Luni, 25 martie 2019, în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii de Stat din Moldova (USM) a avut loc lansarea celui de-al treilea volum, întitulat „Represiunile şi deportările găgăuzilor. 1940-1941, 1944-1952”[1], semnat de dl Constantin Kurdoglo. 

Născut în 1957, în satul Baurci, raionul Ceadâr-Lunga, dl Constantin Kurdoglo a fost pasionat de cercetarea trecutului tragic al basarabenilor, în special – al găgăuzilor, în anii regimului comunist de ocupaţie. Motivul ce l-a determinat puternic pe autorul cărţii lansate a fost deportarea în regiunea Arhanghelsk, în 1941, a bunelului dumnealui – Ilie Kurdoglo, care fusese primar al satului Baurci (până la raptul Basarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa de către URSS, în iunie 1940).

Din proprie iniţiativă, dl C. Kurdoglo a studiat diverse subiecte: istoria bisericii din satul natal, Foametea din 1946-1947 din Basarabia, în special – din partea de sud a regiunii, şi, bineînţeles – politica represivă a bolşevicilor faţă de populaţia băştinaşă a Basarabiei. Autorul cărţii lansate a intervievat sute de supravieţuitori ai dramaticilor timpuri, a selectat fotografii, documente doveditoare, documente de arhivă etc., a examinat soarta fiecărei familii deportate. În plus, pentru a se documenta la faţa locului, dl C. Kurdoglo a călătorit destul de mult – în regiunea Arhanghelsk, în Altai, pe insulele Soloveţk, Federaţia Rusă. În altă ordine de idei, dl C. Kurdoglo a vizitat de două ori Sfântul Munte Atos. În rezultat, C. Kurdoglo a scos de sub tipar, în marea majoritate a cazurilor – pe cheltuială proprie, un şir de volume, ce prezintă interes nu doar pentru descendenţii familiilor deportate, ci şi pentru specialiştii din domeniu. Volumele publicate sunt în limba rusă, titlurile traduse în română ar fi: „Istoria bisericii Sfântul Nicolae din s. Baurci” (2008); „Represiunile şi deportările în masă ale locuitorilor satului Baurci. 1940-1951” (2009); „Foametea în Găgăuzia. 1946-1947” (2010); „Baurci. 1812-2012” (2012); „Găgăuzii pe Sfântul Atos” (2014); „Represiunile şi deportările găgăuzilor. 1940-1941, 1944-1952” (2016). Iată că acum şi volumul trei, consacrat deportărilor, a fost publicat şi lansat în faţa istoricilor de la USM.

Continue reading →

Abrevieri folosite:

CC al PC (b) M – Comitetul Central al Partidului Comunist (bolşevic) din Moldova

CCP al RSSM – Consiliul Comisarilor Poporului al RSSM

NKVD – de la Народный Комиссариат Внутренних Дел (НКВД) – Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne

NKGB – de la Народный Комиссариат Государственной Безопасности (НКГБ) – Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului

RSSM – Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (1940-1941; 1944-1991)

URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (1922-1991)

În pofida îndelungatelor ostilităţi oficiale germano-sovietice (1933-1939), la 23 august 1939, la Moscova, preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului, tot el – comisar al Poporului pentru Afacerile Externe al URSS, Viaceslav Molotov a semnat cu ministrul de Externe al Germaniei naziste, Ioachim von Ribbentrop Tratatul de neagresiune între Germania şi URSS, publicat a doua zi în presa centrală de la Moscova, dar şi Protocolul adiţional secret, publicat mult mai târziu în SUA, în care cele două puteri ale timpului respectiv au împărţit teritorii ce nu le aparţineau. Între ţările vizate a fost şi România. Punctul 3 al Protocolului adiţional secret stipula: „În ceea ce priveşte Europa de Sud-est, Partea Sovietică insistă asupra interesului ei pentru Basarabia. Partea Germană a declarat că manifestă o totală lipsă de interes faţă de aceste teritorii”. Aşa cum au remarcat distinşi specialişti ai temei, pactul Molotov-Ribbentrop a contribuit direct la „sacrificarea păcii şi deschiderea căii spre declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial”[1].

Cel de-al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 prin invadarea Poloniei de către Germania hitleristă, susţinută, la 17 septembrie, de URSS. La 6 septembrie 1939, România a declarat neutralitate în conflictul militar din Europa. În pofida acestui statut de neimplicare, pe data de 28 iunie 1940 URSS a invadat România, anexând Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, câteva insule româneşti de la Gurile Dunării. La scurt timp după invadare, sovieticii au pus sub controlul lor trecerea peste Prut, păstrând, în schimb, frontiera pe Nistru. Astfel basarabenii şi bucovinenii s-au pomenit într-un uriaş lagăr de concentrare, numit URSS. Modificările teritoriale, introducerea sistemului sovietic de administrare, practicile teroriste ale organelor represive ale URSS (NKVD, NKGB), politica în sfera economică, socială şi culturală[2], precum şi pregătirea şi realizarea deportării în masă din iunie 1941[3] au fost suficient de bine studiate de specialişti. Continue reading →

Recent a apărut de sub tipar volumul de studii şi materiale, întitulat „Exerciţiul Memoriei”, volumul I, sub îngrijirea dnei dr. Elena Postică şi dnei conf. univ. dr. Ludmila D. Cojocaru[1].

