DISCURS NEROSTIT

Discursul de mai jos a fost pregătit pentru a fi expus în cadrul Marii Adunări Naţionale din 5 iulie 2015. Lista vorbitorilor, în care am intrat şi subsemnatul, a fost discutată şi aprobată în şedinţa Consiliului Onorific al blocului Unităţii Naţionale (BUN) din 1 iulie 2015. În pofida deciziei luate şi a efortului depus pentru redactarea textului, la venirea în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi întâlnirea cu dl Constantin Codreanu, organizatorul Adunării, am aflat că nu mai fac parte din lista vorbitorilor.

Prezint textul, pregătit pentru Marea Adunare Naţională, dar necitit, după care voi face câteva comentarii scurte.

Stimaţi concetăţeni!

În aceste zile se împlinesc 75 de ani de la anexarea de către URSS, în bună înţelegere cu Germania nazistă, a teritoriilor româneşti Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, câteva insule din delta Dunării. Pe data de 28 iunie 1940 trupele militare sovietice au invadat România, iar pe data de trei iulie, pe această piaţă, pe care ne găsim acum, a avut loc o paradă militară a sovieticilor alături de trupe militare germane, dovadă a prieteniei dintre Germania nazistă şi URSS stalinistă.

Ocuparea prin forţă armată a Basarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa s-a făcut contrar voinţei populaţiei din aceste ţinuturi, cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internaţional şi prezintă o mostră a politicii de dictat imperial. Proclamarea (la 2 august 1940) a numitei RSS Moldoveneşti (RSSM) s-a făcut în contradicţie flagrantă cu legislaţia de atunci a URSS, a fost un act politic nelegitim, iar trecerea arbitrară sub jurisdicţia RSS Ucrainene a nordului Bucovinei, sudului Basarabiei, a contravenit adevărului istoric şi realităţilor etnice, existente la acel moment.

Urmările politicii staliniste (comuniste, sovietice) au fost catastrofale pentru populaţia băştinaşă. Numai în intervalul de timp 1940-1941 regimul sovietic de ocupaţie:

  • a aplicat teroarea în masă împotriva fruntaşilor vieţii publice, intelectualilor, slujitorilor cultelor, dar şi oamenilor simpli;
  • a comis nenumărate asasinate din motive de ură de clasă;
  • a deposedat de bunuri şi proprietăţi mii de cetăţeni;
  • a promovat o politică fiscală de strangulare economică a ţărănimii libere;
  • a interzis limba română, a introdus limba şi alfabetul rusesc;
  • a închis şi a profanat lăcașe de cult, mănăstiri şi biserici au devenit depozite de substanţe chimice, cluburi, săli sportive etc.[1] La Vadul lui Vodă biserica a fost distrusă, iar pe locul unde a fost altarul a fost construit un WC public. Este una din cele mai odioase crime, comise de comunişti;
  • a anulat abuziv cetăţenia română;
  • în noapte de la 12 spre 13 iunie 1941 a organizat şi realizat primul val de deportare în masă a basarabenilor în Siberia; între deportaţi fiind cei mai mulţi primari de până la 28 iunie 1940, depistaţi de NKVD în numita RSSM;
  • a mobilizat mii de tineri basarabeni şi bucovineni pe şantierele de muncă din URSS sau în Armata Roşie;
  • a promovat o politică de deznaţionalizare, de dezbinare naţională, România fiind prezentată în discursul neoficial ca stat inamic URSS, chiar şi atunci când la putere la Bucureşti era PCR.

Din lipsă de timp voi puncta doar politicile comuniste antiromâneşti, promovate după 1944. În primăvara-vara anului 1944 autorităţile civile şi militare sovietice, restabilite în RSSM, au mobilizat pe Frontul de Est peste 150 000 de basarabeni. Oameni nepregătiţi milităreşte au fost trimişi pe cele mai primejdioase sectoare ale frontului (carne de tun); peste 50 000 de oameni au murit în războiul din Europa. Dar pentru ei, basarabenii, războiul a continuat, ei fiind trimişi în Extremul Orient să lupte cu ostaşii japonezi, o parte găsindu-şi moartea în Manciuria sau Coreea.

În 1946-1947 regimul sovietic de ocupaţie a provocat o foamete nemaiauzită, în urma căreia au murit peste 200 000 de oameni. A urmat al doilea val de deportare (1949), apoi al treilea (1951). Regimul sovietic a folosit psihiatria în scop politic, luptând, astfel, cu disidenţa din RSSM.

*  *  *

În 1991 URSS şi-a dat obştescul sfârşit datorită slăbiciunii interne şi a contradicţiilor ce au măcinat decenii întregi Imperiul sovietic. În august acelaşi an şi Republica Moldova (RM) şi-a proclamat independenţa faţă de fostul Imperiu. Conducerea de atunci ne-a asigurat că Republica Moldova va deveni o „a doua Elveţie”.

