Doamna Ana Vâlcu a fost deja prezentată pe acest blog. Este un patriot român desăvârşit. La insistenţa dumneaei, doamna Zinaida Gârbu, naşa dumneaei de cununie, a scris câteva rânduri despre soţul ei, Victor Gârbu, supus represiunilor politice şi care a făcut ani grei de Gulag în unul din cele mai primejdioase şi severe sectoare – în minele de extras aur, numai pentru faptul că era român şi făcuse doi ani de studii în România (1944-1946).

Doamna Zinaida Gârbu este născută în 1932, la 27 ianuarie 1955 s-a căsătorit cu Victor Gârbu. Împreună au o fiică.

Iată ce a scris doamna Zinaide Gârbu despre soţ, Victor Gârbu, decedat în 2005:

„Gârbu Victor Nicolae s-a  născut la 2 ianuarie 1926 în comuna Năpădeni, raionul Corneşti (astăzi – Ungheni). A absolvit şase clase în satul natal, după care a mers la Şcoala de Agronomie din Cricova, de lângă Chişinău.

În 1944 era în anul patru de studii. [În primăvara-vara aceluiaşi an – A.P.] ruşii îi fugăreau pe nemţi înapoi în Germania. Directorul Şcolii de Agronomie a încărcat toate documentele în căruţe cu cai, a numit câte patru studenţi la fiecare căruţă şi, prin Leuşeni, a trecut Prutul în România. [Acolo, în România, Victor Gârbu – A.P.] a încheiat studiile şi a primit diploma de absolvire. În anii 1944-1946 el s-a aflat în România. În decembrie 1946 a fost emis un ordin în care se spunea că originarii din Basarabia au dreptul să se întoarcă la baştină, fără a avea documente de trecere a frontierei. La 26 decembrie [1946] el a venit la părinţi. De la începutul anului 1947 a lucrat în calitate de educator în orfelinatul de copii. În toamna aceluiaşi an a fost luat în armată. Tot atunci, Comisariatul militar i-a luat diploma de agronom fără a mai i-o restitui.

În februarie 1948 a fost arestat, condamnat la 10 ani de puşcărie şi lipsit de dreptul de a se întoarce în Moldova încă cinci ani. A fost internat într-un lagăr împreună cu ucigaşi şi hoţi. În acel lagăr comun mai erau generali, oameni de ştiinţă. Aceştia au scris demersuri în Moldova, i-au scris şi lui Stalin ca să fie separaţi de criminalii de drept comun. În sfârşit, i-au separat de restul puşcăriaşilor. Acest grup de deţinuţi, în care era şi Victor Gârbu, a fost dus în mină la extras aur. A lucrat acolo şase ani şi jumătate. După moartea lui Stalin deţinuţii au fost scoşi din mină şi aduşi în oraşul Semipalatinsk. Acolo a fost întrebat ce i s-a incriminat, pe baza cărui articol a fost condamnat. În acel oraş a lucrat şase luni, după care a fost eliberat cu permisiunea de a veni în Moldova. Mai mult: i s-a eliberat un certificat prin care avea dreptul să se aranjeze la lucru şi să primească apartament. Aşa şi a fost.

În 1992-1993 Victor Gârbu a făcut cunoştinţă cu un vecin care lucra sau la Ministerul Justiţiei, sau la Ministerul de Interne. I-a povestit ce a păţit. Vecinul i-a cerut documente doveditoare, le-a trimis la Moscova şi peste un timp anumit a primit decizia de reabilitare.

Victor Gârbu a lucrat la Fabrica de mobilă 31 de ani şi 8 luni. La ştirea că a fost reabilitat i s-au adăugat 72 de lei”.

13 august 2014