Astăzi, 6 iulie 2016, la Căușeni a fost dezvelit un complex memorial, ridicat în amintirea persoanelor deportate în Siberia, în perioada ocupaţiei sovietice. Un sobor de preoţi a sfinţit Memorialul, după care a luat cuvântul dl Ion Ciontoloi, preşedintele raionului Căuşeni, iniţiatorul proiectului. Domnia sa a spus că consilierii raionali, în unanimitate, au votat pentru aprobarea proiectului dat şi pentru locul, unde să fie ridicat. Este vorba de terenul din faţa clădirii în care-şi avea sediul comitetul raional de partid comunist. Adică, locul, unde erau alcătuite şi aprobate listele persoanelor supuse deportărilor.

Dl Ion Ciontoloi a înmânat Diplome ale Consiliului raional Căuşeni unor personalităţi, care s-au evidenţiat în realizarea acestui important proiect.

Dl Ion Ungureanu, originar din raionul Căuşeni, a recitat o poezie scrisă de Grigore Vieru, versuri consacrate tragediei basarabenilor deportaţi în Siberia.

La ceremonia de dezvelire a complexului memorial a participat şi a rostit un discurs dl Nicolae Timofti, preşedintele Republicii Moldova.

În faţa celor prezenţi au vorbit, de asemenea, dl Igor Şarov, vice-ministru al Culturii, originar din Căuşeni, dna Zinaida Boloboceanu, originară din Opaci, Căuşeni, dna deputat Maria Ciobanu, istoricul Ion Varta, şeful Departamentului Arhive, scriitorul Ion Găină şi alţii.

Subsemnatul, am rostit un discurs, textul căruia îl prezint mai jos.

Discurs la dezvelirea memorialului din Căuşeni, 6 iulie 2016.

Stimaţi prieteni, onorată asistenţă

Astăzi se împlinesc 67 de ani de la realizarea celui de-al doilea val de deportare din RSS Moldovenească – o crimă ordinară, comisă de regimul bolşevic de ocupaţie şi care s-a soldat cu noi victime umane, cu distrugeri de familii, cu mii de destine frânte. Înţeleasă cu o operaţiune militară (Operaţiunea „Sud”), deportarea a fost minuţios pregătită de autorităţile republicane şi de activiştii comunişti ai oraşelor şi satelor noastre.

Înfăptuită noaptea de militari înarmaţi, deportarea a demonstrat lumii caracterul antiuman şi făţarnic al regimului sovietic, care, în decembrie 1948, semnase în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, alături de marile democraţii ale lumii, „Declaraţia generală a drepturilor Omului”, pe care se obligase s-o respecte. Cetăţeni ai URSS, fără a avea vreo vină, au fost etichetaţi fără drept de apel „duşmani ai poporului”, au fost urcaţi în trenuri pentru transportarea vitelor şi duşi la distanţe de mii de kilometri de la locul de baştină, în regiuni cu condiţii climaterice deosebit de grele, dar care, regiuni, prezentau interes economic pentru conducerea URSS.

Basarabenii au înfruntat greutăţile deportării (în timp de vară, iulie – „luna lui cuptor”, fără a avea apă potabilă şi alte condiţii, necesare omului), s-au adaptat în noile regiuni, salvându-se pe ei şi pe copiii lor. Basarabenii au fost susţinuţi de oamenii locului, mulţi din ei fiind deportaţi ceva mai devreme, de rudele din Moldova, de credinţa în triumful adevărului şi dreptăţii.

Deportările nu au ocolit nici locuitorii raionului Căuşeni. Chiar în primele luni ale ocupaţiei din 1940 enkavediştii au arestat şi condamnat mulţi căuşeneni, între ei fiind şi primarul Alexandru Fedeleş, soarta căruia ne-a fost povestită de fiul lui, Eremia Fedeleş şi publicată în volumul „Teroarea stalinistă în Basarabia. Studii, documente, memorii”, Chişinău, 2013.

Alături de represiuni politice, căuşenenii activi politic au fost deportaţi în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941.

În primăvara şi vara anului 1944 bărbaţii din localităţile raionului Căuşeni au fost mobilizaţi pe Frontul de Est, mulţi din ei căzând pe câmpul de luptă.

Alături de ceilalţi locuitori ai Republicii, căuşenenii au îndurat foamea din 1946-1947, iar în iulie 1949, cei mai buni gospodari, care au supravieţuit foametei şi care erau modele de luat exemplu, împreună cu familiile, au fost ridicate şi trimise în Siberia. Conform datelor incomplete din „Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist”, vol. I, în perioada 1940-1941, apoi 1944-1953 în localităţile raionului nostru au fost supuse represiunilor politice sau deportate în total 1 163 persoane, cele mai multe din centrul raional Căuşeni (252), din Zaim (111), din Săiţi (105), dar şi din celelalte sate, mai mici, cum ar fi, de pildă, Marianca de Sus – 88 de persoane, marea majoritate din ele deportate la 6 iulie 1949.

În cadrul Programului de Stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar – comunist din RSS Moldovenească (anii 1940-1941, 1944-1953)”, susţinut de Academia de Ştiinţe a Moldovei, am reuşit să spicuim mărturiile unora din foştii deportaţi, inclusiv – din raionul Căuşeni (Valentina Talpă şi Grigore Ciobanu, Eremia Fedeleş, Elena Bâzgu, Căuşeni; Dumitru Musteaţă din Fârlădeni şi alţii). Dar am reuşit deocamdată prea puţin în comparaţie cu cât ne pot vorbi martorii acelor timpuri grele. Ne vom strădui să facem cât mai mult pentru a recupera istoria noastră şi a o prezenta aşa cum a fost ea.

Asta cu atât mai mult cu cât, edificarea acestui măreţ Memorial, ne obligă pe noi, istoricii, să sporim eforturile şi să venim cu noi studii, referitoare la paginile tragice ale istorie noastre.

Acest an este primul când, datorită decretului preşedintelui R. Moldova, dlui Nicolae Timofti, data de 6 iulie este fixată ca ziua comemorării victimelor regimului comunist. De azi înainte, cred, această zi, va deveni pentru istorici şi oameni de bună credinţă un jalon, faţă de care vom veni cu noi contribuţii la istoria noastră. Aşa cum a fost ea.

Felicitări realizatorilor acestui impunător Memorial!

Sănătate multă supravieţuitorilor Gulagului!

Dumnezeu să-i odihnească pe cei care au murit în Siberii de gheaţă.

Mulţumesc pentru atenţie!

6 iulie 2016.       

anatol_petrencu@yahoo.com