Monthly Archives: ianuarie 2014

Un studiu complex privind deportarea Martorilor lui Iehova din RSSM

       În 2013, la Chişinău, a fost scoasă de sub tipar cartea domnului Nicolae Fuştei „Persecutarea organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”. Operaţia „Sever”[1]. Autorul cărţii este doctor în ştiinţe istorice şi doctor în teologie (creştin-ortodoxă), cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi redactor-şef al publicaţiei „Curierul Ortodox”.

            În Introducere (p. 5-18) autorul a examinat istoriografia deportărilor, în special – a celor din URSS, analizând nu doar lucrările istoricilor români sau ruşi, ci şi a celor englezi, francezi, italieni etc. În rezultat, autorul monografiei conchide că nu există un studiu amplu, referitor la deportarea Martorilor lui Iehova din RSSM (1951).

            Capitolul I se întitulează „Din istoria „Martorilor lui Iehova” (p. 19-33). Autorul a studiat problema apariţiei şi răspândirii organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”, inclusiv în spaţiul românesc, până la Nistru. Este interesant faptul că în 1891, chiar fondatorul organizaţiei „Martorii lui Iehova”, Charles Taze Russell (1862-1916) a vizitat Chişinăul în scopuri misionare (p. 30). Continue reading

Forumul Românilor de Pretutindeni, ediţia a III-a (continuare a materialului din 5.01.2014)

Sâmbătă, 14 decembrie 2013, au continuat lucrările ediţiei a III-a a Forumului Românilor de Pretutindeni. Participanţii la Forum s-au împărţit în două: o parte au fost prezenţi la lucrările atelierului „Statutul minorităţilor române în ţările din vecinătate şi din Balcani – probleme, exercitarea efectivă a drepturilor, acţiuni pentru promovarea identităţii” (Sala Iridium)[1], altă parte – la atelierul „Situaţia lucrătorului român şi oportunităţi antreprenoriale ale cetăţenilor români” (Sala Platinum).

            Atelierul „Comunităţi din vecinătate” a fost moderat de dl Cristian David. Reprezentanţii românilor de peste frontierele României au expus problemele cu care se confruntă în ţările, în care locuiesc (Bulgaria, Serbia, Albania, Ucraina, Ungaria). Despre situaţia din Republica Moldova, în lumina raporturilor româno-române (adică România – Republica Moldova), au vorbit domnii acad. Nicolae Dabija, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”, Alecu Reniţă, redactor-şef al publicaţiei „Natura”, prof. univ. dr. Ion Berghia, basarabean, stabilit la Iaşi, redactorul-şef al publicaţiei „Dor de Basarabia” şi alţii. La lucrările atelierelor au luat parte responsabili de la diverse ministere şi departamente. Continue reading

În susţinerea revistei „Limba Română”

     

Sunt doctor habilitat în istorie, profesor la Universitatea de Stat din Moldova, preşedinte al Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”, redactor-şef al revistei „ProMemoria”.

Am urmărit cu atenţie opiniile referitoare la situaţia deosebit de critică, în care se află revista de ştiinţă şi cultură „Limba Română”, condusă de dl Alexandru Bantoş.

Fără îndoială, revista „Limba Română” a avut (are şi, sunt convins – va avea!) un rol decisiv în promovarea românismului (a limbii, literaturii, culturii, istoriei românilor) în teritoriile populate de români (teritorii româneşti, dar înstrăinate de imperii ce nu mai există astăzi), (români) supuşi deznaţionalizării timp de secole. Revista „Limba Română” are o importanţă deosebită în păstrarea identităţii naţionale româneşti, mai ales în condiţiile în care în Republica Moldova problema identitară „se menţine” în dezbaterile politice. Cunoscuta frază a dlui Marian Lupu (era în funcţia de preşedinte al Parlamentului, nu, nu de la Tiraspol, de la Chişinău!) este relevantă: „Din punct de vedere ştiinţific limba este română, din punct de vedere politic – este limba „moldovenească”.