În Cuvânt înainte este prezentată cartea: ea cuprinde materiale şi cercetări documentare expuse în cadrul conferinţei științifice bilaterale „Memoria ca patrimoniu cultural în Lituania şi Moldova. Experienţa cercetării şi valorificării memoriei victimelor regimurilor totalitare şi a ocupaţiei sovietice”, desfășurată în perioada 2-3 decembrie 2016, la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei şi la Universitatea de Stat a Moldovei, în cooperare cu Muzeul Genocidului şi Rezistenţei Poporului Lituanian. Prezentatorii volumului au menţionat că „materialele selectate în această colecţie extind limita cunoaşterii fenomenului totalitar prin explorări ale memoriei victimelor sovietizării forţate şi a deportărilor în masă din RSS Moldovenească” şi examinează aspecte precum „dileme şi soluţii de reprezentare a trecutului totalitar în muzeul post-sovietic, valoarea de patrimoniu a memoriei traumatizante în cazul Moldovei şi Lituaniei, investigarea memoriei sensibile a copiilor din familiile „duşmanilor poporului”, probleme de abordare a tăcerii în studiile de istorie orală (p. 5). Continue reading →

Pe 22 martie 2019, în incinta Bibliotecii „Ştefan cel Mare” (filiala Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Haşdeu”) din Chişinău, a avut loc o întâlnire a liceenilor claselor a XII-a ai Liceului „Elena Alistar” cu istoricul Ion Negrei şi subsemnatul.

Întâlnirea a avut loc la iniţiativa directoarei Bibliotecii „Ştefan cel Mare”, dnei Lilia Gamarţa.

Colegul Ion Negrei a expus viaţa şi activitatea Elenei Alistar: născută în anul 1873, în localitatea Vaisal, judeţul Ismail (azi – s. Vasilievka, r. Bolgrad, Ucraina), în familia preotului Vasile Bălan, ea a absolvit şcoala primară din s. Congaz, jud. Cahul şi Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău, după care a studiat la Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi (1909-1916). Elena Alistar a lucrat în mai multe şcoli din sudul şi centrul Basarabiei, a continuat expunerea dl Ion Negrei, iar la 19 august 1914 a fost arestată de poliţia ţaristă sub motivul că ar fi făcut agitaţie pro-românească. A fost sub arest în penitenciarul din Chişinău, eliberată apoi din lipsă de probe. Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, la 16 august 1916 a fost mobilizată ca medic militar. A lucrat la spitalul de la Costiujeni, care pe acele timpuri a fost unul ordinar. Continue reading →

În 2017, Editura „Cartier” din Chişinău a scos de sub tipar ediţia a treia a volumului „Eu şi Lumea”[1], semnat de scriitorul Alexei Marinat (1925-2009). Volumul a fost deja supus criticii de către specialişti notorii[2]. Scopul acestei prezentări este evidenţierea unor momente, descrise de scriitor, consumate în trecutul totalitar sovietic, dar care nu şi-au pierdut actualitatea până în prezent şi servesc ştiinţa istorică.

Autorul cărţii s-a născut în localitatea Valea Hoţului din numita atunci Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească. Familia autorului a trecut prin coşmarul colectivizării agriculturii, promovate de Partidul Comunist (bolşevic) al URSS, şi a cunoscut urmările acelei politici criminale: înfometarea cu bună ştiinţă a populaţiei rurale cu consecinţe de groază: canibalism şi moartea oamenilor. Alexei Marinat nu va uita acea politică, promovată de bolşevici, şi se va ciocni de ea a doua oară, deja după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când era student la Facultatea de Istorie şi Filologie a USM. Nu era un simplu student: în spate avea experienţa frontului, fiind decorat cu patru distincţii militare pentru vitejia de care dăduse dovadă. Cred, este important acest moment, pentru că şi în viaţa civilă, dar, mai ales, în detenţie, era nevoie de curaj. Autorul a demonstrat că a avut suficient curaj atunci, când interlopii mizerabili din una din puşcăriile, prin care i-a fost dat să treacă autorului cărţii, au cerut un copilandru pentru a-l abuza. Din cele scrise de Alexei Marinat aflăm: chiar el s-a ridicat în apărarea adolescentului, după care a fost susţinut de alţi prizonieri ai sistemului penitenciar sovietic. Cazul putea fi deopotrivă şi real, şi inventat de autor în calitatea lui de scriitor. Pentru că, de regulă, în sistemul Gulagului astfel de fapte nu rămâneau fără consecinţe pentru făptaşi: lumea criminală comunica între ea suficient de bine. Continue reading →

