Cu cât ne apropiem mai mult de data alegerilor parlamentare din septembrie anul curent, cu atât mai des auzim la posturile de radio și TV că în rezultatul acestui scrutin la putere vor veni partidele pro-rusești. Autorii acestor informații fac trimitere și la datele recentului sondaj de opinie publică (aprilie 2025): „Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, voturile ar putea fi distribuite astfel: 27,6 % din respondenți ar vota pentru Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), 10,2 % pentru Partidul Socialiștilor, 6,8 % pentru Blocul Alternativa, 6,1 % pentru Blocul Victorie („Pobeda”) și 5,2 % pentru Partidul Nostru”. Astfel, în mod indirect (poate și direct) oamenii sunt antrenați să se împace cu gândul că după alegeri putiniștii vor pune mâna pe putere în Republica Moldova (RM). Comentariile savuroase pot descuraja multă lume: de ce să mai spere în integrarea RM în UE dacă în toamnă vin putiniștii la putere?

            Cu regret, puterea pro-europeană de la Chișinău a făcut prea puțin sau nu a făcut nimic pentru a contracara alunecare RM în poalele Kremlinului. De ce oare Parlamentul RM, fracțiunea majoritară PAS, nu a inclus în Codul electoral următoarea prevedere: „Cetățenii RM, care au avut diverse întâlniri cu reprezentanții statului agresor Federația Rusă (FR), nu pot fi incluși în listele electorale”. Cetățeni ai RM, de ex., I. Dodon, B. Țârdea, Bolea et K° nu numai că nu se sfiesc să spună despre întâlnirile lor cu criminalul hoț Ilan Șor, cu deputați din Duma de Stat a FR, cu alți oficiali ruși, ci chiar se laudă cu asta. Întrebarea ar fi: da ce au ei de învățat de la regimul autoritar (cu evidente realități de totalitarism) rus?

Observăm o activizare fără precedent a diverselor „conserve” rusești amplasate în RM. Sistematic, la intervale egale de timp, apar în spațiul public „critici” la adresa manualului de Istoria Românilor și Universală pentru clasa a XII-a. O fac persoane care nu au habar de istoria noastră, de sistemul educațional, de felul cum este redactat un manual școlar. Lovitura esențială se dă în identitatea noastră românească. Cu regret, până în prezent, autoritățile RM nu au recunoscut clar, deschis și public: da, suntem români, vorbim limba română, facem parte din Poporul Român, trăitor în două state (sau chiar mai multe), iar istoria noastră este Istoria Românilor. Anume Istoria Românilor! – așa au considerat marii noștri istorici Nicolae Iorga, A. D. Xenopol, Alexandru Moșanu și alții. De fapt – toți istoricii români! Și nu este treaba altora să ne dicteze ce istorie să studiem și să predăm.

Un alt regret (dar și punct slab al guvernării RM) este lipsa de claritate în privința limbii Statului RM. Conform Constituției, limba oficială a RM este limba română. Asta înseamnă că limba de comunicare între Stat și societate, între prestatorii de servicii (vânzătorii la magazine, farmaciștii, taximetriștii etc.) și cetățeni trebuie să fie cea română. Nu poți fi deputat al RM și să vorbești în ședințele plenare ostentativ limba statului agresor Rusia, fără rușine, fără scrupule, dar și fără reacții prompte din partea conducerii Parlamentului).

Că alegerile din septembrie sunt cruciale pentru RM nu este o figură de stil, primejdia este reală. Furios de eșecurile războiului de cotropire din Ucraina, de nereușita în alegerile prezidențiale din România etc., Kremlinul dorește să se revanșeze cel puțin în RM, să aibă cel puțin aici un succes, cât de mic ar fi (pentru Moscova mic, dar pentru noi existențial).

Nu trebuie să rămânem indiferenți față de viitorul nostru.

Anatol Petrencu, istoric

PS. Articolul a fost publicat în Literatura și Arta, 2025, 12 iunie