiei nu i s-a restituit nimic din bunurile sechestrate pe nedrept.

Despre realităţile crunte ale Gulagului, despre caracterul inuman al regimului comunist de ocupaţie a vorbit dl Nicolae Dabija, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, redactorul şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”. Continue reading →

Din Ştirile NTV de pe data de 21 octombrie am aflat despre decizia preşedintelui RM Igor Dodon de a lichida Muzeul Ocupaţiei Sovietice. Cităm din declaraţia lui Dodon: „Este aici ministrul Apărării. Trebuie de făcut un muzeu bun. Cel care a fost înainte a făcut un muzeu al nu știu cărei ocupații. El trebuie închis, dacă încă nu a fost. Deja l-au închis? Și să facem un muzeu de istorie normal, bun, frumos, în care să se regăsească și drapelul de luptă pe care ni l-a dăruit Șoigu, care s-a aflat aici pe 24 august, în ziua eliberării Moldovei”.

În legătură cu această declaraţia a şefului statului RM ţinem să facem următoarele precizări:

La 28 iunie 1940, având acceptul Germaniei naziste, URSS a anexat teritoriile româneşti ale  Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa şi a promovat în aceste teritorii politici de genocid faţă de populaţia paşnică locală. În august 1944 Armata roşie a ocupat din nou aceste pământuri, administraţia sovietică de ocupaţie continuând aceleaşi politici de exterminare a categorii întregi de basarabeni – intelectuali, ţărani înstăriţi şi, în general – a oricăror persoane ce nu conveneau autorităţilor comuniste. În cele două ocupaţii, sovieticii au recurs la asasinate în masă şi individuale, la deportări în Siberia şi nordul Kazahstanului, la foamete organizată. În rezultatul ocupaţiei sovietice, în total au fost ucise, omorâte prin înfometare sau deportate peste 1 milion 500 de mii de persoane, mare parte din ei – oameni în vârstă sau minori (anexăm la Declaraţia dată numărul victimelor regimului comunist de ocupaţie, preluat din Ziarul Naţional). Continue reading →

Pe data de 20 octombrie 2019 s-au împlinit 75 de ani de la eliberarea Belgradului, capitala Iugoslaviei, de sub ocupaţia nazistă. Cu acest prilej, la Belgrad, capitala de astăzi a Serbiei, au avut loc ample manifestări comemorative, la care a participat şi preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse Dmitri Medvedev. Principalele canale TV ale Federaţiei Ruse (FR) au transmis reportaje de la evenimentul dat[1]. Au fost prezentate parada militară, discursurile lui D. Medvedev în Parlamentul sârb, diverse alte întâlniri. În cadrul unui astfel de discurs, şeful guvernului FR a spus următoarele: „Nimeni nu este împotriva ştiinţei. Ştiinţei istorice. Cu atât mai mult, nimeni nu este împotriva diverselor puncte de vedere. Dar cu adevărat, există pagini negre şi există pagini luminate [ale istoriei]. Iată aceasta nu trebuie să fie obiect de tocmeală politică, de manipulare. Aceasta se referă în totalitate la astfel de evenimente ca eliberarea Belgradului şi victoria în cel de-al Doilea Război Mondial. Dar cel mai important este aprecierea victimelor, care au fost sacrificate pe altarul eliberării ţărilor şi popoarelor noastre”[2]. D. Medvedev a depus flori la monumentul militarilor sovietici, s-a întâlnit cu „Voluntarii victoriei” în timpul căreia o tânără l-a asigurat pe primul ministru rus că ei, voluntarii, vor „lupta pentru adevărul istoric”[3]. Continue reading →

 Stimaţi prieteni,

Pe data de 20 octombrie, Doamna Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova, a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani.