Alegerile prezidenţiale din Ucraina sunt pe ultima sută de metri. În sondajele de opinie publică, realizate şi publicate în Ucraina, Vladimir Zelenski este pe primul loc. Showmanul, umoristul, artistul V. Zelenski are şanse reale să devină preşedinte al Ucrainei. Cum a fost posibil?

Vladimir Zelenski este un talentat artist comic, un foarte bun organizator şi promotor de emisiuni şi concerte umoristice şi s-a impus în conştiinţa ucrainenilor prin câteva lucruri demne de reţinut.

În primul rând, este vorba de colectivul de artişti din cadrul „Студия Квартал-95” („Studioul Cartierul 95”), constituit pe baza grupului de tineri din Krivoi Rog, participanţi la concursul КВН – abreviere de la Клуб веселых и находчевых – „Clubul celor veseli şi descurcăreţi”. Din 2002 (anul constituirii Studioului Kvartal-95) până în ziua de azi, artiştii acestui Studio au abordat teme deosebit de importante şi sensibile pentru societatea ucraineană (diverse aspecte din viaţa politică a Ucrainei, raporturile Ucrainei cu federaţia Rusă, anexarea Crimeii de către ruşi, separatismul regiunilor Luhansk şi Doneţk etc.), ridiculizând oamenii politici ucraineni şi străini, dar care ating mai mult sau puţin Ucraina. Artiştii Studioului Kvaratal-95 nu doar iau în derâdere diverse aspecte ale politicii ucrainene, dar şi promovează cu mare succes sentimentul patriotismului, mândriei naţionale. Continue reading →

Rubrica POLONYKA

Este vorba de cartea polonezului Tadeusz Gaydamowicz „O călătorie în lumea de odinioară. Amintirile unui polonez din Basarabia”[1]. Cartea este bilingvă, scrisă în polonă şi română. Introducerea a fost semnată de Excelenţa sa, doctor habilitat Bartłomiej Zdaniuk, Ambasadorul Poloniei în Republica Moldova [RM] şi de dna Anna Stankiewicz, responsabilă de Diaspora Poloneză în cadrul Ambasadei Poloniei la Chişinău (p.6-9; 34-37).

Volumul include şase materiale, publicate de dl Tadeusz Gaydamowicz în ziarul polonezilor din RM Jutrzenka [Revărsatul zorilor], în anii 2000-2018 (apare la Bălţi), precum şi o galerie de fotografii din albumul de familie. Este vorba de fotografiile buneilor, mătuşilor, părinţilor autorului din anii copilăriei. Pe una din imagini apare familia Gaydamowicz, fotografiată (în 1924) în faţa ruinelor conacului din Cinişeuţi, distrus de bolşevici în anul 1917. Sunt, de asemenea, imagini din perioada interbelică: un grup de polonezi-catolici, fotografiaţi în faţa intrări principale a Bisericii parohiale „Providenţa Divină” din Chişinău (12 iulie 1925), realizată cu ocazia vizitei Nunţiului Apostolic în România , arhiepiscopului Andrea Cassulo. O altă poză prezintă clădirea Consulatului Poloniei la Chişinău (1929), având în centru imaginea consulului Antoni Świerzbiński, clădire distrusă de sovietici. O fotografie de grup reprezintă activiştii polonezi din Chişinău (1926); toate detaliile sunt importante: îmbrăcămintea,încălţămintea, ţinuta, bijuteriile doamnelor etc., altfel spus – cum trăia lumea în România interbelică. O altă imagine prezintă Garda de Onoare a Armatei române la sicriul simbolic, după moartea Mareşalului Józef Piłsudski (12 mai 1935) şi altele. Urmează un set de fotografii ale autorului cărţii din perioada aflării dumnealui la Lvov (1935-1939), [autorul] fiind elev al Gimnaziului de Stat nr. IV „Jan Długoaz” (sunt reproduse poze şi documente din gimnaziu). În 1939 două state totalitare – Germania nazistă şi URSS comunistă – au invadat Polonia şi tânărul Tadeusz Gaydamowicz a fost nevoit să se refugieze la Bucureşti: sunt publicate imagini din acea perioadă. Ultimul set de fotografii, întitulat „Reveniri”, încheie albumul de familie. Sunt fotografii făcute în 1994 – anul primei vizite în RM de după război, completate cu poze, realizate în 2004, 2007. Continue reading →