Un studiu complex privind deportarea Martorilor lui Iehova din RSSM

       În 2013, la Chişinău, a fost scoasă de sub tipar cartea domnului Nicolae Fuştei „Persecutarea organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”. Operaţia „Sever”[1]. Autorul cărţii este doctor în ştiinţe istorice şi doctor în teologie (creştin-ortodoxă), cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi redactor-şef al publicaţiei „Curierul Ortodox”.

            În Introducere (p. 5-18) autorul a examinat istoriografia deportărilor, în special – a celor din URSS, analizând nu doar lucrările istoricilor români sau ruşi, ci şi a celor englezi, francezi, italieni etc. În rezultat, autorul monografiei conchide că nu există un studiu amplu, referitor la deportarea Martorilor lui Iehova din RSSM (1951).

            Capitolul I se întitulează „Din istoria „Martorilor lui Iehova” (p. 19-33). Autorul a studiat problema apariţiei şi răspândirii organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”, inclusiv în spaţiul românesc, până la Nistru. Este interesant faptul că în 1891, chiar fondatorul organizaţiei „Martorii lui Iehova”, Charles Taze Russell (1862-1916) a vizitat Chişinăul în scopuri misionare (p. 30).

            Al doilea capitol – „Persecutarea organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova” (p. 35-100) – este un amplu studiu, referitor la persecutările, la care au fost supuşi Martirii lui Iehova în diverse state şi în diverse vremuri. Este cazul Germaniei naziste şi al URSS comuniste, dar şi al altor state-membre ale lagărului socialist postbelic (totuşi, cu câteva excepţii: a fost vorba de Iugoslavia şi Ungaria socialiste, în care s-a permis activitatea Martorilor cu anumite restricţii).

            Este important pentru cititorii acestei cărţi compartimentul întitulat „Motive doctrinare pentru persecutarea Martorilor lui Iehova” (p. 47 şi urm.). Autorul a demonstrat convingător care sunt trăsăturile de bază ale cultului religios „Martorii lui Iehova. Astfel, Martorii propagă sfârşitul lumii: în urma războiului, purtat de Iehova (Armaghedon), consideră ei, lumea va pieri, se vor salva doar Martorii. Ei cred că statele laice sunt creaţia satanei; în rezultat – nu le recunosc, nu participă la alegerile organelor de stat, nu prestează serviciul militar, nu recunosc însemnele statelor lumii. Pentru ei, „patriotismul devine valoare negativă” (p. 51).

            Şi totuşi, aşa cum remarcă autorul monografiei, „începând cu 1963, s-a revenit asupra interpretării, cel puţin pentru condiţiile democratice, recunoscându-se că „stăpânirile înalte” din Rom. 13. 1-7 sunt „stăpânirile politice ale lumii” şi lansându-se doctrina despre porunca „ascultării relative”. De altfel, din 1 Petru 2. 3-17 şi Tit 3.1, organizaţia a trebuit să tragă concluziile exegetice unanim acceptate de creştinătate. Implicaţiile au fost favorabile integrării sociale: Martorii au căpătat cuvânt de ordine, să se supună autorităţilor” (p. 52).

            Martorii recunosc doar Regatul lui Iehova şi se consideră „ambasadorii” acelui regat în statele, în care locuiesc. Atitudinea Martorilor faţă de statele totalitare a fost deosebit de virulentă, se arată în monografie. Dl Nicolae Fuştei demonstrează: în situaţia în care statul comunist cerea săvârşirea ritualurilor religioase doar în clădirile de cult şi de către persoane care au permisiune de la autorităţi, Martorii lui Iehova nu se puteau încadra în acele cerinţe. Asta pentru că, arată autorul, „a cere Martorilor lui Iehova să înceteze cu prozelitismul şi propaganda religioasă, înseamnă a le cere să renunţe la confesiunea lor. Este singurul lucru la care nu pot renunţa fără să înceteze de a fi „Martorii lui Iehova” (p. 57).

            Urmează subiectul referitor la decizia conducerii sovietice, luată la începutul anului 1951, de a deporta din Statele Baltice, Bielorus, Ucraina şi RSSM în Siberia familiile Martorilor lui Iehova. După o scurtă prezentare de ansamblu, dl Nicolae Fuştei analizează detaliile realizării operaţiunii „Sever” („Nord”) de deportare a Martorilor din RSSM. În fond, deportarea în masă din 1951 nu s-a deosebit prea mult de celelalte două „valuri” de deportare a basarabenilor în regiunile de Est ale URSS sau nordul Kazahstanului (1941, 1949).  De reţinut, totuşi, ceea ce scoate în evidenţă autorul monografiei: averea persoanelor deportate a fost prădată în cel mai mizerabil mod de către ofiţerii Ministerului Securităţii Statului sau ai Ministerului Afacerilor Interne al RSSM (p. 69).

            Meritul incontestabil al domnului Nicolae Fuştei este studierea dosarelor cu listele deportaţilor din 1951, pe eşaloane, documente depistate în Arhiva Ministerului de Interne a Republicii Moldova. Domnia sa a verificat acele liste, le-a confruntat cu datele publicate mai devreme şi a conchis cu numărul exact al persoanelor deportate la 1 aprilie 1951 este 2 724 (p. 77). Autorul a constatat, că în drum spre locul de destinaţie (regiunea Tomsk), în vagon, a murit un copil. În acelaşi timp, tot în vagoane, s-au născut patru copii (p. 76). Este evident cât de nemilos a fost regimul comunist faţă de adversarii lui ideologici.

            În continuare, dl Nicolae Fuştei a examinat situaţia Martorilor lui Iehova  după realizarea operaţiunii „Nord”. În opinia autorului, urmările operaţiunii „Sever” („Nord”) „nu au fost deloc favorabile autorităţilor sovietice. Datorită persecuţiilor staliniste, inclusiv în cazul operaţiei „Sever”, organizaţia „Martorii lui Iehova” a ajuns acolo, unde nici nu se ştia despre existenţa ei – după munţii Ural, partea asiatică a URSS” (p. 103). Mai mult: a fost unicul cult religios, care şi-a mărit numărul adepţilor în cadrul URSS.

            Studiul se încheie cu „Concluzii” (p. 101-103), Lista abrevierilor, Bibliografia, Indice de nume şi Indice geografic. Anexele cuprind Lista persoanelor deportate din RSSM în urma înfăptuirii operaţiunii „Nord”, la 1 aprilie 1951, aranjate în ordine alfabetică, în număr de 2 724 persoane (p. 121-241), harta RSSM cu localităţile de unde au fost deportaţi Martorii lui Iehova, şi documente ale organelor de represiune, implicate în realizarea operaţiunii „Nord”.

            Cartea este scrisă cu competenţă academică, cu compasiune faţă de victimele regimului stalinist.

            În timpul lecturii monografiei am observat câteva greşeli de ordin tehnic. Astfel, numele întemeietorului organizaţiei este redactat Russel, dar şi Russell, iar anii de viaţă 1852-1916 (p. 19) dar şi 1862-1916 (p. 20, sub fotografie). La pag. 41: 1919-1914; corect: 1919-1924 etc.

            Dar aceste mici greşeli de tipar nu ştirbesc în nici un fel importanţa deosebită a monografiei prezentate.

            Felicitări autorului pentru realizarea acestui proiect important!

 

 

 

 

 

 

 



[1]Nicolae Fuştei. Persecutarea organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”. Operaţia „Sever”, Chişinău, Editura Cuvântul-ABC, 2013, 260 p.

 

Comentariile nu sunt permise.