În perioada 23-27 iunie 2014, împreună cu un grup de studenţi de la anii 1-3 de studii ai Facultăţii de Istorie şi Filozofie, am realizat o vizită de documentare în România.

            Primul obiectiv istorico-cultural şi de spiritualitate ortodoxă română a fost Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov. Situată la poalele munţilor Făgăraş, mănăstirea a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, între anii 1688-1714. Confruntările religioase din Transilvania, supusă vremelnic Austro-Ungariei, au dus nu doar la persecutarea ortodocşilor, ci şi la distrugerea lăcaşurilor sfinte ale acestora. Aşa cum remarcă stareţul Mănăstirii Brâncoveanu, arhimandritul Ilarion Urs, într-o broşură consacrată Mănăstirii, numai generalul vienez Bukow a distrus în Transilvania „mai mult de 150 de mănăstiri”[1]. Aceiaşi soartă a avut-o şi Mănăstirea Brâncoveanu: în 1785 a fost distrusă. Continue reading →