Dl Andrei Galben, academician, rector al ULIM, a publicat în săptămânalul „Literatura şi Arta” de ieri, 24 mai 2012, un Apel adresat tuturor – oamenilor politici şi celor din afaceri, academicienilor şi oamenilor simpli, de bună-credinţă, apel în care îşi exprimă îngrijorarea faţă de perspectivele Republicii Moldova.

În cele ce urmează mă voi opri asupra opiniilor dlui rector referitoare la istorie şi limbă. Adresându-se istoricilor şi dând dovadă de sinceritate, dl A. Galben scrie că îi „este ruşine pentru breasla noastră” [dl academician este istoric de meserie]. De ce? Pe ce se bazează această stare de jenă faţă de colegii istorici? Autorul Apelului explică: „Tinerii care s-au născut în Republica Moldova (RM) şi au ajuns în aulele studenţeşti nu au o claritate referitor la cine sunt şi de unde vin, din ce seminţie fac parte, sunt români sau moldoveni”. Bun, am înţeles. Deşi, există o bună parte din tineri, inclusiv şi în primul rând – studenţi, care ştiu destul de bine că fac parte din Neamul Românesc (sunt români) şi locuiesc în RM (adică, geografic vorbind, sunt moldoveni).

Ce e de făcut? Dl rector consideră că trebuie să prezentăm trecutul poporului nostru pe baza respingerii „valorilor de altădată” [probabil domnia sa s-a referit la istoriografia sovietică; de ce atunci „valori”? Valorile rămân, nu-i aşa?], să nu tratăm istoria „prin prisma unor sau altor şcoli istorice, a unor sau altor partide politice” şi conchide cum că „Trebuie să fim sinceri şi să spunem că o istorie obiectivă nu a fost şi nu va fi”. În opinia dlui profesor totul este subiectiv, totul se supune unor scopuri personale ale unui sau mai multor autori; cheamă la studierea experienţei colegilor istorici din Germania şi Franţa şi, în concluzie afirmă: „Discuţiile interminabile privitoare la rolul şi importanţa „Istoriei Românilor”, „Istoriei Moldovei”, „Istoriei integrate” sunt lipsite de sens, deoarece toate acestea sunt importante pentru generaţia tânără şi societate în ansamblu”. Şi, ca să nu lungesc, dl rector consideră că „nu putem pune la îndoială apartenenţa noastră la civilizaţia românească, după cum nu putem nega existenţa statului suveran RM, membru al ONU”.

Aşa dar, dl academician Andrei Galben consideră că pentru tânăra generaţie sunt bune şi utile toate cele trei cursuri, promovate în RM: Istoria Moldovei, ca în timpul sovieticilor; Istoria Românilor, ca obiect ştiinţific de cercetare/predare a trecutului poporului nostru; Istoria integrată – o invenţie a comuniştilor lui V. Voronin pentru a înlocui Istoria Românilor. Un fel de Istoria Româno-moldo-integrată. O struţo-cămilă destul de curioasă!

    Ce ar fi de zis?

Am citit ceva mai devreme cum primul nostru ministru Vlad Filat, la aflarea ştirii că obiectul de predare în şcoli se va numi „Istoria Românilor şi Universală”, în replica dată ministrului Educaţiei, dlui Mihai Şleahtiţchi, afirma cum că „important este conţinutul, nu denumirea cursului”. Curioasă abordare, nu-i aşa? Dacă denumirea cursului nu are importanţă, de ce atunci atâtea opinteli din partea başcanului găgăuzilor, şovinilor velicoruşi şi rătăciţilor de Neam şi Ţară de teapa lui Dodon etc.? Asta pentru că anume denumirea cursului determină (este chintesenţa) materiei predate.

Revenind la propunerea dlui rector, consider că oferta lansată de domnia sa este nimic altceva decât o capitulare în faţa comuniştilor, dodoniştilor, furmuzalilor etc. Noi, istoricii, ca oameni de ştiinţă, trebuie să recunoaştem caracterul obiectiv al trecutului (al istoriei poporului nostru), să putem să înţelegem cât mai bine evenimentele trecutului, să explicăm cât mai convingător ceea ce a fost. Şi niciodată să nu deviem de la tradiţia istoriografiei noastre naţionale, fundamentate exemplar de marii istorici Nicolae Iorga, A.D. Xenopol, Alexandru Boldur şi alţii, de Academia Română, care a scris clar pe coperţile volumelor recent elaborate: ISTORIA ROMÂNILOR.

     Şi punctum.

În ceea ce priveşte limba română, dl academician îşi exprimă îngrijorarea privind lipsa de reacţie din partea societăţii atunci cânt limba vorbită [limba română] este călcată în picioare. Aici sunt de acord cu poziţia dlui rector: să ne apărăm limba română cu mai multă îndârjire şi mai mult curaj!

          Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, preşedintele INIS „ProMemoria”, vicepreşedinte PL.

25 mai 2012.