MILIARDUL DE EURO FURAT URMEAZĂ A FI RESTITUIT CUI?

Consider că problema recuperării valutei furate din băncile R. Moldova nu poate fi redusă doar la CINE să restituie banii furaţi, hoţii sau cetăţenii cinstiţi ai R. Moldova. Problema furtului miliardului de euro din sistemul bancar al R. Moldova (în continuare – RM) este mai complexă decât ar părea la prima vedere şi, cred, necesită implicarea nu doar a unor persoane sau formaţiuni politice, ci şi a societăţii în ansamblu.

Observăm că, în mod oarecum ciudat, Constituţia RM – Legea fundamentală a ţării, – nu are o prevedere specială, referitoare la Banca Naţională, spre deosebire, de pildă, de Curtea de Conturi – organ de control asupra „modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice” (art. 133). Aşa dar, instituţia care are, între alte atribuţii şi pe cea de „păstrare şi gestionare a rezervelor valutare ale statului” nu are un articol în Constituţie, pe când instituţia de control – are!

Cele trei bănci, din care au fost sustraşi banii, erau private. Odată banii furaţi, au falimentat acţionarii (proprietarii) acestor bănci. Deşi, se pare, că banii au ajuns în alte conturi/bănci (din alte state) ale aceloraşi acţionari (proprietari). Nu am văzut nici un acţionar al băncilor jecmănite să iasă în stradă la protest sau, cel puţin, să facă o declaraţie de protest (revoltă) în presă.

Banca Națională a Moldovei (BNM) are drept obiectiv fundamental „asigurarea și menținerea stabilității prețurilor”, sarcină pe care BNM nu a realizat-o: ştim bine ce s-a întâmplat în urma furtului miliardului de euro – preţurile la mărfuri şi servicii s-au ridicat considerabil, ceea ce, în condiţiile „îngheţării” salariilor şi pensiilor, a dus la pauperizarea societăţii. Mai mult, însă: BNM, se pare, a acoperit o parte din „pierderi” (de fapt – furturi), folosind rezervele valutare (de stat) ale RM, aflate în custodia BNM.

Din presă aflăm că bandiţii au dorit (mai doresc poate?) să fure rezervele valutare ale statului. Iată aici apare prima întrebare: există oare o lege în RM care ar stabili clar ce înseamnă „rezervele valutare ale statului”, cum sunt ele formate, cine este responsabil pentru păstrarea şi înmulţirea lor? A spune „rezerve valutare ale statului” este, pe de o parte, ca şi cum „ale nimănui”. Pe de altă parte, statul este o noţiune cât se poate de concretă: este instituţia ce se formează în urma alegerilor generale şi se materializează în constituirea Parlamentului, Guvernului etc. Altfel spus, Statul înseamnă oameni foarte concreţi: primul ministru, preşedintele Parlamentului, ministru de finanţe etc. În acest sens, de ce oare un prim-ministru sau şef de Parlament să nu considere că estre în drept să folosească după bunul lui plac rezervele valutare ale „statului”? Doar el, primul ministru sau preşedintele Parlamentului etc. este STATUL!

Dar „statul” mai înseamnă şi societate, deci, rezervele valutare ale „statului” sunt (ar trebui să fie) şi ale societăţii.

În orice situaţie, prin acest legendar furt, noi, cetăţenii RM, am fost jefuiţi o dată. Şi suntem jefuiţi în continuare datorită preţurilor care s-au ridicat şi nu mai dau înapoi. Acum se iscă voci (Mihai Ghimpu, de pildă) care consideră că noi, cei jecmăniţi, trebuie să adunăm bani pentru a recupera miliardul de euro furat. Întrebarea este: CUI îi suntem noi, cetăţenii RM, datori? Pe adresa CUI se vor gestiona aceşti bani, dacă chiar noi am fost jecmăniţi?

La prima vedere lucrurile par a fi clare: cei care au furat să fie buni şi să restituie banii luaţi. Iată, însă, că au apărut iniţiative legislative care încearcă să ne prostească: tot noi, cei jecmăniţi, să mai plătim o dată! CUI? Statului RM care nu numai că nu a fost capabil să prevină scurgerea banilor, dar s-a şi implicat în comiterea fraudei?

În concluzie: în condiţiile desfăşurării campaniei de selectare a semnăturilor împotriva aprobării aberantei iniţiative legislative de a ne mai buzunări a doua oară, este necesară o întrunire publică a economiştilor, specializaţi în sisteme bancare, care ar explica ce s-a întâmplat cu oamenii noştri din băncile prădate; a juriştilor, care ar propune proiecte de legi, referitoare la responsabilităţile oamenilor, aflaţi în funcţii concrete (mă refer la sistemul financiar-bancar), a ziariştilor competenți.

Iniţiativa ar putea veni din partea Platformei politice „DA”, iniţiatoarea adunării semnăturilor de care deja am scris mai sus.

A.P.

12. 07. 2016

anatol_petrencu@yahoo.com

 

Comentariile nu sunt permise.