Reacţia ciudată a istoricilor ruşi

Între 14 şi 16 mai 2012 la Chişinău şi Iaşi şi-a desfăşurat lucrările o conferinţă internaţională, consacrată împlinirii a 200 de ani de la anexarea interfluviului Pruto-nistrean (numit în 1813 Basarabia) de către ruşi. Conferinţa ca conferinţa: au mai fost şi vor mai fi! Atenţia a fost atrasă asupra a două fapte concrete: 1) în cadrul lucrărilor conferinţei, după orice discurs, cei prezenţi în sală aplaudau frenetic; 2) organizatorii conferinţei nu au prevăzut timp pentru întrebări-răspunsuri şi dezbateri, elemente obligatorii pentru astfel de acţiuni. Altfel spus: aplaudând, cei din sală s-au solidarizat cu prezentatorii comunicărilor, cu ideile expuse în discursuri. Nimeni din participanţii la conferinţă nu s-a ridicat să declare că nu împărtăşeşte opiniile celui de la tribună.

Lacuna cea mai mare a organizatorilor a fost, însă, lipsa de timp pentru dezbateri; asta pentru că anume discuţiile oferă obiectivitate subiectelor controversate. Asta a fost. Ce a urmat?

Pe data de 17 mai 2012, în incinta Centrului rus de ştiinţă şi cultură, având în spate bannerul „200 de ani împreună” (scris în limba română) istoricii ruşi, participanţi la Conferinţa nominalizată, au organizat o conferinţă de presă la care au declarat că sunt nemulţumiţi de rezultatele forului ştiinţific. În opinia lor, partea pozitivă a întrunirii a fost invitarea oamenilor de ştiinţă, ce împărtăşesc diverse puncte de vedere. Din punctul de vedere al istoricilor ruşi, conferinţa a fost asemenea unui cor, în care vocile multiple ale unioniştilor au înăbuşit vocile firave ale istoricilor ruşi (dr. Vasilii Caşirin). Este incredibil ceea ce afirmă dl dr. V. Caşirin: o echipă atât de puternică de istorici ruşi nu au fost capabili să-şi expună punctul de vedere! Cine să vă creadă? Noi trăim într-o societate democratică, aţi putut uşor interveni şi expune acordul sau dezacordul Dvs.

Pentru noi toţi binecunoscutul istoric rus Vladislav Grosu l-a atacat foarte dur şi neîntemeiat pe distinsul istoric, Membru de onoare al Academiei Române, profesorul Alexandru Moşanu. Aici, în conferinţa de presă, nu acolo, la Conferinţa ştiinţifică!

Prof. univ., dr. hab. Elena Cudreavţeva (specialist în domeniul relaţiilor ruso-balcanice şi internaţionale din sec. al XIX-lea, Moscova) a spus: „Pe noi, istoricii ruşi, ne-au chemat la acest for, pentru ca să ascultăm referatele lor [e firesc aşa: la simpozioane se vine pentru a prezenta propriile comunicări, dar şi pentru  a asculta pe alţii – A.P.], noi, însă, nu am putut nici chiar să încercăm să replicăm”. Doamna Cudrevţeva, cine să Vă creadă? Eu unul nu pot să cred. Asta pentru că îl cunosc pe dl dr. Gheorghe Cojocaru, directorul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei ca pe unul din cei mai convinşi democraţi, care, la solicitarea Dvs. de a discuta, ar fi reacţionat numai şi numai pozitiv. Aşa cum prezentaţi Dvs. lucrurile se lasă impresia că nu vi s-a dat posibilitatea să Vă expuneţi punctul de vedere.

Bun, ca să nu lungesc: istoricii ruşi i-au împărţit pe istoricii vorbitori de limbă română în „români” şi „moldoveni” [nu-i bai, nu e prima dată – A.P.]; în opinia lor, mulţi „românofili” au vorbit cu slogane, ca la miting, fără a aduce argumente. Dl V. Caşirin: „Noi am încercat să nu proslăvim Rusia, ci am adus doar date statistice, care demonstrează că unirea Basarabiei la Rusia a avut urmări pozitive”. Concluzia istoricilor din Federaţia Rusă: ei au asistat la un fel de miting, nu la o conferinţă ştiinţifică internaţională.

Concluzia subsemnatului: organizatorii erau obligaţi să asigure condiţii prielnice pentru exprimarea nestingherită a oricărui participant, fără nici o restricţie. În ciuda unor lapsusuri ale organizatorilor, istoricii ruşi au putut, dacă ar fi dorit, să-şi expună punctul de vedere anume în cadrul Conferinţei. Dar n-au făcut-o, din comoditate, oportunism etc., numai nu de frică. Ca „să dreagă” cumva „busuiocul” ei au organizat o conferinţă de presă, la care nu au invitat pe nimeni din organizatorii conferinţei. De ce oare?

 Întrebarea de la sfârşit: în general, noi, istoricii ruşi şi români (moldoveni), putem cumva să dialogăm deschis, faţă-n faţă, normal, cu argumente, fără etichetări; dar şi să ne auzim unii pe alţii; ori o putem face doar prin intermediul mass-media?

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedintele INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

24 mai 2012.

 

 

Lasă un răspuns