În perioada 23-27 iunie 2014, împreună cu un grup de studenţi de la anii 1-3 de studii ai Facultăţii de Istorie şi Filozofie, am realizat o vizită de documentare în România.

            Primul obiectiv istorico-cultural şi de spiritualitate ortodoxă română a fost Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov. Situată la poalele munţilor Făgăraş, mănăstirea a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, între anii 1688-1714. Confruntările religioase din Transilvania, supusă vremelnic Austro-Ungariei, au dus nu doar la persecutarea ortodocşilor, ci şi la distrugerea lăcaşurilor sfinte ale acestora. Aşa cum remarcă stareţul Mănăstirii Brâncoveanu, arhimandritul Ilarion Urs, într-o broşură consacrată Mănăstirii, numai generalul vienez Bukow a distrus în Transilvania „mai mult de 150 de mănăstiri”[1]. Aceiaşi soartă a avut-o şi Mănăstirea Brâncoveanu: în 1785 a fost distrusă.

            Pe parcursul anilor s-au făcut mai multe încercări de a o reconstrui, însă o restaurare temeinică a fost făcută la porunca Mitropolitului Nicolae Bălan (începând cu anul 1926; sfinţirea s-a făcut în anul 1946). Mitropolitul Nicolae Bălan este considerat al doilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu.

            Al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu este Mitropolitul dr. Antonie Plămădeală, originar din satul Stolniceni, judeţul Lăpuşna (Basarabia, România; născut în 1926). În 1982 Antonie Plămădeală a fost ales Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului. Sub îndrumarea lui directă s-au făcut reparaţii capitale la Mănăstire, a fost restabilită pictura în vechea biserică. De asemenea, sub îndrumarea lui Antonie Plămădeală a fost sfinţită noua biserică cu hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveneni.

            Am avut prilejul să cunoaştem Biserica „Sfinţii martiri Brâncoveanu”, în care se oficia serviciul divin, difuzat prin radio în întreaga Mănăstire, curtea Mănăstirii, fântâna „Izvorul Tămăduirii”, vechia Biserică, precum şi un rând de morminte ale sfinţilor părinţi, inclusiv al lui Antonie Plămădeală.

            Noaptea am dormit, apoi am mâncat în sala de mese a Academiei Sâmbăta spiritualitate, cultură, artă şi ştiinţă – obiectiv cultural-religios, în care sunt organizate conferinţe, simpozioane, întâlniri etc. Am ascultat o prelegere deosebit de interesantă, referitoare la destinul tragic al lui Constantin Brâncoveanu şi al fiilor acestuia, care au ales să moară, dar să nu să se dezică de ortodoxie. Mănăstirea are o bibliotecă cu un fond de peste 70 000 volume de carte şi periodice[2]. Cu prilejul vizitării Mănăstirii Brâncoveanu, am oferit bibliotecii revista „ProMemoria”, volumele 2, 3 şi 4.

            Împrejurimile Mănăstirii sunt deosebit de frumoase: totul în jur este verde, nu departe se întinde pădurea, curge râul Sâmbăta, sunt câteva iazuri cu peşte.

            După vizitarea acestei impresionante Mănăstiri, am mers spre Sinaia, unde ne-am grăbit să vizităm sălile fastuosului palat „Peleş”- reşedinţa de vară a regelui Carol I al României. A urmat castelul „Pelişor” şi Mănăstirea Sinaia.

            Mănăstirea Sinaia a fost întemeiată în anul 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, care, împreună ca mama şi sora sa, a călătorit în Ierusalim, inclusiv – la Muntele Sinai, unde s-a rugat în Biserica „Sfânta Ecaterina”. Impresionat de cea ce a văzut, „s-a hotărât ca la întoarcerea în Țara Românească, să construiască în munții românești și să închine Sfintei Fecioare Maria, o mănăstire care să poarte numele Muntelui Sinai și aceasta este Mănăstirea Sinaia”[3].

            Am vizitat interiorul Bisericii noi a Mănăstirii, curtea Mănăstirii, am băut apă rece de la izvorul din preajma intrării în Mănăstire. Cei mai harnici studenţi (şi profesori) au reuşit să stea şi în faţa sarcofagului lui Take Ionescu – personalitate marcantă a lumii politice româneşti, prim ministru al României între anii 1921-1922.

