1. PPCD s-a lansat în campania electorală

Asistăm la implicarea forţelor politice în campania electorală din noiembrie 2014.

Astăzi s-a lansat în competiţie PPCD. Cine mai stătea încă la îndoială în privinţa liderului acestei formaţiuni că nu este omul Rusiei imperialiste se poate convinge astăzi, ascultându-i pledoariile. Astfel el afirmă, fără pic de jenă, cum că RM s-a implicat „în războiul rece”, declanşat de Occident împotriva Federaţiei Ruse. Adică nu Rusia, în martie 2014, a comis un act de agresiune clasică, anexând Crimeea. Adică nu Rusia susţine pe faţă teroriştii din regiunile Doneţk şi Luhansk ale Ucrainei. Numai o minte nesănătoasă poate afirma cum că Occidentul a declanşat un „război rece” împotriva Rusiei. Adică, nu Putin a început un război fierbinte, cu numeroase jertfe umane, mii de refugiaţi etc., ci Barroso a început un „război rece”!

În aşa situaţie Occidentul este criticat pe bune de o implicare prea modestă, timidă, rezervată, faţă de actele de agresiune ruseşti în regiunile amintite.

Ar fi şi altele de comentat, dar, sunt convins – nu merită.

2. A doua Republică Moldova: ce ar însemna aceasta?

Un loc distins pe eşichierul politic îl are formaţiunea domnului Sergiu Mocanu „Mişcarea Populară Antimafia”. Activiştii acestei formaţiuni pronunţă discursuri acide în adresa actualei guvernări, în multe cazuri criticile fiind corecte. Ceea ce ne interesează, însă, este partea constructivă a programului politic. Acest partid pledează pentru „cea de-a doua republică”. Republica Moldova transformată în „a doua republică” înseamnă aprobarea unei noi Constituţii, distincte de cea actuală. Este adevărat că unele articole ale actualei Constituţii sunt depăşite de timp, în plus, agrarienii au introdus falsul stalinist referitor la limba română. Dar pentru a realiza acest obiectiv Partidul dlui S. Mocanu trebuie să propună societăţii o altă Constituţie, pe care s-o elaboreze, s-o promoveze în discursurile publice, să convingă 10 % din populaţia matură a RM că noua Constituţie va fi mai bună ca cea actuală; cele 10 % din susţinătorii ideii să convingă alte categorii de oameni, astfel ca formaţiunea (sau blocul politic) să obţină 2/3 din mandatele viitorului Parlament, care să facă înlocuirea Legii fundamentale a RM. Altfel spus, nu e aşa de simplu de realizat acest obiectiv politic.

3. Nicolae Timofte l-a decorat pe Vladimir Plahotniuc

Am citit criticile, aduse la actul decorării unor demnitari de stat de către preşedintele Nicolae Timofte. E interesant pamfletul dlui Bogdan Ţârdea[1].

Vreau să explic o poziţie-cheie, pe care o repetă nu doar dl B. Ţârdea, dar şi mulţi alţi comentatori. În cazul dat se insistă asupra dualităţii: „i-a decorat, în loc să-i bage la puşcărie” sau şi mai simplu: el (ei) „TREBUIE să înfunde puşcăria”. Mă refer la acest nefericit „TREBUIE”. Pentru ca acest „TREBUIE” să fie realizat, obligatoriu TREBUIE (fără ghilimele) să fie o forţă politică, să fie oameni, care să poată pune în practică aceste propuneri. Ei, aceşti oameni, absolut convinşi că opozanţii lui Plahotniuc au dreptate, însă, lipsesc.

Şi atunci: Vladimir Plahotniuc este un om foarte bogat (citeşte – independent faţă de unii boşi de partide). El este membru al conducerii unui partid, care a guvernat RM cinci ani de zile (adică are practică politică). El are persoane în structuri extra-partinice (în sistemul judiciar, în Executiv, în presă), care îl susţin. El vrea să fie preşedinte al RM: amintiţi-vă de iniţiativa lui legislativă, privind aşa-numitul „sistem mixt” de alegere a Parlamentului, prin care PDM-ul controlat de el ar fi obţinut majoritatea voturilor parlamentare. El este pro-european şi a demonstrat acest lucru (ordinul i-a fost dat „pentru contribuţii decisive la desăvârşirea obiectivului major de politică externă al RM – asocierea politică şi integrarea economică cu Uniunea Europeană”). Probabil mai există şi alte argumente, care au determinat Preşedinţia RM să-l nominalizeze pentru decoraţie.

Sunt convins că în toamnă electoratul democrat, pro-european din RM va vota partidele actuale de la conducere – PLDM, PLR şi, respectiv  – PDM, altfel spus – şi pe V. Plahotniuc. Astfel, actualul preşedinte al RM l-a decorat pe viitorul preşedinte al RM cu Ordinul Republicii.

Şi bine a făcut. De ce? Pentru că în actualele condiţii de război, dus de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei suverane şi independente, război, ecoul căruia îl auzim şi noi (ascultaţi, de pildă, discuţia între cei doi terorişti găgăuzi, interceptată de serviciile secrete ucrainene şi puse pe Internet), doar un om puternic poate apăra interesele fundamentale ale RM. Cu alte cuvinte, Plahotniuc este un Poroşenco al RM. Cu anumite rezerve, bineînţeles.

4. PS.

А Крым, всё-таки, придётся вернуть. Вернуть Украине!

Adică, tradus în limba română, Crimeea, totuşi, trebuie întoarsă Ucrainei!

Asta pentru că, cu acelaşi succes, Siberia doreşte să se separe de restul Rusiei, aplicând principiul referendumului (ca în Crimeea).

Asta pentru că Japonia cere cele patru insule ale ei, din arhipelagul Kurile, luate de Stalin în 1945. Dacă Rusia nu respectă frontierele recunoscute pe plan internaţional, de ce alţii ar face-o?

Asta pentru Tatarstanul doarme şi visează să devină independent (nu în zădar ruşii trimit prizonierii din armata ucraineană de etnie rusă în această republică autonomă; asta pentru a fortifica baza socială rusă în autonomia tătaro-musulmană).

Cuvinte-cheie: scrutinul electoral 2014; PPCD, Mişcarea Populară Antimafia, Timofte, Plahotniuc, Rusia, Crimeea.

6 august 2014