Este vorba de un volum despre propovăduitorii Ortodoxiei în interfluviul Pruto-nistrean[1]. Cartea este dedicată memoriei poetului Nicolae Dabija. Gheorghe Baciu: „Dedicată distinsului înaintaș, academician NICOLAE DABIJA, neîntrecut luptător pentru echitate socială și creștinism, incontestabil titan al adevărului, dreptății, devenit și SIMBOLUL NAȚIUNII. Chipul luminos și cugetul lui nobil treptat s-au transformat și au concrescut puternic cu NĂZUINȚELE ROMÂNISMULUI” (p. 3).

Prefața cărții este semnată de protoiereul mitrofor Ioan Ciuntu, doctor în teologie, academician (p. 5-11). După care urmează un Cuvânt introductiv („Gheorghe Baciu, la un nou «best-seller»”) semnat de scriitorul și publicistul Liviu Belâi, Om Emerit (p. 12-28). Continue reading →

La 25 iunie 2021 domnul profesor universitar doctor Mihai Patraș a împlinit vârsta de 70 de ani.

Domnule Profesor, încă o dată sincere felicitări cu ocazia zilei Dvs. de naștere, Vă doresc multă sănătate, noi realizări în toate ceea ce faceți, numai bine! La mulți ani și toți buni!

Cu acest frumos prilej Facultatea de Științe Economice a Universității de Stat din Moldova a publicat o Biobibliografie[1] consacrată ilustrului economist și patriot român.

În compartimentul Consacrări au fost incluse 7 texte omagiale, semnate de ex-vicepreședintele Parlamentului R. Moldova Victor Pușcaș („Mihai Patraș – arhitectul Independenței Republicii Moldova”, 2011, p. 8-9); de conf. univ. dr. Serafim Florea („Savant, profesor și cetățean de forță. Schiță despre activitatea profesorului universitar Mihai Patraș cu ocazia zilei de naștere”, 2009, p. 10-13), de prof. univ., dr. hab., membrul corespondent al Academiei de Științe a Moldovei Nicolae Bilețchi („Mihai Patraș – lexicograful”, 2011, p. 13-17),  de Dumitru Moldovanu („Mihai Patraș – un economist universal «cu durerile neamului pe umeri»”, 2003, p. 17-19), de academicianul Petru Soltan („N-oi uita vreodată, dulcea Bucovină… Un bărbat cu durerile neamului pe umerii”, 1997, p. 19-22), de ziarista de la revista „Zorile Bucovinei” Felicia Nichita („Esența vieții noastre – rădăcina trainică a dorului din care venim și în care ne identificăm”, 2011, p. 23-26), de prof. univ., dr. hab. Silvestru Maximilian, dr. Victor Cheibaș, Boris Parii („Mihai Patraș – un sacrificiu cu 100 mii de «argumente»”, 2016, p. 26-39). Sunt materiale publicate în anii respectivi în diverse ediții, în majoritatea cazurilor – în săptămânalul „Literatura și Arta” și în care autorii l-au prezentat multilateral / multe-aspectual pe domnul profesor Mihai Patraș. Continue reading →

Este vorba de cartea doamnei dr. Asea M. Timuș Istorii scrise despre deportații din Bravicea[1], raionul Călărași, autoarea fiind originară din această localitate. Cartea beneficiază de un Cuvânt-înainte, semnat de dl dr. Ion Valer Xenofontov, cunoscut specialist în probleme de istorie orală, implicat direct și în studierea dramei deportărilor din RSS Moldovenească.

Autoarea monografiei recunoaște că la baza lucrării dumneaei a stat volumul III, tomul III, coordonat de dl dr. Ion V. Xenofontov[2].

Cartea include șase capitole și Anexe. Continue reading →

Am ascultat la posturile de radio (în special – la „Vocea Basarabiei”, emisiunea „Forum-Radio”), am citit pe rețelele de socializare diverse comentarii și prognoze, referitoare la rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 și perspectivele R. Moldova. S-a scris și s-a vorbit mult despre „eșecul” partidelor unioniste (formațiuni politice care pledează pentru Reîntregirea națională, adică unirea politică a R. Moldova (RM) în frontierele ei de astăzi cu România).

