Am aflat cu adâncă durere vestea morţii Vioricăi Nicolenco (n. 1971) – unuia dintre cei mai talentaţi şi erudiţi istorici români din Republica Moldova.

În 1994 Viorica Nicolenco a absolvit Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi, a lucrat la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe din Moldova (1997-1999). Viorica Nicolenco a fost preocupată de probleme ale Istoriei Românilor (perioada interbelică). A studiat una din cele mai complicate teme – cea a constituirii şi manifestării Extremei Drepte în Basarabia[1], a scris recenzie la una din monografiile la problematica dată[2], a publicat o monografie[3], devenită raritate bibliografică.

În 1999 Viorica Nicolenco a susţinut teza de doctor în istorie (conducător ştiinţific – prof. univ., dr. hab. Ion Şişcanu), având ca subiect activitatea partidelor de dreapta din România, în special – din Basarabia. V. Nicolenco a depistat cauzele ce au favorizat apariţia şi dezvoltarea formaţiunilor politice de dreapta, a constatat prezenţa mai largă a cuziştilor în comparaţie cu legionarii, a arătat baza socială a forţelor de extremă dreapta din Basarabia.

Viorica Nicolenco a predat la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM, 1999-2004); a beneficiat de o bursă în SUA (University of Wisconsin, Madison, 2002-2003); a elaborat 12 cursuri universitare; în 2004 a fost declarată „cel mai bun profesor al anului 2004”. Continue reading →

Între 1 şi 6 iulie 2018 am vizitat obiectivele de interes istoric şi cultural ale staţiunii balneare Eforie Sud.

Într-un pliant, difuzat de Centrul naţional de informare şi promovare turistică – CNIPT (Eforie Sud, strada Republicii, nr. 27, directoare dna Claudia Lazăr), este scris că Eforie Sud „este cea mai veche staţiune de pe litoralul românesc”, că localitatea „a fost înfiinţată în 1899 de Ioan şi Elena Movilă, familie boierească din părţile Moldovei”.

Spre sud de CNIPT începe un frumos parc orăşenesc. În centru – un monument impunător, înconjurat cu un gard de fier, ridicat în memoria lui Ioan Movilă (1847-1904), întemeietorul localităţii. Pe cele patru părţi ale postamentului sunt imprimate basoreliefuri care prezintă succint aportul soţilor Movilă în localitatea dată. Astfel, primul basorelief prezintă imaginea lui Ioan şi Elenei Movilă, ţinând în mâini macheta bisericii din Eforie Sud şi inscripţia: „Ioan şi Elena Movilă – ctitorii bisericii din Eforie Sud”. Pe următorul basorelief e scris: „Întemeietorul localităţii Movilă, devenită Carmen Silva[1], Vasile Roaită[2], Eforie”. Urmează basorelieful cu inscripţia „Băile de sănătate Movilă” şi imaginea clădirii unde se organizau acele băi. Ultima inscripţie – „Movilă – plaja şi băile solare” cu imaginea sculptată a ţărmului Mării Negre. Continue reading →

„Nu da, Doamne, nimănui, soarta deportatului” (Elena Şoimu-Postolachi)

[prezentarea volumului „Surghiunul” de Maria Nestor-Şoimu şi Elena Şoimu-Postolachi[1]]

Cuvinte-cheie: Parcani (Soroca), deportarea 1941, Anastasievka, Tomsk, Ivdellag, bolşevism

Este un volum de memorii, expuse de Maria Nestor-Şoimu, născută la 2 decembrie 1911, în satul Parcani, raionul Soroca, şi Elena Şoimu-Postolachi, fiica Mariei, născută la 18 ianuarie 1931, în satul Heciul Vechi, raionul Sângerei. În noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941, familia Şoimu – capul familiei, preotul Porfirie Şoimu, soţia Maria, fiica acestora Elena şi fiul de 7 ani, Mihail, au fost ridicaţi şi trimişi în Siberia[2] (regiunea Tomsk, raionul Şegarca, localitatea Anastasievka).

