Rubrica: Cronica vieţii ştiinţifice, 2015 

            Pe data de 18 ianuarie 2015 şi-a desfăşurat lucrările Simpozionul ştiinţific „Personalităţi marcante ale Chişinăului. In memoriam Ion T. Costin, deputat în Sfatul Ţării, primar de Chişinău”, cu prilejul împliniri a 75 de ani de la trecerea în nemurire.

            Simpozionul a depăşit cadrul unui simplu eveniment ştiinţific, a avut o extindere mai largă. Astfel, dimineaţa a avut loc o slujbă de pomenire, oficiată de cunoscutul preot Petru Buburuz (Mitropolia Basarabiei) la mormântul lui Ion Costin, după care au fost depuse flori (Cimitirul ortodox central din Chişinău, str. Alexei Mateevici, nr. 11). Continue reading →

Rubrica: Analize şi sinteze politice (2015)

Constituirea majorităţii parlamentare şi formarea guvernului Republicii Moldova (RM) se tărăgănează. Sunt convins: liderii partidelor parlamentare se vor înţelege cum să gestioneze puterea. Situaţia politică reflectă starea societăţii moldoveneşti. O stare deloc simplă. Încercăm să înţelegem popularitatea lui Renato Usatâi, nu doar printre cetăţenii moldoveni de origine rusă, ci şi printre „ai noştri”. Cum a fost posibil ca un om necunoscut, puţin instruit şi fără multă ştiinţă de carte, dar, e adevărat – cu mulţi bani -, să poată capta simpatia tinerilor noştri, educaţi în licee româneşti? Care e explicaţia? Lapsusuri în educaţie? Lipsa ofertelor din partea statului RM? Lipsa unor modele morale? Este o problemă la care va trebui să revenim după formarea noului guvern. Continue reading →

GULAGUL DIN AFARA GULAGULUI

Elena BONTEA,

membră a unei familii de deportaţi din s. Drăgăneşti, raionul Sângerei, 5-6 iulie 1949

Notă introductivă

                Doamna Elena Bontea este o distinsă pictoriţă, binecunoscută în Republica Moldova. Domnia sa s-a născut în satul Drăgăneşti, raionul Sângerei, la 10 noiembrie 1933[1]. Autorii enciclopediilor au scris sumar despre viaţa şi creaţia doamnei Elena Bontea. Poate prea sumar… Citim, de exemplu, următoarele: „A absolvit Institutul de pictură, sculptură şi arhitectură „I. E. Repin” din Leningrad (azi Sankt-Petersburg), facultatea de istorie şi teorie a artelor, 1966. Lucrează în domeniul tabloului tematic, peisajului, portretului şi al naturii statice”[2]. Sunt aduse exemple ale unor lucrări de referinţă.

                Scriitorul Iurie Colesnic, editorul enciclopediei „Femei din Moldova”, a inclus în articolul consacrat dnei Elena Bontea câteva detalii noi: „Studii de specialitate la Şcoala Republicană de Arte Plastice „I. Repin” (1952-1957), Institutul de Arte Plastice „I. Repin” din Leningrad. Colaborator ştiinţific inferior la Muzeul de Arte Plastice din Chişinău (1957-1966), profesoară la Şcoala de Arte pentru Copii „A. Şciusev” din Chişinău (1968-1972). Lucrări reprezentative: „Crizanteme albe”, „Viorica”, „Femeia în roşu”, „Iarna”, „Flori”, „Floarea soarelui”, „Balada Mioriţei”, „Cântec de toamnă” ş. a.”[3]. Autorul articolului mai scrie că Elena Bontea a pictat portretele unor scriitori (sunt nominalizaţi câţiva dintre ei), că a avut expoziţii de grup în România, Algeria, Japonia, Polonia, Bulgaria, Germania, că este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova din 1965 şi că are diverse distincţii. Continue reading →

„E, CE FACEM? FACEM DE MÂNCARE…” 

Notă introductivă

Familia Ion şi Zenovia Ciobanu din Căuşeni a fost ca multe altele: înstărită în perioada interbelică, sărăcită în primul an de ocupaţie sovietică (1940-1941), trecută prin vicisitudinile celui de-al Doilea Război Mondial. Familia cu greu a supravieţuit foametei, provocate de regimul comunist în RSS Moldovenească, în anii 1946-1947. Se părea că nimic nu prevestea o nouă urgie. Şi totuşi…

Pe data de 6 iulie 1948 a avut loc şedinţa consiliului sătesc Căuşenii Noi la care a fost discutată şi aprobată caracteristica cetăţeanului Ion Ciobanu. Scris de mână, documentul subliniază că în „perioada ocupaţiei româno-germane, 1941-1944” Ion Ciobanu avea în posesie 20 de hectare de pământ arabil, 1 hectar de livadă, 1 hectar de viţă de vie, 2 hectare păşune, 4 cai, 2 vaci, doi boi, 15 oi şi 6 porci. La 18 iulie 1948 rămăsese cu doar 6 hectare de pământ arabil, două vaci şi 4 oi. Autorul documentului a scris că până în 1944 Ion Ciobanu a avut un restaurant, a folosit munca năimită (ca pildă, a fost nominalizat Simion Gogu în calitate de muncitor)[1]. Continue reading →