Da, este adevărat: revista „Limba Română” a apărut şi în condiţii ostile, în timpul guvernării neocomuniştilor (2001-2009), când glotonimul „limba română” era izgonit din vocabularul basarabenilor şi interzis în mass-media controlată de comunişti. Între timp, puterea politică de la Chişinău s-a schimbat: în locul comuniştilor, la guvernare au venit partide necomuniste, forţe politice, ce nu împărtăşesc ideologia leninist-stalinistă şi nu servesc (am vrea să credem) interese străine. În mod cu totul ciudat, atitudinea autorităţilor de stat din Republica Moldova este, ca şi în trecutul comunist, refractară faţă de componentele de bază ale identităţii noastre naţionale, fie că e vorba de Limba Română, de Istoria Românilor etc. Continue reading

Vasile Şoimaru: din nou la Cotul Donului

La sfârşitul anului trecut profesorul univ. dr. Vasile Şoimaru a publicat şi a organizat lansarea celei de-a doua ediţii a cărţii „Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare”[1]. Prima ediţie a lucrării a fost lansată în noiembrie 2012. Cu acel rilej am scris următoarele rânduri:

            „Energicul şi energizantul prof. univ. dr. Vasile Şoimaru a ajuns cu propria-i maşină la locul unde Donul, care curge dinspre nord spre sud, înspre Stalingrad (astăzi Volgograd), la un moment face un cot spre sud-vest, revărsându-se în Marea Azov. De aici şi noţiunea „Cotul Donului”. O noţiune nu doar geografică, ci una cu adânci semnificaţii emoţionale: anume aici, acum 70 de ani, s-a consumat una din cele mai mari drame omeneşti – Bătălia de la Stalingrad – cea mai sângeroasă din anii celui de-al Doilea Război Mondial. Anume aici, la Cotul Donului, s-au luptat vitejeşte militarii români, uniţi în Armata a III-a, condusă de generalul de armată Petre Dumitrescu – al doilea „comandant român ca importanţă după Mareşalul Ion Antonescu” şi singurul general român, cu excepţia Mareşalului, care a avut sub comanda sa, în primăvara anului 1943, în Basarabia, o armată germană (Armata a 6-a ). Continue reading

O carte nouă despre Bătălia de la Stalingrad

             

Editura „Corint” din Bucureşti a scos de sub tipar cartea istoricului Michael K. Jones „Stalingrad: cum a triumfat Armata Roşie”[1].

Autorul monografiei şi-a concentrat atenţia asupra luptelor de apărare a Stalingradului, realizate de Armata 62 (comandant – general-locotenentul Vasilii Ciuikov) din cadrul Frontului Stalingrad (condus de general-colonelul Andrei Eriomenco). Armata 62 a fost forţa militară care a apărat nemijlocit Stalingradul – oraş ce se întindea pe o distanţă de 40 km pe malul drept (de vest) al fluviului Volga.

Autorul studiului a găsit un grup de veterani ai Bătăliei de la Stalingrad, care au povestit scene din timpul acelor lupte. În plus, autorul a folosit Jurnalul de război al Armatei 62, păstrat în Arhiva Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse din Podolsk, alte surse din aceiaşi arhivă, materiale personale ale lui Vasilii Ciuikov, puse la dispoziţia dlui Michael K. Jones de către feciorul comandantului sovietic, Aleksandr Ciuikov, materiale din arhivele germane, precum şi literatura de specialitate, publicată în limba engleză. Autorul a mers şi s-a documentat la faţa locului, în Volgogradul de astăzi (Stalingradul de atunci), a văzut cu ochii proprii urmele luptelor din 1942-1943 pentru apărarea acestui oraş. Continue reading

A murit istoricul Valeriu Popovschi

       

A murit istoricul Valeriu Popovschi           

Astăzi, 9 ianuarie 2014, a încetat să bată inima istoricului Valeriu Popovschi. A murit subit, fiind în plină forţă de creaţie.

Valeriu Popovschi s-a născut în 1950, în satul Ţâra, raionul Floreşti. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova. A activat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A fost un bun specialist în problemele mişcării de eliberare din Basarabia din anii 1917-1918.

În mai 2001 Valeriu Popovschi a susţinut teza de doctor în ştiinţe istorice, tema tezei fiind „Republica Democratică Moldovenească (formarea şi evoluţia. 1917-1918)”. Pe baza studierii numeroaselor documente din arhive, a presei vremii, a memoriilor publicate etc., Valeriu Popovschi a expus trecutul Republicii Democratice Moldoveneşti (RDM), evidenţiind două etape ale istoriei acesteia şi demonstrând că RDM „a constituit un rezultat al evoluţiei mişcării de renaştere şi eliberare naţională din Basarabia”[1]. V. Popovschi a demonstrat, că având aproape toate atributele formale ale unui stat, „RPM cu greu făcea, însă, faţă situaţiei, iar fără ajutorul militar acordat la timp de România, situaţia ei s-ar fi înrăutăţit şi mai mult. Iată de ce (…) invitarea Armatei Române a constituit unica modalitate nu numai pentru a păstra integritatea provinciei, dar şi pentru a crea condiţiile revenirii ei, în momentul potrivit, la sânul Patriei-mame”[2], act istoric care s-a realizat la 27 martie / 9 aprilie 1918. Continue reading