Prima parte a cărţii (p. 13-265) sunt memoriile Mariei Nestor-Şoimu. Autoarea a descris viaţa familiei în care crescuse până la căsătorie, a prezentat rudele din partea mamei, Alexandra Coşciug, şi pe cele din partea tatălui, Eugen Nistor. Apoi a expus viaţa Liceului de fete „Domniţa Ruxandra” din Soroca, în care a învăţat Maria Nestor. Memoriile continuă cu portretul fratelui Anatolie („… era bun la suflet ca o pâine caldă, generos, omenos şi vesel”, p. 57), cu cel al surorii Olga („…era foarte modestă şi cinstită”, p. 114).

În 1973, 1982 şi 1985 fratele Mariei, Anatolie Nestor, stabilit cu traiul în România, a trimis un şir de scrisori rudelor lui din RSS Moldovenească, epistole pe care autoarea memoriilor le-a trecut în carte (p. 62 – 110). Scrisorile publicate demonstrează că autorul lor, Anatolie Nestor, a fost preocupat de istoria localităţii natale (comuna Parcani), de istoria altor sate din raionul Soroca şi informaţiile adunate de el pot servi ca bază documentară în cercetarea istoriei acestor localităţi. Continue reading →

Între 22 şi 23 februarie 2018, la Viniţa (Ucraina) şi-a desfăşurat lucrările Conferinţa ştiinţifico-practică „Transformările memoriei istorice”. Conferinţa a fost organizată de Facultatea de Istorie a Universităţii Naţionale din Doneţk „Vasili Stus”.

Evenimentul ştiinţific a debutat cu câteva cuvinte de salut din partea organizatorilor. Astfel, dl prof. univ., dr.-hab. Roman Griniuk, rectorul Universităţii Naţionale din Doneţk „Vasili Stus”, a vorbit despre condiţiile noi, în care este nevoită să activeze instituţia pe care o conduce: în rezultatul acţiunilor criminale ale separatiştilor pro-ruşi din Doneţk Universitatea a fost nevoită să se evacueze la Viniţa, să găsească forţe şi resurse (materiale şi financiare) pentru a păstra atât corpul profesoral, cât şi studenţii, pentru a asigura procesul de studii în noile condiţii.

Apoi a vorbit dl conf. univ. dr. Iurii Temirov, decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii, care a evidenţiat trăsăturile specifice ale facultăţii, pe care o conduce, a salutat participanţii la Conferinţă.

A urmat dna prof. univ., dr.–hab. Nadia Temirova, şefa Catedrei de domenii speciale ale ştiinţei istorice, care a evidenţiat scopul convocării Conferinţei internaţionale cu problematica Memoriei istorice, păstrării sau transformării acesteia etc. Continue reading →

Bolşevicii au distrus comunitatea lipovenească din Cahul

(Note de lectură: Pavel Liubici. Cahul. Volumul V, Lipovanca – „Sătucul meu scump”[1]

Rubrica „Pe urmele făuritorilor de istorie”

(Cahul – istorie şi memorie)

Născut la Cahul în 1947, autorul cărţii, Pavel Liubici a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova. A studiat şi a publicat mai multe lucrări, inclusiv monografii, despre trecutul oraşului Cahul. Cartea de faţă este o continuare a cercetărilor, întreprinse de autor şi a fost consacrată istoriei comunităţii lipovenilor, stabiliţi în Cahul, modului lor de viaţă, credinţei lor. Un loc aparte este acordat destinului Catedralei „Acoperământul Maicii Domnului” din Cahul – monument arhitectural din secolul al XIX-lea.

Volumul a fost consacrat memoriei soţiei autorului, Ana Deriughin, lipoveancă, născută în 1942, deportată cu întreaga familie în Siberia în 1949.

