Cedarea aeroportului Chişinău: alt punct de vedere

Analizăm ştirile din presă:

Aeroportul Internaţional Chişinău a demonstrat anumite performanţe în deservirea pasagerilor, plasându-se pe un loc de frunte între aeroporturile ţărilor-membre ale CSI.

De regulă, statul oferă, în concesiune, firmelor private, întreprinderi falimentare; investitorii privaţi îşi propun să îmbunătăţească lucrurile, să-şi recupereze cheltuielile, să aibă şi un profit.

Istoria contemporană a Marii Britanii demonstrează: guvernele laburiste naţionalizează anumite întreprinderi, cele conservatoare – le privatizează.

Guvernul Republicii Moldova (RM) a cedat un obiectiv strategic ce aducea profit ţării. De ce l-a cedat, de ce înainte de evenimentul de la Vilnus şi de ce anume ruşilor?

L-a cedat pentru că anumite persoane responsabile pentru prosperarea lor personală şi iresponsabile pentru prosperarea RM s-au căpătuit necinstit de pe urma tranzacţiei (asta tot din presă). Anume ruşilor, pentru că firmele occidentale nu au vrut să pună bani în plic. Ruşii – da, au pus (sau vor pune). Dar nu numai atât: este o cedare politică în faţa presiunilor sau ademenirilor ruseşti în situaţia în care RM se doreşte integrată în UE. Vă daţi seama: oficialii şi simplii călători occidentali sosesc în Chişinău, şi nu oriunde, ci întru-un aeroport concesionat ruşilor. Bravo guvernare! “Pro-europeni”, nu şagă!

Este clar: nimeni nu te umileşte mai puternic decât tu însuţi.

Dar mai este şi altceva: ascultaţi-o pe doamna, reprezentanta firmei câştigătoare. Ea vorbeşte despre perspectivele Aerogării Chişinău, subliniind că aeroportul se va extinde şi va ajunge la o capacitate de 5 ml călători pe an. Asta înseamnă avion peste avion. Da ce, de când Chişinăul este un prohodnoi dvor [curte de trecere]? Care este rostul acestei extinderi? Ce urmări va avea ea, extinderea, asupra mediului ambiant, asupra sănătăţii oamenilor? Domnule Lazăr, la urmări v-aţi gândit?

În 2010 sau 2011 nu departe de satul Băcioi s-a prăbuşit un avion de pasageri. Nici până azi nu am aflat cauzele avariei şi responsabilii de comiterea ei. De unde garanţii că – Doamne fereşte! – cazurile nu se vor repeta?

Concluzia mea este: RM are nevoie de un aeroport internaţional funcţional, compatibil cu interesele statului, dar şi a societăţii, a oamenilor simpli. Noi nu avem nevoie de obiective gigant, care vor aduce venituri fabuloase concesionarilor, iar noi să privim doar la „Boing”-urile ce tranzitează spaţiul aerian al RM.

 

9 septembrie 2013

 

 

Comentariile nu sunt permise.