Pe data de 28 iunie 2025, la împlinirea a 85 de ani de la răpirea teritoriilor românești (Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutului Herța), la Chișinău, în Palatul Republicii, și-a desfășurat lucrările primul Congres Național al Memoriei. Cuvinte de salut, celor prezenți în sală, le-au adresat președintele Parlamentului dl Igor Grosu, ministrul Culturii dl. Sergiu Prodan, ministrul Educației și Cercetării dl. Dan Perciun, președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, Alexandru Postică, ES Ambasadorul Ucrainei în Republica Moldova dl Paun Rohovei și alții.

Subsemnatul, am avut onoarea să expun starea cercetării crimelor comise de Puterea sovietică în RSS Moldovenească.

Mai jos vedeți textul comunicării.

Cercetarea crimelor comunismului la etapa actuală

Stimate Doamne, stimați Domni,

În doar câteva minute ași vrea să vă comunic despre nivelul de cercetare al represiunilor comuniste în RSSM și ce ar fi bine de realizat în perspectivă, având în vedere Planul de acțiuni pentru anii 2025-2028 privind promovarea culturii memoriei victimelor represiunilor comise de regimul totalitar-comunist pe teritoriul RM în anii 1940-1941, 1944-1991.

Privind realizările istoricilor, în primul rând, cred, trebuie menționate cele 4 volume ale Cărții Memoriei. Catalogul victimelor totalitarismului comunist, coordonate de dr. Elena Postică, primul volum a apărut de sub tipar în 1999, al 4-lea – în 2005[1].

Un aport considerabil la studiul crimelor comunismului l-a avut dl acad. Valeriu Pasat prin publicarea volumului de documente Trudnâe stranițî istorii Moldovî, 1940-1950, Moscova, 1994, și studiile dumnealui ulterioare, între care Surovaia pravda istorii. Deportații s teritorii Moldavskoi SSR 40-50 gg[2]., apărută de sub tipar și în limba română.

Privind crimele comuniștilor în numita de sovietici Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, un loc deosebit îl are studiul fundamental, elaborat de dl Alexei Memei, întitulat Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) și RSSM (1944-1947). Mărturii documentare[3].

Un loc aparte în studierea crimelor totalitarismului sovietic îl au memoriile supraviețuitorilor deportărilor. Vom menționa memoriile publicate de Boris Vasiliev[4],  Valentina Sturza[5], Vadim Pirogan, Margareta Cemârtan-Spânu, Teodosia Cozmin, părintele Vasile Țepordei și mulți alții.

Strâns legat de păstrarea memoriei deportaților a fost Programul de Stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească” împărțit în trei proiecte și realizat de istoricii din cadrul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți – pentru raioanele din nordul RM, de USM – pentru raioanele din centrul RM și Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” – raioanele de sud ale RM. Contribuții esențiale în realizarea Programului de Stat au fost aduse de dna Ludmila Cojocaru, dl Virgiliu Bârlădeanu, dna Lidia Pădureac, dl Ion Ghelețchi, dna Ludmila Chiciuc, Elena Postică și alții. În rezultat, au fost publicate 9 volume Arhivele Memoriei și 2 volume Exercițiul Memoriei, amintiri ale foștilor deportați însoțite de studii introductive, comentarii, note de subsol etc. Volumele rămân un suport esențial de studiere a crimelor comunismului, a rezistenței basarabenilor în fața greutăților și primejdiilor de tot felul.

Un loc aparte în înțelegerea tragediei basarabenilor deportați l-au avut Expedițiile Memoriei, organizate de dl dr. Octavian Țâcu, soldate cu materiale deosebit de prețioase, culese de la supraviețuitorii Gulagului. Între realizările expedițiilor este și susținerea tezei de dr. a dnei Maria Gogu-Zinovii și recenta publicare a monografiei Basarabia și Transnistria în Gulagul sovietic. Deportări și munca forțată, Chișinău, 2024.

Nu putem să trecem cu vederea contribuția istoricilor de etnie găgăuză, în special cele trei volume semnate de Constantin Kurdoglo Repressii i deportații gagauzov, 1940-1941, 1944-1952. Liudi, sobâtia, documentî, vol. 3, Chișinău, 2018.

În privința Foametei organizate de Puterea sovietică în 1946-1947. În 1993 istoricii noștri, între care Anatol Țăranu, Ion Șișcanu, Anton Moraru, Alexei Aghaci, Mihai Gribincea și alții, au publicat volumul de documente Golod v Moldove (1946-1947). Sbornic documentov[6], volum de documente extrem de importante, dar rămas oarecum la index. Datorită colegului Anatol Țăranu documentele au fost traduse și publicate în limba română și pot fi și trebuie utilizate din plin în cercetarea trecutului nostru. Vom aminti aici de contribuțiile dnei Larisa Turea cu Cartea Foametei[7] în mai multe ediții, și alte studii realizate în diverse localități (de ex. cărțile dnei Anastasia Balmuș din Cimișlia, ale dlui Corneliu Prepeliță din Ungheni, dnei Lidia Pădureac din Bălți și altora; cer scuze – din lipsă de timp nu pot spune mai multe realizări).

Ce este de făcut în viitor – schiță de proiect.

1. Am constatat: Cartea Memoriei în 4 volume a avut și are un rol deosebit în cercetarea trecutului. Dar pe parcurs, au apărut nume noi de deportați, neincluși în Cartea Memoriei și asta devine supărător. De acea propunem re-editarea acestor volume cu completările respective Aici să se țină cont de istoriile satelor, scoase de sub tipar după publicarea Cărților Memoriei, de opinia specialiștilor, a primăriilor.

2. Este importantă recuperarea și valorificare științifică a memoriilor supraviețuitorilor deportărilor, dar și a copiilor născuți în Siberia sau alte locuri din deportare. Avem specialiști, experiență și foarte puțin timp la dispoziție.

3. Avem nevoie de un monument în memoria victimelor Foametei organizate, în primul rând – în Chișinău, apoi în localitățile care au suferit de pe urma acelui dezastru (așa cum au făcut ucrainenii, înveșnicind memoria victimelor Holodomorului, la Kiev, Odesa și alte orașe).

4. O nenorocire pe capul nostru sunt monumentele de sorginte sovietică, care nu numai că nu reprezintă opere de artă, dar susțin vie ideologia și acțiunile ocupantului sovietic pe teritoriul republicii noastre. Nu dorim distrugerea lor, dar soluția este organizarea unui muzeu în aer liber, în care să fie concentrate toate tancurile, tunurile, busturile, monumentele etc. tot ce este legat de ocupația sovietică. Un exemplu în acest sens poate servi muzeul întemeiat de dl dr. Petru Costin (la Ialoveni și pe malul unui iaz). Dar avem în față și experiența / exemplul statelor baltice, a fostelor țări comuniste din estul Europei. Problema există, ea trebuie rezolvată cu răbdare, cu claritate, pentru că nu ne putem integra în Uniunea Europeană având în spate această moștenire alogică.

5. Și ultima: citim cu interes atacurile venite de la Moscova, în care sunt criticate acțiunile guvernării actuale de la Chișinău. Sunt critici vehemente, dar lipsite de temei. Iată de ce este nevoie de un grup de specialiști care ar riposta public, convingător și fără frică, toate aberațiile propagandei ruse.

Vă mulțumesc pentru atenție.

anatol_petrencu@yahoo.com