Pentru noi, cei care o cunoaştem de foarte mult timp, cu care ne mândrim pentru faptele bune, pe care domnia sa le face întru memoria miilor de basarabeni, deportaţi în adâncurile Siberiei şi nordul Kazahstanului, dar şi în efortul comun de înţelegere a fenomenului totalitar comunist, această zi a fost una deosebită. Continue reading →

Boris VOLOSATÂI – cel mai potrivit pretendent pentru postul de primar general al Chişinăului

Noi, un grup de intelectuali şi reprezentanţi ai altor profesii (muncitori în construcţii, agricultori ş. a.), întruniţi la Masa Rotundă cu Statut Permanent „Reîntregirea” (în continuare – MRSP), am discutat în repetate rânduri situaţia creată după formarea noii conduceri a Republicii Moldova (RM), iar mai nou – situaţia creată în vederea alegerii primarului general al Municipiului Chişinău. Pe noi, participanţii la MRSP, ne-a îngrijorat şi continuă să ne îngrijoreze starea de lucruri când alegătorii municipiului, care împărtăşesc ideea reîntregirii naţionale, precum şi cetăţenii RM, care posedă şi cetăţenia României (Uniunii Europene) nu au reprezentanţii lor în organele de conducere ale RM, iar în ceea ce priveşte şefia Capitalei lucrurile sunt şi mai grave. În cursa electorală s-au înscris mai mulţi pretendenţi care se declară „unionişti”, dar care ei între ei nu se pot întâlni, cel puţin, la o şedinţă de dezbateri pentru a elabora o singură platformă-program care ar transforma Chişinăul în cea de-a doua capitală românească. În aşa sens, cu unanimitate de voturi, noi l-am propus pe dl dr. Boris Volosatâi ca reprezentantul nostru la funcţia de Primar general al Municipiului Chişinău – o personalitate distinsă, care să promoveze idealul unionist şi care să poată coagula, în cel de-al doisprezecelea ceas, pretendenţii unionişti în jurul unei figuri cu şanse mai mari de victorie. Continue reading →

ISTORIA STALINISMULUI: 1929 – „Marea cotitură” şi urmările ei. Conferinţă ştiinţifică internaţională, Ekaterinburg, 26-28 septembrie 2019

Rubrica: Cronica vieţii ştiinţifice

Stimaţi cititori,

S-au împlinit 90 de ani de la luarea unor decizii tragice pentru popoarele URSS: partidul comunist bolşevic a decis să pună capăt Noii politici economice şi să realizeze industrializarea şi colectivizarea agriculturii, inclusiv – exterminarea „chiaburimii” ca pătură socială, considerată a fi „noua burghezie”. Această tristă aniversare a fost motivul convocării celei de-a XII-a ediţii a Conferinţei ştiinţifice internaţionale cu genericul „Istoria stalinismului. 1929 – „Marea cotitură şi urmările ei”, convocată de Centrul prezidenţial „B.N. Elţîn”, Societatea istorică şi de educare, filantropică şi de apărare a drepturilor „Memorial”, Editura „Enciclopedia politică” (ROSSPEN), Consiliul privind dezvoltarea societăţii civile şi [apărarea] drepturilor omului de pe lângă preşedintele Federaţiei Ruse, Arhiva de Stat a Federaţiei Ruse şi Arhiva de Stat a istoriei social-politice din Rusia.

Politicile de deportare şi deposedare a proprietăţilor ţăranilor gospodari i-au afectat şi pe locuitorii Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti din cadrul RSS Ucrainene. Experimentele comuniste din anii 30 ai secolului trecut au fost extinse în spaţiul Pruto-nistrean după re-anexarea Basarabiei (1944) de către URSS. Iată de ce problematica acestei Conferinţe a avut o importanţă deosebită şi pentru ştiinţa istorică din Republica Moldova şi România.

Conferinţa a avut loc în Ekaterinburg, în Centrul „Elţîn”. Continue reading →

Accidente rutiere grave şi deosebit de grave

 1 septembrie. În regiunea Voronej, raionul Pavlovsk, s-au lovit patru automobile. În rezultatul ciocnirilor au murit pe loc patru persoane, alte două au fost rănite, între ele – un minor[1].

