Şcoala de Vară de la Sighetu Marmaţiei (2014). Partea a II-a. Decembrie 1989: revoluţie sau lovitură de stat?

Duminică, 27 iulie 2014, în cadrul Şcolii de Vară de la Sighetu Marmaţiei a avut loc dezbaterea „Revoluţia trăită”, moderată de doamna Ana Blandiana şi Romulus Rusan. La dezbatere a participat scriitorul şi profesorul universitar timişorean Daniel Vighi, autor a peste 25 de cărţi publicate, martor ocular la evenimentele din decembrie 1989 din Timişoara. Domnia sa a insistat asupra culturii ce a pregătit revoluţia: în opinia dumnealui, la baza oricărei revoluţii stă un fenomen cultural, care, în acest caz a lipsit. Locul acelei culturi, născătoare de revoluţie, a fost talciocul din Timişoara, locul unde lumea se informa reciproc. Dl D. Vighi a vorbit despre începutul revoluţiei, la care participase personal, a explicat de ce anume lângă casa preotului protestant Lásló Tőkés au început acţiunile anticomuniste: este nodul de căi ferate (de tramvai). Atunci când Securitatea ceauşistă a încercat să-l ridice de acasă pe preotul Lásló Tőkés[1], aici s-au adunat enoriaşii protestanţi, susţinuţi de credincioşii baptişti, dar şi trecătorii ce coborau din transportul public orăşenesc. La 16 decembrie 1989, pentru prima dată, protestatarii au strigat „Jos Ceauşescu!”

Domnul Traian Orban, revoluţionar din Timişoara, a povestit cum a început revoluţia, a vorbit despre participarea lui nemijlocită în altercaţiile cu Securitatea şi Forţele de ordine ceauşiste, a menţionat despre arestările efectuate de Forţele de ordine şi de primele jertfe umane. În opinia vorbitorului, „revoluţia din Timişoara a fost una autentică”, ea s–a încununat de succes datorită solidarităţii oamenilor de diverse confesiuni religioase, plus – oraşele, care i-au susţinut pe timişoreni.

În discuţie a intervenit deseori cu informaţii interesante şi analize pertinente prof. univ. dr. Miodrag Milin din Timişoara.

Doamna Brânduşa Armanca a vorbit, de asemenea, despre revoluţia, începută la Timişoara, urmările acesteia.

Prelegerile au fost continuate de medicul chirurg, prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, care în timpul revoluţiei din decembrie 1989 era de gardă la serviciu şi a operat mulţi oameni, răniţi de militari în Bucureşti. Dl profesor a făcut nu doar o statistică a celor răniţi, ci a demonstrat şi evoluţia tipurilor de răni: de la picioare spre părţile superioare ale corpului. Domnul N. Constantinescu a făcut diverse demersuri privind tragerea la răspundere a celor ce s-au făcut inovaţi de moartea şi rănirea sutelor de oameni, implicaţi – cu voia sau fără voia lor – în evenimentele din decembrie 1989. Dar, dosarele (precum şi dovezile) au fost dispărut, iar un proces judiciar la Bucureşti aşa şi nu a avut loc. În opinia profesorului, „crimele nepedepsite se vor repeta”.

A urmat la cuvânt doamna Doina Jela, prozatoare, autoarea mai multor volume consacrate depistării crimelor regimului comunist din România (vezi: Drumul Damascului în două ediţii, Cazul Nichita Dumitru, Lexiconul negru şi altele).

Din discuţia, desfăşurată în cadrul Şcolii de Vară, am reţinut câteva nuanţe: în pofida eforturilor depuse de cercetători, persistă încă dilema revoluţie sau lovitură de stat? Vorbitorii din cadrul Mesei rotunde au vorbit în unanimitate despre decembrie 1989 ca despre o revoluţie. În discursul său de sâmbătă profesorul Nicolae Scurtu a spus răspicat: lovitură de stat! Un subiect interesant şi actual este cel legat de falsele revoluţii şi falşii revoluţionari: participanţii la discuţie au adus mai multe exemple despre revoluţii anticomuniste auto-proclamate. Fenomenul nu este unul nou sau unicat: după războiul ruso-moldav din 1992, în R. Moldova s-au declarat sute (poate mii) de „luptători de pe Nistru”, care, în realitate, au şezut pe la casele cui îi are. Mai mult chiar, unii din ei au primit, alţii pretind şi astăzi, distincţii de stat!

