Anul a fost deosebit de greu pentru toți, inclusiv pentru cercetătorii științifici. În pofida acestei realități triste am reușit să public monografia Rusia, 2019: „Acesta a fost un an greu…” [«Это был тяжелый год…»],primită pozitiv de specialiști. Recenzenții volumului au fost conf. univ. dr. Ion Valer Xenofontov[1] și Ruslan Șevcenco[2]. Am publicat mai multe articole pe teme istoriografice actuale în monografii colective, reviste de specialitate, atât în R. Moldova, cât și peste frontierele acesteia. Am tipărit mai multe recenzii, prefețe, cuvânte înainte. În calitate de președinte al Centrului de Excelență Institutul de Istorie Socială ProMemoria (USM) am contribuit la editarea a trei volume de studii științifice și materiale: Suveranitatea Republicii Moldova: concept și realitate, Chișinău, S. n., 2020; Unire-n cuget și simțiri…, Chișinău, S. n., 2020 și Ecoul represiunilor politice din RSS Moldovenească (1940-1991), Chișinău, S. n., 2020.

Am organizat o conferință internațională, consacrată Războiului hibrid, iar în condițiile pandemiei, la 23 iunie, în regim on-line – conferința inter-universitară 30 de ani de la proclamarea Suveranității RSS Moldova, prima în R. Moldova video-conferință în așa format. Am adunat și publicat materialele acestui for științific important[3]. Un rol deosebit în elaborarea volumului l-a avut istoricul Ion Negrei. Continue reading →

Recent cunoscutul publicist și scriitor Nicolae Roibu, supranumit de poetul Nicolae Dabija ”o santinelă a culturii române”, a publicat un nou volum de reportaje, știri și comentarii, întitulat ”Cronici din perioada pandemiei”[1]. Scriitorul Nicolae Dabija semnează un mic studiu introductiv în care îl prezintă pe autorul volumului și valoarea cărții recent apărute de sub tipar. Cităm: ” «Cronici din perioada pandemiei» e o carte-document, prin care autorul ne dorește un popor liber întru cultură. El amestecă vârstele celor intervievați, dar niciodată valorile. Acestea se află în centrul preocupărilor sale” (p. 4).

Primul compartiment este întitulat ”Scrisul și coronavirusul (interviuri, cronici, eseuri)” (p. 6 și urm.). Nicolae Roibu a intervievat scriitori, compozitori, pictori, artiști, întrebându-i ce au reușit să facă în condițiile pandemiei, altfel spus – în situația de autoizolare forțată. Din cele citite aflăm că academicianul Mihai Cimpoi a îngrijit o carte care va apărea la Editura ”Junimea” din Iași și care este o premieră absolută – ”Epoca Eminescu” de Titu Maiorescu. ”Am adunat toate textele pe care le-a scris Maiorescu despre Eminescu, fiindcă lumea noastră românească credea și continuă să creadă că Maiorescu are un singur articol despre Eminescu”, spune acad. Mihai Cimpoi (p. 6). Nicolae Roibu l-a întrebat pe scriitorul, poetul, publicistul Nicolae Dabija despre recentele preocupări ale domniei sale și a aflat că redactorul-șef al săptămânalului ”Literatura și Arta” a lucrat la o antologie de poezie veche românească, pe baza unor manuscrise pe care le-a studiat în 1985 la Moscova, Sankt Petersburg și Kiev, ”împingând” istoria literaturii române vechi cu peste 250 de ani mai devreme (p. 8). Nicolae Roibu a aflat că compozitorul Constantin Rusnac scrie o carte despre Nicolae Sulac (p. 11), că, ajuns la vârsta de 98 de ani, poetul Anatol Gujel scrie în continuare versuri, că compozitorul Ghenadie Ciobanu oferă lecții de la distanță tinerilor muzicologi și compozitori (p. 16), că scriitorul Iurie Colesnic a publicat o nouă ediție a cărții ”Chișinăul nostru necunoscut” (p. 18). Continue reading →

Dis-de-dimineață am fost anunțați de decesul conf. univ. dr. Constantin Drachenberg – erudit profesor universitar, specialist de marcă în problemele Istoriei Moderne a statelor occidentale, unul din cei mai îndrăgiți dascăl al tineretului studios.

