Rubrica POLONYKA

Este vorba de cartea polonezului Tadeusz Gaydamowicz „O călătorie în lumea de odinioară. Amintirile unui polonez din Basarabia”[1]. Cartea este bilingvă, scrisă în polonă şi română. Introducerea a fost semnată de Excelenţa sa, doctor habilitat Bartłomiej Zdaniuk, Ambasadorul Poloniei în Republica Moldova [RM] şi de dna Anna Stankiewicz, responsabilă de Diaspora Poloneză în cadrul Ambasadei Poloniei la Chişinău (p.6-9; 34-37).

Volumul include şase materiale, publicate de dl Tadeusz Gaydamowicz în ziarul polonezilor din RM Jutrzenka [Revărsatul zorilor], în anii 2000-2018 (apare la Bălţi), precum şi o galerie de fotografii din albumul de familie. Este vorba de fotografiile buneilor, mătuşilor, părinţilor autorului din anii copilăriei. Pe una din imagini apare familia Gaydamowicz, fotografiată (în 1924) în faţa ruinelor conacului din Cinişeuţi, distrus de bolşevici în anul 1917. Sunt, de asemenea, imagini din perioada interbelică: un grup de polonezi-catolici, fotografiaţi în faţa intrări principale a Bisericii parohiale „Providenţa Divină” din Chişinău (12 iulie 1925), realizată cu ocazia vizitei Nunţiului Apostolic în România , arhiepiscopului Andrea Cassulo. O altă poză prezintă clădirea Consulatului Poloniei la Chişinău (1929), având în centru imaginea consulului Antoni Świerzbiński, clădire distrusă de sovietici. O fotografie de grup reprezintă activiştii polonezi din Chişinău (1926); toate detaliile sunt importante: îmbrăcămintea,încălţămintea, ţinuta, bijuteriile doamnelor etc., altfel spus – cum trăia lumea în România interbelică. O altă imagine prezintă Garda de Onoare a Armatei române la sicriul simbolic, după moartea Mareşalului Józef Piłsudski (12 mai 1935) şi altele. Urmează un set de fotografii ale autorului cărţii din perioada aflării dumnealui la Lvov (1935-1939), [autorul] fiind elev al Gimnaziului de Stat nr. IV „Jan Długoaz” (sunt reproduse poze şi documente din gimnaziu). În 1939 două state totalitare – Germania nazistă şi URSS comunistă – au invadat Polonia şi tânărul Tadeusz Gaydamowicz a fost nevoit să se refugieze la Bucureşti: sunt publicate imagini din acea perioadă. Ultimul set de fotografii, întitulat „Reveniri”, încheie albumul de familie. Sunt fotografii făcute în 1994 – anul primei vizite în RM de după război, completate cu poze, realizate în 2004, 2007.

Despre autorul cărţii citim următoarele: Tadeusz Gaydamowicz – „arhitect de profesie, decanul diasporei poloneze din [Republica] Moldova, precum şi cronicar de vocaţie al activităţii acesteia în perioada interbelică, s-a născut la 4 iulie 1923, în fotul regat Român, într-o familie, ale cărei rădăcini nobile provin din timpurile lui Sigismund cel Bătrân. Şi-a petrecut copilăria la bunicii săi din Chişinău şi la moşia din Cineşeuţi, lângă Nistru. După renaşterea Republicii Polone, familia a revenit la cetăţenia poloneză; de asemenea [familia] cultiva mereu obiceiurile şi tradiţiile poloneze, combinându-le armonios cu implicarea în viaţa socială şu culturală Moldovei [României]. Autorul albumului(care conţine fotografii şi documente scoase ca prin minune din pârjolul războiului) a mers la şcoala primară la Chişinău, gimnaziul l-a făcut la Lvov, iar liceul – la Casa Poloneză din Bucureşti (bacalaureatul 1941), unde a început, de asemenea, studiile la Facultatea de Arhitectură a Politehnicii locale, pe care le-a continuat şi finalizat la Academia de Minerit şi Metalurgie din Cracovia. Viaţa profesională şi-a legat-o de construirea şi modernizarea hotelurilor din Cracovia (şi nu numai din Cracovia). După pensionare se dedică restabilirii memoriei despre viaţa diasporei poloneze în vestul Nistrului şi activităţii în Societatea polono-română din Cracovia, [în] Societatea de prieteni ai Lvov-ului şi Ţinuturilor Frontaliere din Sud-est, cât şi în filiala din Cracovia a Asociaţiei „Wspólnota Polska” [„Comunitatea poloneză”]”.

În materialele publicate Tadeusz Gaydamowicz prezintă istoria stabilirii polonezilor pe teritoriul Basarabiei, după anexarea acesteia de către Rusia. După Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România, aşa cum remarcă autorul, „polonezii basarabeni erau al doilea mare grup după polonezii din Bucovina (aproximativ 50 000 de persoane)” (p. 40). Tadeusz Gaydamowicz aminteşte cititorilor că în 1922, în Basarabia funcţionau 12 şcoli poloneze private, o bună parte din ele închise în 1924, dar la trecerea a doar doi ani, autorităţile statului au permis reactivarea mai multor şcoli poloneze, inclusiv a celor de la Bălţi şi din Chişinău. „Centrul polonez cel mai voluminos şi mai puternic, subliniază autorul, a fost la Chişinău, care în anii 30 [ai secolului trecut] număra aproximativ 150 000 de cetăţeni (dintre care polonezi vorbitori de polonă aprox. 3000 de persoane, ceea ce însemna 2 % din populaţia oraşului). Pe lângă şcoala poloneză cu 4 clase şi Societatea de Binefacere, în capitală [în Chişinău] funcţionau şi Societatea Cultural-sportivă „Warta” [„Paza”], Clubul sportiv „Polonia”, Centrul Bărbaţilor Tineri „Jan al III-lea Sobieski” şi Centrul pentru fete „Regina Wanda” (…) În alte oraşe, precum Bălţi, Tighina, Cetatea Albă, Hotin şi Soroca existau grupuri şi comune poloneze. În general se estimează că numărul polonezilor care trăiau în Basarabia în anii 30 ajungea la 10-12 000 de persoane, dintre care aprox. 1 000 aveau cetăţenie poloneză” (p. 40).

Viaţa liniştită şi îndestulată a polonezilor din Polonia şi din România, precum şi a românilor, inclusiv a celor din Basarabia, a fost întreruptă brutal de invazia nazisto-bolşevică asupra Poloniei (septembrie 1939), apoi asupra României (iunie 1940). Pe teritoriile ocupate, sovieticii au recurs la represiuni, arestări şi deportări. A avut de suferit şi familia Gaydamowicz: mătuşa autorului, Maria Gaydamowicz, a fost deportată în Siberia (p. 48).

Cartea prezentată este utilă atât specialiştilor (istoricilor români şi polonezi), cât şi publicului larg de cititori.

PS. Cartea a fost lansată pe data de 7 februarie 2019, în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.

1 martie 2019

anatol_petrencu@yahoo.com