În toamna anului trecut, în cadrul unei conferinţe ştiinţifice internaţionale, i-a spus unui coleg din Odessa că în confruntarea cu Rusia, Ucraina va ieşi victorioasă pentru că are o unitate de sute de ori mai puternică decât oricare unitate militară. Această unitate se numeşte „95 kvartal” [„Cartierul 95”]. Este vorba de un colectiv de artişti umorişti din Kiev, care ridiculizează fără milă realităţile triste din ţara vecină, dar nu scapă nici o ocazie să atace, cu mijloace specifice genului, politica imperială a Kremlinului. Cu toate acestea, sunt invitaţi pe scena din Kiev artişti cunoscuţi din Rusia, unii din ei chiar se prezintă în scenă şi sunt aplaudaţi de spectatori (Nicolai Baskov, de exemplu).

În diversele spectacole politice rolurile sunt interpretate de artişti de excepţie. Nu scapă de critică nici preşedintele Ucrainei, nici primul ministru, nici primarul Kievului, dar nici liderii opoziţiei. Nu este trecută cu vederea situaţia din Crimeea, anexată de Federaţia Rusă, situaţia din regiunile separatiste etc.

O societate este capabilă să se vindece cu condiţia că acceptă critica în forma satirei sau umorului şi nu permite strangularea acesteia de către autorităţi. Iată de ce societatea ar trebui să susţină prin toate mijloacele intelectualitatea de creaţie, care o poate purifica prin opera artistică.

„Ora de ras” este o „soră” mai mică a „Cartierului 95”. În fiecare duminică, domnii Durbală, Cheianu şi ceilalţi artişti, implicaţi în realizarea „Orei de ras”, prezintă sinteza politică a Republicii Moldova, văzută prin prisma ridicolului, prin ochiul şi spiritul umoristului. Momentele ridicole sunt surprinse adecvat, corect. Poziţia prezentatorilor este, de asemenea, corectă.

Iată de ce consider, că această emisiune merită o prezentare mai largă în mass-media, o susţinere clară din partea Ministerului Culturii, sau – de ce nu? – chiar a primului ministru. „Adică cum, domnule, ar gândi vre-un administrator, ei ne terfelesc de ne rup, iar noi să-i susţinem?” Nu cred că este o contradicţie. Cine a acceptat să fie ministru sau altceva public, trebuie să se deprindă cu ideea că poate fi criticat, ridiculizat. Da altfel cum? Libertatea de exprimare tocmai asta şi înseamnă, să susţii critica, chiar la propriaţi persoană.

Consider că există mari rezerve şi în privinţa îmbunătăţirii emisiunii „Ora de ras”. Ea ar trebui să fie una de interes naţional, aşa cum o prezintă ucrainenii pe a lor. Ar trebui atrase noi personalităţi, talente, care ar prezenta texte, versuri, melodii etc. şi ar fi o sursă de „alimentare” a artiştilor.

Ceea ce este absolut obligatoriu: menţionarea clară a surselor folosite în spectacole. Dacă sunt scene din filme, este obligatoriu de menţionat din ce filme au fost luate. Dacă cineva interpretează un cântec, este important să fie indicat numele interpretului şi autorul cuvintelor.

Adică, aşa aş face eu, este o opinie proprie.

În rest – succes!

29 februarie 2016