Bineînţeles, „zebra” la figurat.

La propriu – despre „alb-negrul” Republicii Moldova la sfârşitul anului 2013 – începutul anului 2014, considerat şi An al Calului. Mai concret: e vorba despre manifestarea unor contradicţii uimitoare (în unele cazuri), revoltătoare (în alte cazuri), în sânul societăţii noastre.

S-o luăm pe rând.

 1. Un cetăţean oarecare din Republica Moldova a fost cuprins de patima colecţionării. Unii cetăţeni colecţionează monede, alţii – timbre poştale; am întâlnit un tânăr colecţionar pasionat de adunarea capcanelor pentru şoareci etc. Eroul nostru, cetăţean al RM, a colecţionat (colecţionează încă) potcoave. A adunat omul 3 200 de potcoave, de la calul lui Ştefan cel Mare (de epocă) până la calul lui Voronin (tot de epocă). Numărul de potcoave a fost suficient de mare pentru a fi introdus în Cartea Recordurilor Guinnes. Şi a fost introdus. Bravo colecţionarului!

Până aici toate bune. Numai că de aici încolo s-a implicat Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova. Foarte impresionat de fapta strângătorului de potcoave, conducătorul forului ştiinţific superior a declarat: „…acest prestigios record nu este altceva decât valorificarea şi punerea în circuit a patrimoniului naţional, promovarea imaginii statului nostru pe arena internaţională, susţinerea culturii şi creşterea unei generaţii demne”. Am încheiat citatul.

În primul rând, nu este clar la care „generaţie” s-a referit domnul şef, la generaţie de cai sau de oameni?

În al doilea rând, da ce are Academia de Ştiinţe a Moldovei cu potcoavele de cai morţi? Care-i treaba Academiei? Este oare asta o realizare ştiinţifică a Academiei, un proiect al ei?

Societatea civilă (Asociaţia numismaţilor, cea a filateliştilor, heraldiştilor, la urma urmei – Asociaţia Istoricilor) era cea mai indicată în promovarea acestui record.

În speranţa să nu supăr pe nimeni – o bilă albă colecţionarului; o bilă neagră – conducerii Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

 

2. La sfârşitul lunii noiembrie 2013 preşedintele României Traian Băsescu a declarat că cel de-al treilea obiectiv strategic al României (după admiterea acesteia în NATO şi UE) va fi Unirea cu Republica Moldova, altfel spus – reîntregirea Neamului nostru.

Ceea ce mă uimeşte personal – liniştea mormântală a sumedeniei de organizaţii declarate „unioniste” (cu România, bineînţeles). Nici tu mitinguri de susţinere a ideii, nici tu marşuri, nici tu conferinţe de presă, declaraţii în formă orală sau scrisă. Nici un proiect concret, fie în domeniul energeticii, fie în cel al educaţiei (programe de studii, manuale unice pentru spaţiul românesc, de pildă). Nimic, domnule!

O reacţie, nu foarte reuşită, negativă, totuşi a fost, cea a domnului prim ministru al RM. Cum că, zicea el,  declaraţia preşedintelui Traian Băsescu i-ar fi făcut mari probleme. Întrebarea ar fi: ce probleme, din partea cui?

Împărtăşesc opinia că era bine să tacă. Primul nostru ministru, la el mă refer.

Eu sunt unionist.

Eu susţin propunerea preşedintelui Traian Băsescu. Reîntregirea Neamului este prioritatea priorităţilor. Mă angajez să scriu în acest an cel puţin o carte referitoare la problema reîntregirii româneşti.

Concluzie: o bilă albă preşedintelui Traian Băsescu; şi multe bile negre unioniştilor autoproclamaţi.

 

3. În anul ce s-a scurs cel mai criticat om din RM a fost Vladimir Plohatnuic. Al doilea după el – Vladimir Filat. În opinia criticii, aceşti „doi Vlazi”, aşa cum îi numea un personaj politic cam ciudat din Chişinău, se fac vinovaţi de tot răul din RM.

Lideri incontestabili ai criticii sunt doi ziarişti, unul Constantin, celălalt tot Constantin.

Toată problema constă în faptul că în scrutinul electoral de data trecută aceşti doi Constantini au promovat o campanie acerbă în promovarea la conducerea RM a celor „doi Vlazi”. Unul din ei şi-a legat la gât chiar cravata de culoarea-simbol al partidului respectiv, a participat activ la mitinguri, la congresul acelui partid etc.

Aşa dar, în 2010 convingerea celor doi „Ce” era: mai buni conducători ai RM decât cei doi „Ve” în republică nu există. Convingerea a fost propagată prin presă electoratului care, dând ascultare sfaturilor celor doi „Ce”, i-au votat masiv pe cei doi „Ve”.

În 2013, metamorfoză, domnule!

Întregul talent, toată energia, experienţa ziaristică de mulţi ani a celor doi „Ce” s-a extins asupra criticii celor doi „Ve” („păpuşar”, „contrabandist”, „hoţ” etc.).

Am constatat situaţia.

Întrebarea de loc retorică este: Dumneavoastră, domnilor doi „Ce”, nu purtaţi oare vina pentru promovarea acestor „nemernici” (în viziunea Dvs. de astăzi) la conducerea RM?

Dacă aţi greşit în 2010, promovând oameni nedemni la conducerea RM, nu ar fi cazul oare să vă retrageţi din presă sau să acceptaţi alte subiecte ziaristice?

Îmi pare rău, dar fără supărare:

– celor doi „Ve” – bile albe (asta şi pentru că i-au prostit pe distinşii ziarişti, făcându-i slugoi ai lor în fosta campanie electorală);

- bile negre – celor doi „Ce” (asta nu numai pentru că s-au lăsat ei prostiţi, dar şi pentru că ne-au prostit pe noi).

            Asupra „zebrei” moldave voi mai reveni. Subiectul este inepuizabil.

            Să auzim doar de bine!

            La mulţi ani cititorilor blogului.

            Anatol Petrencu

            3 ianuarie 2014