Alegerile prezidenţiale din Ucraina sunt pe ultima sută de metri. În sondajele de opinie publică, realizate şi publicate în Ucraina, Vladimir Zelenski este pe primul loc. Showmanul, umoristul, artistul V. Zelenski are şanse reale să devină preşedinte al Ucrainei. Cum a fost posibil?

Vladimir Zelenski este un talentat artist comic, un foarte bun organizator şi promotor de emisiuni şi concerte umoristice şi s-a impus în conştiinţa ucrainenilor prin câteva lucruri demne de reţinut.

În primul rând, este vorba de colectivul de artişti din cadrul „Студия Квартал-95” („Studioul Cartierul 95”), constituit pe baza grupului de tineri din Krivoi Rog, participanţi la concursul КВН – abreviere de la Клуб веселых и находчевых – „Clubul celor veseli şi descurcăreţi”. Din 2002 (anul constituirii Studioului Kvartal-95) până în ziua de azi, artiştii acestui Studio au abordat teme deosebit de importante şi sensibile pentru societatea ucraineană (diverse aspecte din viaţa politică a Ucrainei, raporturile Ucrainei cu federaţia Rusă, anexarea Crimeii de către ruşi, separatismul regiunilor Luhansk şi Doneţk etc.), ridiculizând oamenii politici ucraineni şi străini, dar care ating mai mult sau puţin Ucraina. Artiştii Studioului Kvaratal-95 nu doar iau în derâdere diverse aspecte ale politicii ucrainene, dar şi promovează cu mare succes sentimentul patriotismului, mândriei naţionale.

În timpul campaniei prezidenţiale echipa Studioului Kvartal-95 este alături de liderul ei, Vladimir Zelenski, şi-l promovează, oferind concerte în diverse oraşe şi regiuni ale Ucrainei. Este un caz fără precedent în istoria mondială: pentru prima dată în istoria universală pentru promovarea pretendentului la postul de preşedinte al ţării nu sunt făcute cheltuieli din bugetul staff-ului electoral, ci dimpotrivă – oamenii, viitorii alegători, plătesc bani pentru a asista la concertele lui V. Zelenski. Alături de V. Zelenski, pe scene apar colegii lui, artişti geniali – Evghenii Koşevoi, Elena Kraveţ, Stepan Kazanin, Alexandr Pikalov, Iurii Krapov, Mika Fatalov, Iurii Korevcenkov, bineînţeles – Valeriu Jidkov, supranumit „Тамбовский волк” [Lupul din Tambov”].

În al doilea rând, este vorba de serialul „Слуга народа” – „Servitorul poporului” cu V. Zelenski în rolul principal, film artistic ce a avut succes în Ucraina, demonstrat, de asemenea, în Estonia şi Kazahstan. Eroul principal al filmului, un profesor de istorie, ajuns la disperare datorită situaţiei din ţară, decide să devină preşedinte al acelei ţări. Filmul arată cum ar trebui să fie un conducător de ţară. V. Zelenski tocmai asta face (în film); iată că vine timpul să demonstreze fapte şi în viaţa reală.

Un moment foarte important de subliniat: ar fi cu totul greşit să credem că ceea ce vedem pe scenă (la ecrane) este rodul doar al lui V. Zelenski şi echipei lui. O recunoaşte chiar Valerii Jidkov atunci când spune „от всего авторского цеха», adică din partea întregului colectiv de autori. Deci, în spatele actorilor (cei nevăzuţi) sunt poeţi, scriitori-umoriști, compozitori, alţi intelectuali, care luptă pentru libertatea de exprimare şi promovează texte nu întotdeauna pe placul oamenilor politici. Ucraina a demonstrat că în ea există o puternică pătură de intelectuali, capabilă să se impună societăţii, inclusiv – celor ce o conduc.

În al treilea rând, este vorba de promovarea concertelor Studioului Kvartal-95 de către canalul republican de televiziune „1+1”, precum şi de diverse alte canale TV.

În al patrulea rând, este vorba de susţinerea lui V. Zelenski de către influentul  oligarh Igor Kolomoiski.

Faptul că V. Zelenski este foarte popular în Ucraina deja este o victorie a intelectualilor ucraineni, o victorie a bunului simţ şi a moralei.

Asta e în Ucraina.

Da în Republica Moldova (RM)?

Avem „Ora de ras” cu domnii Constantin Cheianu şi Anatol Durbală, asistaţi de câţiva artişti talentaţi. Ceea ce ne-a lipsit nouă, valabil şi pentru „Ora de ras”, este absenţa solidarităţii oamenilor de creaţie în jurul protagoniştilor de la „Ora de ras”, lipsa întocmirii unor texte umoristice şi satirice la adresa guvernării, a proastelor moravuri din societatea noastră. Intelectualii noştri sunt mai rezervaţi, nu au suficient curaj. Iar dacă nu ai curaj, degeaba posezi alte virtuţi.

În pofida unui veritabil talent, de care dă dovadă, dl Constantin Cheianu nu s-a ridicat la nivelul lui V. Zelenski (nu mă refer la statură, CC e mai înalt decât V. Zelenski), nu a devenit o porta-voce a maselor de oameni de la noi, a europenismului la care aspirăm în marea noastră majoritate. Dl CC a rămas modest, puţin cunoscut, periferic.

„Ora de ras” nu s-a transformat într-o emisiune cvasi-cunoscută în RM. Este slab promovată în mass-media.   Şi, bineînţeles, lipsesc oligarhii anti-Plahotniuc, care – fără frică, – să sponsorizeze un curent de gândire democratică, europeană, românească. Cele de mai sus sunt scrise nu ca reproş, adus cuiva. Nu, e scris cu tristeţe.

Vom reveni.

anatol_petrencu@yahoo.com

18. 02. 2019.