Cartea cuprinde şase compartimente. Primul este întitulat „Lipovanca. Schiţă istorică privind comunitatea creştinilor de rit vechi din Cahul” (p. 11-47). Bazându-se pe studiile lui Valentin Zelenciuc şi pe tradiţia orală, autorul cărţii insistă asupra anului 1711 ca an în care, în preajma viitorului oraş Cahul, s-au stabilit primii lipoveni. Data este legată de campania de la Prut a ţarului Petru I al Rusiei, numit de autor „ţar-antihrist”. Autorul publică cifre, referitoare la numărul lipovenilor din Cahul, în perioada anilor 40 ai secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Astfel, în judeţul Cahul, în 1936, locuiau 8 750 de lipoveni (p. 15). Urmează studiul, referitor la etimologia cuvântului „lipovean”, după care autorul cărţii localizează prima aşezare a lipovenilor pe malul drept al râuleţului Frumoasa, pe teritoriul unde astăzi se află Catedrala Arhanghelii Mihail şi Gavriil (construită în anul 1850). În opinia autorului, lipovenii s-au stabilit cu traiul şi pe Dealul Lipovenesc, aşezarea fiind numită în documentele timpului (1948) Lipovanca (p. 22). Pe acest deal, în 1892, lipovenii au construit Catedrala Acoperământul Maicii Domnului. Autorul a expus informaţiile despre construirea altor biserici lipoveneşti, dar care nu s-au păstrat, precum şi despre soarta Catedralei menţionate: în 1947 serviciul religios a încetat şi sub acest motiv, în 1959, autorităţile comuniste au distrus Catedrala, vandalizând-o (p. 42 şi urm.). Nu a fost singura crimă, comisă de regimul comunist: odată cu vandalizarea şi pângărirea Catedralei Acoperământul Maicii Domnului, remarcă autorul, a fost ras de pe pământ şi cimitirul creştinilor ortodocşi de rit vechi (lipovenilor, p. 44). Continue reading →

AVIZ

Marţi, 13 februarie 2018, în incinta Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, Sala Engleză, va avea loc şedinţa ordinară a Clubului Istoricilor din Republica Moldova (CIRM).

La ordinea de zi:

1. „Unele aspecte privind originea naţiunii române”. Prezintă domnul Igor Tortynzki, jurist, absolvent al Universităţii din Odesa, membru al Uniunii Polonezilor din Republica Moldova.

2. Probleme organizatorice.

3. Diverse. Continue reading →

Stimaţi cititori,

Recent profesorul Valeriu Dulgheru a scos de sub tipar monografia „Istoria Republicii Moldova”[1], pe care am onoarea s-o prefaţez. Avem în faţă o carte interesantă şi utilă, referitoare la istoria contemporană a basarabenilor.

Îndemn cititorii blogului să caute şi să citească acest studiu. În ceea ce mă priveşte, public mai jos Prefaţa, înserată în volumul amintit.

PREFAŢĂ

Semnatarul acestei monografii, prof. univ., dr. hab. în ştiinţe tehnice Valeriu Dulgheru este un binecunoscut creator de invenţii şi studii în domeniul tehnic. Totodată, dl Valeriu Dulgheru este cunoscut publicului larg cititor datorită comentariilor politice, privitoare la Republica Moldova, publicate, în special, în săptămânalul „Literatura şi Arta”. De asemenea, Domnia sa este autorul a 13 volume, întitulate „Basarabie răstignită”[2], precum şi a monografiei „Istoria integrală a Basarabiei”, apărută recent de sub tipar[3].

În acest volum, întitulat „Istoria Republicii Moldova”, profesorul Valeriu Dulgheru a examinat un amplu complex de probleme, referitoare la istoria relativ recentă a românilor din spaţiului Pruto-nistrean (Basarabia), răpit de URSS în iunie 1940. Autorul monografiei expune succint preistoria acestei anexiuni teritoriale: crearea pe teritoriul Ucrainei, în 1924, a numitei RASSM cu centrul la Balta, apoi – la Tiraspol, – cap de pod pentru cotropirea Basarabiei, comunizarea României şi sovietizarea Balcanilor. Materializarea poftelor expansioniste sovietice a avut loc după ce regimurile totalitare comunist şi nazist au semnat un Tratat de neagresiune, însoţit de un Protocol adiţional secret, în care au fost stabilite zonele de interese în estul Europei (23 august 1939) şi după ce Franţa a fost învinsă de Germania (22 iunie 1940): la 26 iunie 1940, Kremlinul a înaintat un Ultimatum prin care cerea României cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei. Autorul examinează actul de acaparare a teritoriilor româneşti de către URSS (28 iunie 1940) şi procesul de constituire a organelor puterii sovietice. Un loc deosebit în analiza subiectului îl ocupă prezentarea succintă a crimelor, comise de sovietici, în perioada primei ocupaţii a Basarabiei (RSSM), precum şi drama primului val de deportare a basarabenilor (12 spre 13 iunie 1941). A urmat prezentarea succintă a implicării României în operaţiuni militare, alături de Germania şi aliatele acesteia, pentru eliberarea pământurilor străbune, răpite de URSS în iunie 1940, şi administrarea acestora, precum şi a Transnistriei în anii 1941-1944. Continue reading →

