Astăzi, 31 august 2014, în oraşul Căuşeni, au avut loc manifestări culturale, prilejuite de împlinirea a 25 de ani de la aprobarea legislaţiei lingvistice a Republicii Moldova (31 august 1989). La depunerea de flori la bustul lui Alexei Mateevici şi la Adunarea festivă din incinta Consiliului raional Căuşeni au participat, cu luări de cuvânt, preşedintele raionului Căuşeni, dl Ion Ciontoloi, oaspeţi din România, intelectuali din raionul Căuşeni. Moderatorul evenimentelor a fost neobositul profesor de limbă română, dl Valeriu Ostaş.

În conformitate cu programul aprobat, în cadrul manifestării, au fost prezentate / lansate câteva cărţi, publicate recent. Este vorba de cartea „Basarabia, pământ străbun”, redactată de dna Vasilica Mitrea[1], scriitoare, secretar al Ligii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, membră a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă română din Quebec (Canada), secretar de redacţie de redacţie al revistei „Dobrogea Culturală”. Este o carte de impresii de călătorie, realizate de autoare în Republica Moldova. Autoarea a demonstrat că este o fină observatoare a realităţilor actuale basarabene. Continue reading →

Este vorba de Imperiul ţarist (1721-1917), de Republica Sovietică Socialistă Federativă Rusă (1918-1922), de URSS (1922-1991), iar după dispariţia acesteia – de Federaţia Rusă (1991 până în prezent). Mai simplu ar fi să spunem Rusia, dar aşa nu este corect. Istoriceşte, întotdeauna, conducătorii stabiliţi în capitalele Sankt-Petersburg, Petrograd sau Moscova au condus nu doar pământuri populate de etnici ruşi, ci şi de alte naţionalităţi.

În rândurile ce urmează, propun o scurtă trecere în revistă a conducătorilor formaţiunilor statale, enumerate mai sus, a războaielor, în care ei au implicat ţara şi câte victime umane au produs acele lupte armate. Ar fi prea mult să mă refer la toţi ţarii, mă voi limita la conducătorii din secolele XX şi XXI.

Astfel, împăratul rus Nicolai al II-lea, canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (el şi membrii familiei lui) sfânt, a implicat Imperiul Rus (justificat sau nu este o altă problemă) în Marele Război, numit ulterior – Primul Război Mondial. Ţarul Nicolai al II-lea a fost un bun creştin, un familist exemplar, un om cu multe alte calităţi pozitive, dar a fost un militar mediocru, având gradul de colonel. Asta în situaţia în care Imperiul Ţarist avea comandanţi de oşti mult mai experimentaţi. Postul de Comandant Suprem al Forţelor armate, însă, a fost ocupat chiar de ţar. Insuccesele pe Front au dus la nemulţumiri în masă şi detronarea împăratului (februarie 1917). Continue reading →

Unul din pretendenţii la Premiul de Stat al R. Moldova este distinsul scriitor român de origine basarabeană Paul Goma. Ca mai întotdeauna, şi în cazul Paul Goma s-au găsit detractori care încearcă să pună la îndoială reputaţia ireproşabilă a scriitorului, cunoscut opiniei publice nu doar ca scriitor, ci şi disident activ şi luptător deschis cu dictatura comunistă, instaurată de Nicolae Ceauşescu în România.

Între lucrările, semnate de Paul Goma, se remarcă eseul „Săptămâna Roşie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia şi evreii”[1], carte, care a fost retipărită în mai multe rânduri de diverse edituri. Deşi autorul eseului foloseşte documente publicate, referitoare la comportamentul unei părţi a comunităţii evreieşti din Basarabia în perioada 28 iunie – 3 iulie 1940, adică când administraţia civilă şi militară românească se retrăgea din provincie sub ameninţarea forţelor militare sovietice şi instaurarea administraţiei sovietice (3 iulie), unii cititori, mai competenţi, dar, de regulă, incompetenţi, îl învinuiesc pe scriitor de „antisemitism”. Continue reading →

Dodon şarlatan, nikakoi emu podderjki!

sau Ocupanţii şi fidelii lor satrapi celebrează victoria lor asupra noastră

M-am gândit: face oare să intervin cu comentarii asupra planului de acţiuni al liderilor unui partid din RM, o formaţiune politică mică, gălăgioasă, promotoare a unor interese străine în RM? Face oare, dacă materialele liderului acestui partid sunt citite de puţini oameni, iar comentariile făcute ajung la 50, maximul la 70 de intervenţii?

Dar, luând în calcul faptul că acest plan este deosebit de puternic mediatizat (eram în magazinul nr. 1 şi aud un post de radio făcând reclamă unui concert festiv din 24 august 2014), am decis să scriu rândurile de mai jos.