În oraşul Kondopog din Karelia şoferul uni TIR s-a proiectat într-o casă, distrugând-o. O fetiţă de 15 ani, care se afla în casă, a fost rănită. Poliţia rutieră a constatat că şoferul de 39 de ani, din regiunea Arhanghelsk, era în stare de ebrietate. Şoferul riscă să fie condamnat conform art. 168 a Codului Penal al FR, care prevede pedepsirea pentru „nimicirea sau deteriorarea averii din neatenţie[2].

4 septembrie. În regiunea Leningrad, între staţiile de cale ferată Terebacevo şi Glajevo, un tren de pasageri a lovit o limuzină marca Ford EcoSport. În rezultat au murit doi oameni: şoferul automobilului de 50 de ani şi pasagerul de alături. A treia persoană a fost spitalizată. Şoferul automobilului se face vinovat de accident. Nimeni din cei aflaţi în tren nu a avut de suferit[3]. Continue reading →

Pe data de 17 septembrie 2019, la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Filozofie, în incinta Muzeului de Arheologie „Tudor Arnăut”, şi-a desfăşurat lucrările Masa rotundă cu genericul „80 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Destine paralele – interpretări diferite”.

Şedinţa a fost deschisă de conf. univ. dr. Sergiu Matveev, decanul Facultăţii de Istorie şi Filozofie. Domnia sa a salutat prezenţa la dezbaterile Mesei rotunde a Excelenţei sale, Ambasadorului Poloniei în Republica Moldova, dlui Bartłomiej Zdaniuk, a altor reprezentanţi ai Ambasadei Poloniei la Chişinău, a profesorilor, studenţilor, altor persoane interesate, venite la eveniment. Continue reading →

Este vorba de un text nu prea mare ca volum, scris de Evghenia Iaroslavskaia-Markon cu puţin timp înainte de împuşcarea ei de către cekişti, pe insula Soloveţk, la 20 iunie 1931[1]. Cartea recenzată are un Cuvânt înainte („O viaţă incredibilă”), semnat de dna Alina Pavelescu (p.5-10) o Prefaţă, semnată de Olivier Rolin (p. 11-17), textul propriu-zis, întitulat „Autobiografia mea”, scris de Evghenia Iaroslavskaia-Markon (p.19-96), Anexe (p. 99-118) şi Postfaţă, redactată de dna Irina Flige, directoarea Centrului de cercetare şi informare, Asociaţia „Memorial” din Sankt-Petersburg (p. 118-138).

În 1996, lucrând în arhivele Direcţiei FSB din regiunea Arhanghelsk, dna Irina Flige a descoperit un manuscris (39 de pagini), scris de mână şi anexat la dosarul de investigaţie a Evgheniei Iaroslavskaia-Markon ca probă materială.

Despre autoarea manuscrisului: Evgheniea Iaroslavskaia-Markon s-a născut la 14 mai 1902, în Moscova, în familia unor intelectuali. Tatăl – Isaak Markon – a fost ebraist, bibliotecar la Biblioteca Publică Imperială, profesor la Universitatea din Petrograd (1920-1922), după care a lucrat la Universitatea din Minsk. Mama Evgheniei provenea dintr-o familie de intelectuali cu atitudini revoluţionare, „cinstiţi până la extrem, principiali până la prostie, idealişti până la miopie”; sub influența lor Evghenia a început să se ruşineze de provenienţa ei „burgheză” şi să viseze la un trai „într-un subsol igrasios, ca fiica spălătoresei din curtea noastră” (p. 23). Lovitura de stat bolşevică i-a oferit posibilitatea de a se manifesta ca revoluţionară, dar nu ca una bolşevică, ci anarhistă. Continue reading →