La 27 martie 2018 se vor împlini o sută de ani de la Unirea Basarabiei (Republicii Democratice Moldoveneşti) cu Patria-mamă, România. Votul Sfatului Țării de la Chișinau (27 martie 1918, 27 noiembrie 1918), hotărârea Congresului General al Bucovinei (Cernăuți, 28 noiembrie 1918) și decizia Adunării Naționale de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) de unire necondiționată a provinciilor înstrăinate cu Regatul României au desăvârșit procesul unității național-statale a poporului român, oferindu-i perspectiva unitară, națională, democratică și europeană de dezvoltare. Dar parcursul firesc de dezvoltare a poporului nostru a fost întrerupt brutal, prin forța armelor, de marile puteri revizioniste din perioada interbelică. Constatăm, cu regret, că din cauza unor factori externi, și astăzi, când omagiem Centenarul Unirii suntem dezbinaţi politic. Ba mai mult, drept consecință a dominației străine, populația dintre Prut și Nistru se confruntă cu mari probleme de ordin material și de manifestare național-identitară. Se pare că sărăcia, corupția, incertitudinea, insecuritatea au pus stăpânire pe aceste pământuri pentru totdeauna. În aceste condiții, făcând uz de drepturile universale ale omului și punând în aplicare libertățile noastre cetățenești suntem în drept să cerem materializarea dreptului nostru firesc și realizarea visului multor generaţii de români de a trăi într-un stat naţional unitar, de a rezolva, în mod democratic, problema reîntregirii noastre naționale.

Întruniţi în şedinţa de astăzi, 30 ianuarie 2018, noi, membrii Clubului Istoricilor din Republica Moldova:  Continue reading →

Suntem martorii unui fenomen naţional nou: cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la proclamarea independenţei Basarabiei (Republicii Democratice Moldoveneşti), la 24 ianuarie 1918, în ianuarie 2018, primăriile şi consilierii locali din localităţile Parcova şi Fântâna Albă, r-l Edineţ, Opaci, r-l Căuşeni, Feşteliţa, r-l Ştefan Vodă, Văsieni, Bardar, Ruseştii Noi şi Puhoi, r-l Ialoveni au decis Unirea satelor lor cu România.

Aceste opţiuni sincere şi fireşti ale aleşilor locali au fost exprimate în pofida optimismului triumfalist al puterii de la Chişinău, în ciuda vânzolelilor sterile, neconvingătoare ale unor partide politice declarate „unioniste” din RM şi în condiţiile inexistenţei unui plan naţional de reîntregire a Patriei noastre România. Continue reading →

Pe data de 27 ianuarie 2018, la Constanţa, şi-a desfăşurat lucrările Masa Rotundă Internaţională cu tema „O nouă arhitectură geopolitică la Marea Neagră? Semne premonitorii, conflicte şi convergenţe”. Organizatoarea acestei Mese a fost Asociaţia Casa Mării Negre / Black Sea House, Constanţa, al cărei preşedinte este dl dr. Dorin Popescu.

Moderatorul Mesei Rotunde Internaţionale, dl dr. Dorin Popescu a salutat prezenţa şi a formulat obiectivele principale ale întrunirii: noi geopolitici şi reconfigurări de securitate la Marea Neagră; românii şi comunităţile româneşti în bazinul Mării Negre şi locul Tomisului (al Constanţei) în noile arhitecturi.

În dezbateri au vorbit dl Vergil Chiţac, senator în Parlamentul României, preşedintele delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a NATO (Constanţa), care a făcut o trecere în revistă a situaţiei actuale din bazinul Mării Negre. Discuţia a fost continuată de dl conf. univ. dr. Marian Zidaru, Universitatea Şaguna, Constanţa, care a prezentat subiectul „Modificări ale balanţei de putere în regiunea Mării Negre sub acţiunea Federaţiei Ruse în Crimeea”. Continue reading →