Despre perspectivele Reîntregirii naționale românești ce ar fi de spus? Continue reading →

Monografia reprezintă o sinteză a istoriei României, care depășește puțin cadrul cronologic înscris în titlu  lucrării. Autorul a examinat istoria românilor de la constituirea Statului Național (sec. al XIX-lea) până în 2009[1]. Cartea are opt capitole, primul fiind întitulat „România până la Primul Război Mondial” (p. 9-31). Autorul expune procesul de formare a Statului Național Român, prezintă problemele cu care s-a confruntat societatea română la începutul secolului al XX-lea, cea mai arzătoare fiind chestiunea agrară. Istoricul italian remarcă că, în pofida unor progrese în mediul rural (de ex., au dispărut, epidemiile de holeră și de ciumă), în schimb au apărut altele, legate de alimentația deficitară. Marii latifundiari, scrie autorul, „continuau să fie adevărații stăpâni ai politicii și ai țării…” (p. 15).  Istoricul remarcă ca începutul secolului al XX-lea, în România, majoritatea populației locuia la țară, 85 la sută din săteni erau analfabeți și era o diferență evidentă între condițiile de viață din satele și cele din orașele României. F. Guida prezintă răscoala țăranilor din 1907 – „cea mai mare răscoală țărănească din epoca contemporană” (p. 21). Autorul explică cauzele unor manifestări anti-evreiești ale răsculaților și expune urmările acestei insurecții pentru clasa politică română: Partidul Conservator – reprezentantul marilor latifundiari, s-a scindat, luând naștere Partidul Conservator-Democrat, reprezentanții căruia erau dispuși la „reforme, la modernizarea României” (p. 22) și la acceptarea mai multor propuneri privind rezolvarea problemei agrare (exproprierea limitată a latifundiilor, folosirea muncii salariale în agricultură etc.). Autorul observă că și în cadrul Partidului Național Liberal a apărut un curent reformist care pleda pentru intervenții limitate, „apte să reducă latifundiul pentru a da viață unei mai răspândite proprietăți mici și mijlocii, cât mai eficiente și mai moderne cu putință (p. 23). Capitolul se încheie cu expunerea succintă a Războaielor balcanice și poziția/intervenția României. Continue reading →

Pe data de 18 martie 2021 s-au împlinit 100 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Riga[1], între Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă (împuternicită să reprezinte și interesele Republicii Sovietice Socialiste Belarus) și Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene – pe de o parte și Republică Polonia – pe de altă parte. Condițiile preliminare ale Tratatului de la Riga au fost semnate ceva mai devreme, la 12 octombrie 1920.

Tratatul de la Riga a pus capăt unui război agresiv din partea Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse și aliatele formale ale ei –  RSS Belarus și RSS Ucraineană (care, ceva mai târziu, în decembrie 1922, vor constitui URSS) [război agresiv] față de Polonia. Motivele războiului sunt cunoscute: conducerea bolșevică de la Moscova, Vladimir Lenin, în mod special, – a considerat că revoluția comunistă, începută la Petrograd în 1917, va continua și dincolo de frontierele Rusiei, astfel – revoluția proletară va deveni una mondială. Lenin era convins că Germania este pregătită de revoluție [în acest sens el a scris un articol - „Germania este gravidă de revoluție” (de revoluție bolșevică)]. Atâta doar, că revoluția comunistă germană trebuia ajutată de Armata roșie. Apăruse sloganul „Daioși Varșavu, dai Berlin!” („Dați/ocupați Varșovia, dați/ocupați Berlinul!” Continue reading →

Pe data de 12 spre 13 iunie 2021 s-au împlinit 80 de ani de la marea tragedie a basarabenilor – prima deportare în masă a cel puțin 22 000 de persoane (bărbați, femei, copii, bătrâni) din numita RSS Moldovenească în Siberia.

Cu acest prilej, în diverse localități ale Republicii Moldova (RM) au avut loc comemorări ale victimelor acelui diabolic regim totalitar comunist. Astfel, în Chișinău, la Monumentul din fața Gării feroviare, a avut loc un miting de comemorare, la care a participat și președintele RM, dna Maia Sandu, și primul ministru interimar Aureliu Ciocoi. Ambii demnitari au ținut discursuri în care au condamnat practicile antiumane ale bolșevismului față de locuitorii pașnici din interfluviul Pruto-nistrean. Cuvintele domnului președinte al actualului Guvern Provizoriu al RM merită reținute.