Da, peste câteva zile se vor împlini 70 de ani de la încheierea unei operaţiuni militare importante ale Armatei roşii (numită „Iaşi-Chişinău”), în rezultatul căreia Republica Moldova (atunci RSS Moldovenească) a fost reocupată de URSS, România a fost scoasă din războiul împotriva Coaliţiei antihitleriste şi a trecut de partea acesteia, iar trupele sovietice au înaintat spre Bulgaria şi Iugoslavia. Continue reading →

Doamna Ana Vâlcu a fost deja prezentată pe acest blog. Este un patriot român desăvârşit. La insistenţa dumneaei, doamna Zinaida Gârbu, naşa dumneaei de cununie, a scris câteva rânduri despre soţul ei, Victor Gârbu, supus represiunilor politice şi care a făcut ani grei de Gulag în unul din cele mai primejdioase şi severe sectoare – în minele de extras aur, numai pentru faptul că era român şi făcuse doi ani de studii în România (1944-1946).

Doamna Zinaida Gârbu este născută în 1932, la 27 ianuarie 1955 s-a căsătorit cu Victor Gârbu. Împreună au o fiică.

Iată ce a scris doamna Zinaide Gârbu despre soţ, Victor Gârbu, decedat în 2005:

„Gârbu Victor Nicolae s-a  născut la 2 ianuarie 1926 în comuna Năpădeni, raionul Corneşti (astăzi – Ungheni). A absolvit şase clase în satul natal, după care a mers la Şcoala de Agronomie din Cricova, de lângă Chişinău. Continue reading →

Din spusele doamnei Ecaterina Lavric (numele de domnişoară – Profir), ea s-a născut în anul 1926[1], în satul Lărguţa, pe atunci raionul Baimaclia (1940-1956). Tatăl s-a numit Vasile Profir, născut în anul 1894, agricultor. Din amintirile dnei Ecaterina, tatăl ei avea în posesie vreo 40 ha de pământ; mama – Maria Profir, născută în 1888. Afară de Ecaterina, Vasile şi Maria Profir mai aveau o fiică, Teodora (n. 1930) şi un fecior, Ion (n. 1932).

Dna Ecaterina a absolvit 4 clase „la români”.

Interviul a fost realizat în iunie 2014, în oraşul Cantemir, în casa doamnei Sofia Ursu, fiica dnei Ecaterina. Iată ce ne-a spus doamna Ecaterina Lavric:

Tata n-a venit nici azi…

În 1940 aveam 13-14 ani. Eram în stradă, la poarta noastră, acolo unde trăiam. Cu mine mai erau vreo două fete, mai mari decât mine. Mama uneia din ele era din Ismail, lucra învăţătoare la noi în sat.  Ştia ruseşte. „La Prut, la Prut!”, striga ea. Atâta am reţinut [este vorba de iunie 1940 - A.P.].

Continue reading →

În prima decadă a lunii august am continuat studierea involuntară a situaţiei sanitare în Parcul din Valea Morilor şi pe plaja lacului. În linii mari lucrurile nu s-au schimbat radical: mucurile de ţigări domină peisajul parcului. La pachetele golite de ţigări şi aruncate pe oriunde se nimereşte s-au adăugat: “KENT”, producător ZAO “BAT-SPB”, Federaţia Rusă, Sankt-Petersburg, str. Konnaya iahta…; “Prima Lux”, “LM”, “Monte Carlo”, “Winston”, “Hilton original” (fără filtru) şi “BOND”, produse în Ucraina. Pe pachete este scris: “Fumatul ucide”, “Fumatul dăunează grav sănătăţii dumneavoastră şi a celor din jur”, “Fumatul provoacă îmbolnăvirea tenului (pielii)”, “Fumatul poate provoca o moarte lentă şi dureroasă”, “Fumatul reduce circulaţia sângelui şi provocă impotenţa”, “Protejaţi copiii dumneavoastră de inspirarea fumului de ţigaretă”. Bune îndemnuri şi avertizări, dar sunt acceptate de nefumători. Fumătorii, însă, nu doar că fumează, dar şi aruncă resturile fumatului pe unde apucă…

Urmează cojile de seminţe de floarea soarelui (răsărită). A apărut, însă, un component nou: cojile de bostan.