Iată că a trecut aproape un sfert de secol de independenţă politică a RM. Ne-am pomenit cu un stat pipernicit, ticăloşit, neputincios, neviabil, totalmente corupt. Exemple avem la tot pasul. Cel mai cunoscut este furtul unui miliard de dolari din băncile RM: în pofida faptului că au fost date semnale suficiente, instituţiile statului RM nu au fost capabile să oprească acest jaf. În rezultat – leul a slăbit în comparaţie cu valutele liber convertibile, respectiv – au sporit preţurile la mărfuri şi servicii.

Un alt exemplu – cedarea Aeroportului Internaţional Chişinău unei ţări străine demonstrează convingător că statul RM nu este capabil să modernizeze un aeroport, să construiască o parcare etajată etc.

În RM nu s-au constituit partide politice clasice, care ar fi promovat teoriile şi practicile asumate în denumirile acestor partide. În RM nu este o delimitare clară între Putere şi Opoziţie politică. Partidele politice seamănă mult cu SRL-uri bazate pe interese financiare.

Statul RM nu este capabil să-şi numere propriii locuitori: datele obţinute în urma recensământului din 2014 nu au fost publicate nici azi!

Asupra raioanelor din stânga Nistrului, necontrolate de RM, nici nu mai insist.

În ciuda aparenţelor, în esenţă, RM este un stat falit, incapabil să facă dreptate oamenilor, să asigure locuri de muncă şi un trai decent majorităţii populaţiei, nu oferă o perspectivă clară acestei populaţii, în speciali – tinerilor.

Unica perspectivă pentru populaţia RM ar fi reîntregirea (Unirea) cu România. Cu atât mai mult, cu cât Constituţia RM (art. 142) permite schimbarea statutului RM: „Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului… pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale”.

Aşa dar, Mişcarea Unionistă pro-România din RM are tot dreptul să activeze în vederea convingerii a 50 % + 1 vot, dar mai bine ar fi 65 % din cetăţenii înscrişi în listele electorale pentru ca să pledeze pentru Reîntregirea Neamului Românesc.

Este în puterea noastră, a celor mulţi, să ne decidem soarta!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

***

Acesta a fost textul discursului, pregătit pentru Marea Adunare Naţională de astăzi, 5 iulie 2015.

Dar n-a fost să fie. Ajungând la tribună, dl Constantin Codreanu, organizatorul evenimentului, mi-a spus că am fost scos din lista vorbitorilor pentru că unele persoane ar fi spus că „am făcut politică” şi nu ar trebui să vorbesc.

M-am retras. 

Da, „am făcut” puţină politică, da ce, a fost una anti-românească, antiunionistă?

O domnişoară de la „Publika TV” m-a invitat la Postul respectiv de TV pentru a comenta evenimentul (pentru ora 16). Am refuzat, spunând că voi vorbi în cadrul Marii Adunări Naţionale. Am minţit-o. Îmi cer scuze de la domnia sa.

Am mai spus prietenilor, colegilor, studenţilor să vină în PMAN, unde voi avea un cuvânt de spus. I-am minţit. Îmi cer scuze.

Până la urmă nu asta importă. Important este că în şedinţa Consiliului Onorific al BUN de la 1 iulie 2015, sala 413, Academia de Ştiinţe a Moldovei, am discutat şi am decis una, iar ceea ce s-a desfăşurat în PMAN a fost altceva.

Deci, este un „cineva” în spatele dlui C. Codreanu, care decide cine şi ce să vorbească.

În listă era dl Nicolae Dabija, preşedintele Forului Democratic al Românilor din Moldova, redactorul-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”, care face atât de mult pentru cauza românismului în RM; apoi dna Margareta Cemârtan-Spânu, din numele deportaţilor. De ce nu au vorbit?

E bine că ceea ce s-a întâmplat, s-a întâmplat acum şi nu mai târziu. Mă refer la ceea ce s-a întâmplat cu mine. În rest, ar fi o crimă a compromite Mişcarea Unionistă încă o dată. După Adunarea de astăzi intuiesc că spre asta merge…

Ţinând cont de cele de mai sus, mă văd nevoit să mă retrag din Consiliul Onorific al BUN.

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU

5 iulie 2015

Pentru comentarii: anatol_petrencu@yahoo.com

 

 



[1] Mai detaliat vezi: Aviz al Comisiei de experţi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei „Cu privire la semnificaţia datei de 28 iunie 1940”. În: dezmembrarea României. Anexarea de către URSS a Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, 1940. Studiu şi culegere de documente. Lucrare îngrijită de Mihai Taşcă şi Wolfram Niess, Chişinău, Editura Serebia, 2015, p. 861-864.

Comentariile nu sunt permise.