Forumul Românilor de Pretutindeni, ediţia a III-a

Între 12 şi 15 decembrie 2013, la Bucureşti, şi-a desfăşurat lucrările cel de-al treilea Forum al Românilor de Pretutindeni, manifestaţie organizată de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DRP). „Evenimentul se doreşte a fi un instrument de comunicare la dispoziţia membrilor comunităţii româneşti de pretutindeni, o platformă de lansare a ideilor, de prezentare a aşteptărilor, de dezbatere a propunerilor, dar şi de identificare a unor soluţii adecvate pentru problemele ridicate de participanţi”, – s-a subliniat într-o informaţie, difuzată de DRP.

Ediţia a III-a a Forumului Românilor de Pretutindeni a fost prezentată de organizatori ca o primă etapă în convocarea, în 2014, a primei ediţii a Congresului Românilor de Pretutindeni, iar în perspectivă – asigurarea unei periodicităţi a întâlnirilor cu reprezentanţii comunităţilor româneşti de pretutindeni. Responsabilii DRP au formulat, în continuare, un şir de obiective, pe care şi le propun spre realizare, între altele: „aplicarea unor politici de parteneriat pragmatic public-privat, orientat deopotrivă spre  întărirea relaţiilor în toate sectoarele vieţii economico-sociale, cât şi către extinderea reţelelor de comunicare cu românii de peste hotare”, „constituirea unei noi solidarităţi a societăţii civile româneşti nesegmentate după criteriul artificial al localizării, având ca fundament continuitatea patrimoniului cultural românesc pe care fiecare român îl poartă cu sine oriunde s-ar afla”, „identificarea elitelor, a personalităţilor reprezentative ale emigraţiei, pentru includerea acestora în actualitatea culturală, ştiinţifică şi economică a României şi participarea lor la realizarea obiectivelor strategice ale României” etc. Continue reading

Politica regimului stalinist în domeniul relaţiilor naţionale. Conferinţă ştiinţifică internaţională

Între 10 şi 12 octombrie 2013, la Kiev, şi-a desfăşurat lucrările cea de-a VI-a Conferinţă ştiinţifică internaţională din ciclul „Istoria stalinismului”, organizată de Fundaţia „Centrul prezidenţial Boris Elţîn”, Societatea „Memorial”, Editura „Enciclopedia politică rusă” (ROSSPEN), Institutul de Istorie a Ucrainei al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei, alte câteva instituţii din Federaţia Rusă.

Laitmotivul Conferinţei a fost expus de organizatori clar şi convingător: „Războaiele sângeroase, dezintegrarea unui şir de state pe criterii naţionale, conflictele şi ciocnirile între naţiuni, – fapte ce ameninţă stabilitatea şi integritatea lumii -, mereu amintesc despre însemnătatea primordială şi complexitatea problemei naţionale. Practica politică şi numeroasele studii ştiinţifice demonstrează că contradicţiile naţionale şi conflictele interetnice sunt determinate nu doar de condiţiile actuale, dar şi – în mare măsură – de moştenirea trecutului. Această situaţie ne obligă să studiem cu o atenţie sporită experienţa istorică. Dezvoltarea naţiunilor sovietice şi a politicii naţionale în anii 1920-1950, incontestabil, formează o parte componentă a acesteia [a experienţei istorice – A.P.]”. Continue reading

Zebra moldavă la începutul Anului Calului

Bineînţeles, „zebra” la figurat.

La propriu – despre „alb-negrul” Republicii Moldova la sfârşitul anului 2013 – începutul anului 2014, considerat şi An al Calului. Mai concret: e vorba despre manifestarea unor contradicţii uimitoare (în unele cazuri), revoltătoare (în alte cazuri), în sânul societăţii noastre.

S-o luăm pe rând.

 1. Un cetăţean oarecare din Republica Moldova a fost cuprins de patima colecţionării. Unii cetăţeni colecţionează monede, alţii – timbre poştale; am întâlnit un tânăr colecţionar pasionat de adunarea capcanelor pentru şoareci etc. Eroul nostru, cetăţean al RM, a colecţionat (colecţionează încă) potcoave. A adunat omul 3 200 de potcoave, de la calul lui Ştefan cel Mare (de epocă) până la calul lui Voronin (tot de epocă). Numărul de potcoave a fost suficient de mare pentru a fi introdus în Cartea Recordurilor Guinnes. Şi a fost introdus. Bravo colecţionarului! Continue reading