Sunt doctor habilitat în istorie, profesor la Universitatea de Stat din Moldova, preşedinte al Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”, redactor-şef al revistei „ProMemoria”.

Am urmărit cu atenţie opiniile referitoare la situaţia deosebit de critică, în care se află revista de ştiinţă şi cultură „Limba Română”, condusă de dl Alexandru Bantoş.

Fără îndoială, revista „Limba Română” a avut (are şi, sunt convins – va avea!) un rol decisiv în promovarea românismului (a limbii, literaturii, culturii, istoriei românilor) în teritoriile populate de români (teritorii româneşti, dar înstrăinate de imperii ce nu mai există astăzi), (români) supuşi deznaţionalizării timp de secole. Revista „Limba Română” are o importanţă deosebită în păstrarea identităţii naţionale româneşti, mai ales în condiţiile în care în Republica Moldova problema identitară „se menţine” în dezbaterile politice. Cunoscuta frază a dlui Marian Lupu (era în funcţia de preşedinte al Parlamentului, nu, nu de la Tiraspol, de la Chişinău!) este relevantă: „Din punct de vedere ştiinţific limba este română, din punct de vedere politic – este limba „moldovenească”.

Da, este adevărat: revista „Limba Română” a apărut şi în condiţii ostile, în timpul guvernării neocomuniştilor (2001-2009), când glotonimul „limba română” era izgonit din vocabularul basarabenilor şi interzis în mass-media controlată de comunişti. Între timp, puterea politică de la Chişinău s-a schimbat: în locul comuniştilor, la guvernare au venit partide necomuniste, forţe politice, ce nu împărtăşesc ideologia leninist-stalinistă şi nu servesc (am vrea să credem) interese străine. În mod cu totul ciudat, atitudinea autorităţilor de stat din Republica Moldova este, ca şi în trecutul comunist, refractară faţă de componentele de bază ale identităţii noastre naţionale, fie că e vorba de Limba Română, de Istoria Românilor etc.

Se ştie, că în Republica Moldova banii din buget (circa 350 milioane lei MD anual) se direcţionează Academiei de Ştiinţe a Moldovei (preşedinte – Gheorghe Duca, tot el – membru din oficiu al guvernului; al tuturor guvernelor din ultima vreme, inclusiv comunist). Şeful lui Gh. Duca este primul ministru, dl Iurie Leancă. Pe ultimul nu-l costă nimic, ca după una dintre şedinţele de guvern să-l oprească pentru 3 minute pe dl Gh. Duca şi să-i spună să rezolve pozitiv problema finanţării revistei „Limba Română”. Punct.

Da, Curtea Constituţională (CC) a recunoscut că limba literară, vorbită în R. Moldova este limba română. Numai că CC este o instituţie echidistant politică, iar actul guvernării este exercitat de partide politice, mai bine zis – de oamenii politici, care, la rândul lor, judecă după cum le-a fost educaţia şi după cum li-i interesul.

În Parlamentul Republicii Moldova există deputaţi-filologi. De ce aceşti deputaţi români nu ar iniţia o Lege a sponsorizării ştiinţei şi culturii, o Lege ce ar permite businessului mare şi cel mijlociu să susţină revistele de ştiinţă şi cultură? De ce nu ar crea, tot ei, prin Lege, bineînţeles, o Fundaţie republicană, care ar avea grijă de promovarea ştiinţei şi culturii în R. Moldova?

Cele afirmate mai sus se referă la marea politică. Dar societatea, consumatorii de bunuri spirituale, culturale, ştiinţifice, ce fac, în ce mod găsesc acestea de cuviinţă să susţină publicaţiile noastre?

Criza revistei „Limba Română” nu este doar a redacţiei în cauză. Ea reflectă starea generală a societăţii noastre. Mă refer la Republica Moldova.

Salvarea revistei „Limba Română”, susţinerea ei, crearea unor condiţii adecvate de activitate, de lungă durată ar trebuie să devină o temă de discuţie pentru guvernele de la Chişinău şi din Bucureşti. Să nu înţeleagă Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni că revista „Limba Română” de la Chişinău este unul din proiectele ce ar trebui finanţate cu mai multă generozitate.

Care este atitudinea Ambasadei României la Chişinău în problema abordată de academicianul Solomon Marcus?

Vezi sursa:http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/un-semnal-de-alarma-limba-romana/