Vremea fiind foarte călduroasă (caniculară), prezenţa oamenilor pe plaja lacului (în perioada sovietică se numea Lacul Comsomolist) a fost masivă. Deşi scăldatul în lacul din Valea Morilor nu este recomandat de specialiştii în domeniu, oamenii (şi mari, şi mici, şi femei, şi bărbaţi) se scaldă, totuşi. Plaja lacului nu este curăţită sistematic, de aceea dimineaţa poţi vedea toate resturile umane, lăsate peste noapte. Mai nou, pentru această perioadă a verii, în gunoi au apărut cojile de la pepenii verzi (harbuji) şi ciocălăile (cocenii ştiuleţilor de porumb / popuşoi). Mult mai multe sticle de plastic de la bere, pachete de carton de la “Pizza” etc. Dar şi gunoi unicat: o pereche de adidaşi, încă buni, dar lăsaţi cu tot cu ciorapi. Diverse haine rămân sistematic, pentru a doua zi, pe malul lacului, trecând la categoria „gunoi”. Continue reading →

1. PPCD s-a lansat în campania electorală

Asistăm la implicarea forţelor politice în campania electorală din noiembrie 2014.

Astăzi s-a lansat în competiţie PPCD. Cine mai stătea încă la îndoială în privinţa liderului acestei formaţiuni că nu este omul Rusiei imperialiste se poate convinge astăzi, ascultându-i pledoariile. Astfel el afirmă, fără pic de jenă, cum că RM s-a implicat „în războiul rece”, declanşat de Occident împotriva Federaţiei Ruse. Adică nu Rusia, în martie 2014, a comis un act de agresiune clasică, anexând Crimeea. Adică nu Rusia susţine pe faţă teroriştii din regiunile Doneţk şi Luhansk ale Ucrainei. Numai o minte nesănătoasă poate afirma cum că Occidentul a declanşat un „război rece” împotriva Rusiei. Adică, nu Putin a început un război fierbinte, cu numeroase jertfe umane, mii de refugiaţi etc., ci Barroso a început un „război rece”!

În aşa situaţie Occidentul este criticat pe bune de o implicare prea modestă, timidă, rezervată, faţă de actele de agresiune ruseşti în regiunile amintite.

Ar fi şi altele de comentat, dar, sunt convins – nu merită. Continue reading →

În cadrul Şcolii de Vară de la Sighetu Marmaţiei una din şedinţe, cea din 28 iulie 2014, a fost consacrată problemelor cu care s–a confruntat societatea moldovenească în anul 1989, precum şi problemele actuale, analizate prin prisma războiului ruso-ucrainean, care se desfăşoară chiar sub ochii noştri.

Academicianul Alexandru Zub, moderatorul şedinţei, a prezentat o comunicare, referitoare la istoria recentă a Basarabiei.

Apoi a luat cuvântul conf. univ. dr. Gheorghe Palade. Domnia sa a prezentat o analiză a evenimentelor desfăşurate în anul 1989 în RSS Moldovenească. În condiţiile liberalizării regimului comunist din URSS (restructurarea şi transparenţa, promovate de Mihail Gorbaciov) intelectualitatea din RSSM, în special – scriitorii, au pus probleme deosebit de importante pentru existenţa noastră ca neam – decretarea limbii române ca limbă de stat, trecerea la grafia latină, oprirea emigraţiei „specialiştilor” din Rusia în RSSM, încetarea poluării solului cu substanţe chimice otrăvitoare etc. Dl Gh. Palade a vorbit despre împotrivirea regimului comunist de la Chişinău faţă de cerinţele legitime ale intelectualităţii naţionale, despre evenimentele din noiembrie 1989 din capitala republicii, când simpli cetăţeni au oprit tehnica militară, pornită să defileze în faţa tribunei guvernamentale. Continue reading →

Duminică, 27 iulie 2014, în cadrul Şcolii de Vară de la Sighetu Marmaţiei a avut loc dezbaterea „Revoluţia trăită”, moderată de doamna Ana Blandiana şi Romulus Rusan. La dezbatere a participat scriitorul şi profesorul universitar timişorean Daniel Vighi, autor a peste 25 de cărţi publicate, martor ocular la evenimentele din decembrie 1989 din Timişoara. Domnia sa a insistat asupra culturii ce a pregătit revoluţia: în opinia dumnealui, la baza oricărei revoluţii stă un fenomen cultural, care, în acest caz a lipsit. Locul acelei culturi, născătoare de revoluţie, a fost talciocul din Timişoara, locul unde lumea se informa reciproc. Dl D. Vighi a vorbit despre începutul revoluţiei, la care participase personal, a explicat de ce anume lângă casa preotului protestant Lásló Tőkés au început acţiunile anticomuniste: este nodul de căi ferate (de tramvai). Atunci când Securitatea ceauşistă a încercat să-l ridice de acasă pe preotul Lásló Tőkés[1], aici s-au adunat enoriaşii protestanţi, susţinuţi de credincioşii baptişti, dar şi trecătorii ce coborau din transportul public orăşenesc. La 16 decembrie 1989, pentru prima dată, protestatarii au strigat „Jos Ceauşescu!” Continue reading →