Dr. Constantin Drachenbeg s-a născut la 14 septembrie 1927 în orașul Soroca. A făcut studii primare în localitatea natală. În 1940, împreună cu părinții și alți soroceni s-a refugiat dincolo de Prut, la Făgăraș, unde a continuat studiile la Liceul ”Negru Vodă”. După încheierea războiului a revenit în Basarabia reocupată de sovietici. A fost student (1948-1952) la Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă” din Chișinău. După absolvirea Universității a lucrat în aceeași instituție în calitate de asistent și lector superior (1952-1960), după care a trecut la Universitatea de Stat din Moldova, unde a predat Istoria Modernă a Europei occidentale și Americii. În 1969 a susținut teza de doctor în istorie, primind și gradul didactic de conferențiar universitar. În această calitate a lucrat până la pensionare.

Conf. univ. dr. Constantin Drachenberg a fost preocupat de cercetări privind istoria Țărilor Române la începutul epocii moderne, a publicat studii privind istoria interbelică a Basarabiei; în 1975 a publicat o schiță istorică a orașului natal Soroca. Continue reading →

În septembrie-noiembrie 2020 între Azerbaidjan și Armenia a izbucnit un nou război prilejuit de problema Karabahului de Munte (KM), conflict militar soldat cu mii de morți și răniți, cu distrugeri materiale enorme și cu implicarea forțelor armate ale Federației Ruse (FR) și Turciei. Alegerile prezidențiale din RM, victoria Maiei Sandu și declarațiile acesteia privind necesitatea retragerii trupelor militare ruse de pe teritoriul RM au produs reacții bolnăvicioase în diverse organe de conducere ale FR. Aceste fapte ne stimulează și mai mult să ne aplecăm asupra unor studii, semnate de specialiștii care au fost preocupați ani în șir de analiza conflictelor militare din Azerbaidjan și RM. Unul din acești experți, dr. Ruslan Șevcenco a publicat un studiu comparativ pe care îl prezentăm în cele ce urmează[1].

Cartea are Prefață și trei capitole; sunt indicate sursele folosite. În capitolul I, întitulat ”Premisele istorice, social-politice și juridice ale conflictelor” (p. 9-105), autorul a expus succint istoria poporului armean, o istorie lungă și întortocheată, a amintit de stabilirea etnicilor armeni în KM după încheierea războiului ruso-iranian și semnarea Păcii de la Gülüstan (12 octombrie 1813), în conformitate cu care mai multe hanate, inclusiv – KM, au trecut ”în proprietatea Imperiului rus” (p. 20). Autorul cărții a trecut în revistă situația armenilor în secolul al XIX-lea, relațiile ruso-osmane, armeano-azere, precum și situația acestor teritorii (și populații) aflate în cadrul URSS. Odată cu criza Imperiului sovietic (sf. anilor 80 ai sec. trecut) relațiile armeano-azere se deteriorează în mod accentuat, autorul aducând mai multe dovezi ce demonstrează decizia Armeniei de a stăpâni teritoriul KM, populat majoritar de armeni, dar care este parte componentă a Azerbaidjanului, fapt recunoscut de comunitatea internațională. Sunt aduse cifre ce demonstrează acțiuni teroriste, aplicate de armeni împotriva azerilor din KM, dar și rezultate ale politicii interne a Erevanului: în 1990, de ex., conform datelor aduse de autor, din Armenia s-au refugiat în Azerbaidjan 201 000 de azeri, 2 500 kurzi și 1 500 etnici ruși (p. 59). R. Șevcenco remarcă că după destrămarea URSS autoritățile din KM au desfășurat  un ”referendum” (pe data de 10 decembrie 1991) și au declarat KM ”republică suverană în componența URSS” (care deja nu exista). Autorul monografiei demonstrează că după proclamarea ”independenței” republicii KM comandamentul Districtului Militar Transcaucazian al Federației Ruse (FR) a furnizat autoproclamatei ”republici” tehnică militară, muniții, armament etc., care ulterior vor fi folosite în conflictele militare cu azerii (p. 61-62). Continue reading →