Iată ce a declarat domnul Aureliu Ciocoi: Continue reading →

Pe data de 9 iunie, în incinta Muzeului „Tudor Arnăutu” al Facultății de Istorie și Filosofie (Universitatea de Stat din Moldova, USM) Centrul de Excelență „ProMemoria” din cadrul USM a desfășurat o Masă rotundă consacrată împlinirii a opt decenii de la prima deportare, în Siberia a locuitorilor pașnici basarabeni, ocupați de URSS la 28 iunie 1940.

Comitetul de organizare a fost alcătuit din semnatarul acestor rânduri (președinte), dl conf. univ. dr. Ion Valer Xenofontov (vice-președinte), dl Igor Bercu, pro-decanul Facultății de Istorie și Filosofie (vice-președinte) și dl drd Ion Cheptene (membru). Masa rotundă s-a desfășurat în regim mixt: unii vorbitori erau în sala Muzeului, alții – on line. Continue reading →

Motto: „Victoria este unul din principalele simboluri

 ale măreții și mândriei naționale”

Viaceslav Nikonov

 Viaceslav Nikonov (în continuare VN, n. 1956) este istoric, dr.-hab., deputat în Duma de Stat, este președintele Comitetului pentru Educație și Știință, cunoscut mai ales ca nepotul lui Viaceslav Molotov. În 2020 VN a scos de sub tipar o carte nouă[1], prilejuită de împlinirea a 75 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Volumul cuprinde o Introducere, șapte capitole, Încheiere și trimiteri la sursele utilizate.

Deși scurtă (p. 3-6), Introducerea înglobează principalele teze ale noii viziuni a actualei conduceri a Rusiei asupra cauzelor ce au dus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Autorul a făcut referire la Rezoluția Parlamentului european din 19 septembrie 2019 („Despre importanța păstrării memoriei istorice pentru Europa”), în care URSS a fost pusă alături de Germania în declanșarea celei de-a doua mari conflagrații mondiale. Autorul monografiei își exprimă dezacordul cu acest adevăr și continuă cu critici la adresa președintelui Ucrainei Vladimir Zelenski (al cărui bunel a luptat în cadrul Armatei roșii împotriva trupelor germane) și care a declarat (V. Zelenski) că URSS s-a făcut responsabilă nu doar de declanșarea războiului, ci și de Holocaust. Urmează Polonia: VN a criticat-o pentru că a cerut reparații de la Federația Rusă (în continuare – FR). VN citează din Mesajul președintelui FR Vladimir Putin către Adunarea Federală din 15 ianuarie 2020, în care liderul de la Kremlin a afirmat că rușii sunt obligați să apere adevărul despre Victorie. Aici și în continuare noțiunea „victorie” este prezentată ca izbânda doar a URSS asupra Germaniei naziste. Autorul nu va aminti de efortul colosal material și pierderile uriașe de vieți omenești ale altor popoare implicate în război. Continue reading →

A fost scoasă de sub tipar și este oferită cititorilor monografia distinsei Doamne Anastasia Ambul-Balmuș, consacrată analizei și expunerii politicii promovate de sovietici după cotropirea Basarabiei în iunie 1940[1].

Profesorul universitar doctor Ilie Popa, conducătorul neobosit al Filialei Argeș a Fundației Culturale „Memoria” (Pitești) este semnatarul Prefeței (p. 5-8), în care face o prezentare a volumului și scrie elogios despre contribuția deosebită a autoarei la cunoașterea politicii concrete a bolșevicilor în Basarabia răpită.

Autoarea volumului, Anastasia Ambul-Balmuş, a examinat 54 dosare din care a aflat soarta tragică a 88 de oameni din raionul Cimișlia, arestați de organele represive sovietice în 1940-1941 (77 de persoane) și 1944-1947 (11 persoane). Așa cum a constatat autoarea monografiei, din cele 88 de persoane arestate, 63 din ele au murit la scurt timp: 29 – la Ivdel, 26 – în închisoarea din orașul Penza, restul – în alte lagăre ale morții din URSS (p. 198). În Arhiva Organizațiilor Social-Politice din Chișinău (fosta Arhivă a Partidului Comunist) autoarea a studiat procesele verbale ale ședințelor organelor de conducere sovietice din raionul Cimișlia, demonstrând preocupările conducătorilor bolșevici.
Continue reading →