            A urmat localitatea Crevedia. Aici am fost găzduiţi (cazarea, mâncarea, focul de tabără etc.) de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni, aflat în subordinea Ministerului Afacerilor Externe al României. De aici, cu autocarul, am vizitat un şir de muzee din Bucureşti. Este vorba, în primul rând, de Muzeul Naţional de Istorie a României (am studiat copii fidele, fragmente, ale Columnei lui Traian, exponatele Tezaurului, expoziţia de haine de epocă etc.), apoi – Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Am cercetat modul de viaţă al ţăranilor români din diverse regiuni ale ţării – felul în care erau construite locuinţele, atelierele (mori de vânt sau de apă, teascuri pentru producerea uleiurilor sau a vinului), uneltele de lucru, bisericile în lemn, interiorul locuinţelor etc.

            În ziua următoare am vizitat noua clădire a Bibliotecii Naţionale a României (BNR), cu săli de lectură spaţioase, cu acces liber la cărţi etc. Construită în beton armat şi sticlă, clădirea BNR seamănă cu o clădire pentru comerţ; este, fără îndoială, o realizare deosebită a României contemporane. Am făcut BNR o donaţie de cărţi şi reviste, primind şi confirmare în termen-record.

            Următorul obiectiv de interes deosebit – Patriarhia Română. Aici am fost întâlniţi de dl dr. Petre Cătălin, care ne-a povestit despre trecutul, dar şi prezentul Patriarhiei Române, despre construcţia catedralei, palatului mitropolitan, clopotniţei etc.

            La intrare în Catedrala Patriarhală este scris:

            „Catedrala Patriarhală, purtând hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, a fost zidită de Constantin Şerban, Voievodul Ţării Româneşti, între anii 1656 şi 1658.

            A fost sfinţită în anul 1658 de către un sobor în frunte cu Macarie, Patriarhul Antiohiei, Mitropolitul Ştefan şi episcopii Râmnicului şi Buzăului.

            În timpul domniei Voievodului Radu Leon este pictată (1665) şi transformată în Catedrală Mitropolitană (1668).

            Aici au loc, începând cu anul 1700, ceremoniile de intronizare a Mitropoliţilor Ungrovlahiei şi a celor 6 Patriarhi (începând din anul 1925): Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin, Teoctist şi Daniel.

            Catedrala, construită în stil arhitectonic brâncovenesc, a avut drept model biserica mănăstirii Curtea de Argeş, ctitorită în prima jumătate a secolului XVI de voievodul Neagoe Basarab.

            În pridvor, deasupra intrării, se păstrează icoana hramului ce îi prezintă pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, datând cu anul 1665.

            Pe pereţii interiori se păstrează frescele pictate de Dimitrie Belizarie în anii 1932-1935.

            În nişa nordică a pronaosului se află Moaştele Sfântului Dumitru cel Nou, aduse în sfântul locaş în 1774.

            În anul 2002 Catedrala Patriarhală a primit în dar de la stareţul mănăstirii Kykkos din Cipru, părticele din moaştele sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena.

            În partea sudică a pronaosului sunt mormintele Patriarhilor: Miron (†1939), Nicodim (†1948), Iustin (†1986) şi Teoctist (†2007)”.

            După vizita Patriarhiei am mers la Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), al cărui membru de onoare sunt. Am avut o discuţie cu preşedintele Academiei, prof. univ. dr., general (r), dl Vasile Cândea. Am oferit Bibliotecii AOŞR un set de cărţi şi reviste, la care sunt autor sau co-autor (redactor-şef la revista „ProMemoria”).

            A urmat o întâlnire de neuitat în incinta Ministerului Afacerilor Externe, unde studenţii şi profesorii basarabeni au fost salutaţi de dna Mihaela Butariu, director de cabinet. Aici au fost înmânate Diplomele de Participare şi cărţi fiecărui membru al delegaţiei basarabene.

            A urmat vizitarea Muzeului Ţăranului Român, după care, în incinta Institutului Diplomatic Român – prelegerea domnului prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

            Plini de impresii memorabile, vineri, 27 iunie, am luat drumul înapoi, spre Chişinău.

            Mulţumiri:

            În primul rând – conducerii Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni, domnului William Brânză; colaboratorilor acestuia, dlor Cristian Costachi, Vasile Iscru, Alexandru Barbure etc., care au asigurat buna desfăşurare a documentării noastre.

            În rândul al doilea – conducerii Facultăţii de Istorie şi Filozofie a USM.

30 iunie 2014