Complexul arhitectural Manuc Bei, Hânceşti

Duminică, 10 iulie 2016, am vizitat complexul arhitectural „Manuc Bei” din Hânceşti.

Manuc Bei Mirzoian a fost un comerciant de origine armeană, un om foarte bogat, care s-a implicat şi în activităţi diplomatice: el a mediat tratativele ruso-otomane din 1809, apoi a jucat un rol activ în negocierile ruso-otomane din 1812 – în incinta hanului din Bucureşti, han, ce-i poartă acum numele, a fost semnată pacea prin care teritoriul Pruto-nistrean al Principatului Moldova a trecut la Imperiul ţarist. Fiind agent al Rusiei, Manuc Bei Mirzoian a fost decorat cu un ordin imperial[1]. El a cumpărat o moşie la Hânceşti, pe teritoriul căreia deja urmaşii lui au construit mai multe edificii somptuoase, unele dispărute, altele – în curs de reabilitare, iar Castelul de vânătoare este deschis pentru vizitatori.

Castelul a fost construit din cărămidă roşie, arhitect fiind Alessandro Bernardazzi. Pe una din cărămizi a fost imprimat blazonul familiei, iniţialele „M.B.” [Manuc Bei] şi anul edificării Castelului – 1881.

În incinta Castelului de vânătoare este aranjat un muzeu de istorie şi etnografie. În vitrine sunt expuse obiecte arheologice, depistate în Hânceşti sau în localităţi ale acestui raion, sunt portretele unor domnitori ai Ţării Moldovei, harta istorică a Principatului. Urmează, cronologic, expunerea succintă a războiului ruso-turc din 1806-1812 cu anexarea de către Rusia a Moldovei dintre Prut şi Nistru, numite Basarabia.

Explicabil – mai multe exponate expuse sunt legate într-un fel sau altul de familia Manuc: imaginea lui Manuc Bei, a feciorilor şi nepoţilor acestuia, fotografii de epocă a edificiilor construite pe moşia familiei, între care – Biserica Armeană, care a fost distrusă, iar pe locul unde fusese ridicată, acum sunt alte zidiri.

Exponatele Muzeului istoric continuă cu o pagină de glorie din trecutul Neamului Românesc: Unirea de la 1918, Basarabia fiind prima provincie, revenită prin voinţa majorităţii absolute a membrilor Sfatului Ţării la Patria mamă România. Sunt expuse portretele oamenilor politici basarabeni din acei ani, după care sunt exponate, referitoare la perioada interbelică. Între exponate – un document originar – „Titlul definitiv de proprietate” al unui agricultor din comuna Stolniceni, judeţul Lăpuşna.

Urmează perioada celui de-al Doilea Război Mondial cu prima ocupaţie sovietică a Basarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa (1940-1941), perioada postbelică – foametea provocată de comunişti şi deportarea din 1949. Au fost expuse documente importante privind deportarea gospodarilor din localităţile raionului Hânceşti – fotografii de epocă, precum şi mărturii în formă scrisă a unor supravieţuitori ai Gulagului.

Muzeul expune vizitatorilor diverse piese etnografice – costume naţionale, obiecte din Casa Mare, unelte de muncă ţărăneşti.

Domnişoara ghid, absolventă a Facultăţii de Istorie a Universităţii „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul, cu masterat, realizat la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, posedă cunoştinţe vaste, explică convingător etapele istoriei noastre.

Ce ar fi de spus?

1. Deşi pe Internet este prezentat Palatul Manuc Bei ca şi cum restaurat şi pus la dispoziţia vizitatorilor, în realitate Palatul este împrejmuit cu eşafodaje, iar accesul vizitatorilor nu este permis nici cel puţin la priviri pe dinafară.

2. La conacul Manuc Bei poţi ajunge „pe vârful limbii”, adică întrebând din om în om traseul de la autogară la conac, ceea ce nu e bine. Dacă tot se vorbeşte de acest obiectiv turistic, este bine să fie indicat şi traseul din locul unde se află turistul până la conac.

3. Conacul Manuc Bei din Hânceşti poate servi un centru de studiere a armenilor din Basarabia (perioada ţaristă) şi a comunităţii armenilor din România interbelică. Asta cu atât mai mult cu cât, în 1935, comunitatea armenilor a fost vizitată de Catolicosul [Patriarhul] armenilor Husik Zahrabean [?]. Trebuie precizat despre cine este vorba: Catolicosul tuturor armenilor în acel an a fost Horen I (1932-1938).

Alte obiective de interes academic la Hânceşti:

1. Complexul memorial „Grigori Kotovski”, sculptor – Lazăr Dubinovski – monument din perioada sovietică. Modest îngrijit, cu găuri în anumite locuri şi sabia lui Gr. Kotovski ruginită.

2. Monumentul „În memoria victimelor regimului totalitar comunist”, dezvelit la 6 iulie 2016. Un omagiu adus locuitorilor raionului Hânceşti, supuşi represiunilor politice, inclusiv – deportării din 1941 şi 1949. Pe plăcile din marmură neagră au fost cioplite numele persoanelor supuse represiunilor.

3. Biserica din Hânceşti a fost distrusă de comunişti în anul 1973. În prezent, în centrul oraşului funcţionează două biserici creştine ortodoxe, una în stare bună, funcţională, cealaltă – o somptuoasă catedrală, care este în curs de construire; are turlele căptuşite cu plăci de aur. Se pare că se oficiază şi aici slujbe religioase.

4. Monumentul lui Ştefan cel Mare.

5. Bustul lui Mihai Eminescu.

anatol_petrencu@yahoo.com



[1] Despre Manuc Bei vezi: Ştefan Ionescu. Manuc Bei, zaraf şi diplomat la începutul secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca, 1976; Anatol Eremia, Tudor Ţopa. Hânceşti. În: Localităţile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat, vol. 7, Chişinău, 2007, p. 168-171 [autorii au retipărit materiale despre Manuc Bei din ziarul „Tinerimea Moldovei”, 1972, 19 aprilie] şi altele.

Comentariile nu sunt permise.