Interesantă a fost şi comunicarea prezentată de doamna Ruxandra Cesereanu din Cluj-Napoca, poet, prozator, cadru universitar, autoarea mai multor lucrări, referitoare la istoria comunismului. În Chişinău, dna R. Cesereanu este cunoscută în special datorită monografiei despre tortura în secolul XX[2]. În faţa cursanţilor Şcolii de Vară de la Sighet dna R. Cesereanu a prezentat comunicarea „Deconstrucţia unei Revoluţii”. Este vorba de un studiu istoriografic, scopul căruia a fost clasificarea curentelor (opiniilor), referitoare la caracterul Revoluţiei din decembrie 1989 din România. Astfel, au fost evidenţiate curentele istoriografice: 1) „purist”, adică evenimentele din decembrie sunt interpretate drept revoluţie, care s-a soldat cu victoria unei noi clase politice, anticomuniste (anticeauşiste). Drept exemplu au fost aduse lucrările lui Ion Iliescu. 2) curentul „complotist”: unii reprezentanţi ai acestuia consideră că România s-a confruntat cu un complot din exterior, alţii – din interior, adică Securitatea şi Forţele militare au realizat un complot şi 3) curentul mixt, adică unii autori consideră că evenimentele din decembrie 1989 sunt un amestec între revoluţie şi complot. În continuare, dna R. Cesereanu a evidenţiat zece nuanţe ale numiţilor „terorişti”, implicaţi în revoluţia din decembrie 1989. Numiţilor „terorişti”, pentru că, de fapt, s-a avut în vedere diversioniştii, implicaţi în acele evenimente. Astfel, în opinia autorilor care au scris despre decembrie 1989, diversioniştii ar fi fost: 1) securiştii şi militarii, rămaşi fideli lui N. Ceauşescu; 2) presupuşi copii orfani, special pregătiţi pentru diversiuni; 3) spioni sovietici de origine basarabeană; 4) deţinuţi de drept comun, eliberaţi special pentru diversiuni; 5) spioni sovietici plus maghiari etc., inclusiv – diversionişti „nu au existat”.

Subiecte legate de Revoluţia din decembrie 1989 din România au fost discutate şi a doua zi, luni, când în faţa celor prezenţi au conferenţiat dl Petre Mihai Băcanu, ziarist, şi generalul de justiţie Dan Voinea.

Marţi, 29 iulie 2014, a avut loc dezbaterea „Anul 1989 văzut dinspre Est şi dinspre Vest”, la care au participat cunoscuţi specialişti în istoria comunismului sau luptători notorii împotriva comunismului: Alija Gluza-Wancerz din Varşovia, Helmut Müller-Enbergs din Berlin, Gyarmati György din Budapesta, Alexander Dimitrov din Sofia, Christian Mititelu din Bucureşti, Jardar Seim din Oslo, Mihai Wurmbrand din Torrance, SUA, Liviu Ţârău din Cluj-Napoca şi Katharina Kilzer din Frankfurt. Vorbitorii au prezentat analize ale evenimentelor din decembrie 1989, a fost evidenţiat rolul televiziunii de la Bucureşti în evoluţia evenimentelor. În opinia unor vorbitori, evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, iniţiate ca o revoluţie, îndreptată împotriva comunismului, la un moment au fost deturnate (nu fără ajutorul TV) spre lovitură de stat; revendicarea „Jos comunismul!” s-a redus la doar „Jos Ceauşescu!”.

(va urma)

2 august 2014

 

 

 



[1] Născut în 1952; în prezent este europarlamentar din partea Ungariei.

[2]Ruxandra Cesereanu.  Panopticum. Tortura politică în secolul XX,  Iaşi, Institutul European, 2001.

 

Comentariile nu sunt permise.