Stimaţi prieteni,

La solicitarea săptămânalului „Jurnal de Chişinău” am prezentat viziunea mea faţă de principala problemă politică a Neamului Românesc – Reîntregire statală.

Mulţumesc redacţiei săptămânalului „Jurnal de Chişinău”, doamnei Rodica Mahu, colegilor dumneaei, pentru că mi-au oferit posibilitatea de a-mi expune părerea.

Reproduc mai jos textul publicat în „Jurnal de Chişinău”, vineri, 14 iulie 2017, p. 9.

a.p.

Despre Unire, programatic

Moto:

„…Eu, fraţii mei, oriunde-oi căuta,

Nu mai găsesc ca dulcea Românie,

De-o şi hulesc câţi se hrănesc în ea

Corci venetici. Dar oricum va fi, fie.

Eu sânt român, şi-mi place ţara mea”.

Constantin Negruzzi.

S-a încheiat ceva mai mult de un sfert de veac de existenţă independentă a RM. În aceşti ani, conducerea politică a RM a demonstrat că nu serveşte deloc interesului naţional. Nu s-a dorit acest lucru. Ne convingem că administraţia RM nu a fost capabilă să zădărnicească furtul unui miliard de euro din băncile RM şi nu este acum în stare să restituie banii şi să pedepsească făptaşii. Statul RM, conducerea sa politică este incapabilă să propună o soluţie pentru rezolvarea problemei transnistrene, RM este un stat corupt, cinic, neputincios în multe privinţe. În fond, este un stat falit.

De aceea, ideea reîntregirii naţionale este mai actuală ca oricând. De aceea e necesar să consolidăm curentul politic unionist, să promovăm ideea Unirii RM cu România, să susţinem orice manifestare (acţiune) ştiinţifică, culturală, politică, economică, care apropie Unirea.

Între timp lucrurile au devenit mai complicate: la sfârşitul anului 2016, preşedinte al RM a fost ales liderul Partidului Socialiştilor (PSRM), Igor Dodon, promotor notoriu al intereselor Rusiei în RM şi regiune, cunoscut simpatizant al liderului de la Kremlin Vladimir Putin. În fond, I. Dodon şi echipa lui nu a inventat nimic nou, ci a preluat teze kominterniste, elaborate în anii Puterii Sovietice, completându-le cu propovăduirea Ortodoxiei ruse agresive, în persoana Mitropoliei Chişinăului şi „întregii Moldove”, subordonate Patriarhiei de la Moscova. Ideologia moldovenismului primitiv, cultivată în sânul PSRM, a devenit ideologie oficială pe care o promovează I. Dodon, fiind deja în funcţia de preşedinte al RM, politică ce contravine Constituţiei RM. În pofida clarificării lucrurilor, în detrimentul declaraţiilor făcute de Academia de Ştiinţe a Moldovei, de distinşi intelectuali ai RM, I. Dodon depune eforturi sporite pentru a reveni la sintagma „limba moldovenească”, dar şi la istoria „Moldovei”.

Unirea nu va veni de la sine, trebuie să luptăm zilnic pentru ea

 În conformitate cu Constituţia, RM este „un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”. Conform DEX-ului, „a garanta” înseamnă „a da cuiva siguranţa că va avea ceva”, în cazul dat este vorba de garantarea (deci, siguranţa) libertăţii de exprimare, precum şi a liberei asocieri în partide şi în alte organizaţii social-politice. Astfel, Legea fundamentală a RM permite atât împărtăşirea de către cetăţeni a ideilor şi faptelor româno-unioniste (ca persoane individuale), cât şi asocierea acestora în diverse organizaţii (partide), inclusiv în organizaţii (partide) ce-şi propun drept scop reîntregirea Neamului Românesc, adică – organizaţii/mişcări unioniste. Unioniste cu România!

 În acest sens este absolut absurdă poziţia exprimată de  Igor Dodon de a scoate în afara legii partidele unioniste. Adică cei care promovează deschis unionismul rusesc (cer ca limba rusă să fie decretată a doua limbă de stat a RM, cer aderarea RM la uniunea vamală euro-asiatică, promovează fără pic de ruşine moldovenismul antiromânesc, falsificându-ne originea etnică, istoria, cultura, limba etc.) au dreptul nestingherit să ocupe funcţii în stat, iar numiţii unionişti români nu au acelaşi drept? Cum vine asta?

Să nu subestimăm adversarii Unirii

 Eu consider că în RM există cadrul legal nu doar pentru persoane ce împărtăşesc viziuni unioniste româneşti, ci şi pentru Mişcarea Unionistă, şi nu este deloc cazul ca unii concetăţeni de-ai noştri să fie porecliţi cu sarcasm „româno-unionişti” şi trataţi ca elemente suspecte, antistatale, duşmănoase. Este dreptul fiecărui om să pledeze atât pentru păstrarea Statului RM, cât şi pentru unirea acestuia cu România.

 Ce-i de făcut pentru a realiza Unirea RM cu România?

 În RM o parte a puterii executive (preşedinţia RM) a fost ocupată de o persoană fidelă intereselor Federaţiei Ruse, şi nu intereselor RM (deja sunt dovezi suficiente în acest caz). Dar Dodon nu e singur: în spate are moştenirea (infrastructura) PCRM, condus de V. Voronin – partid (PCRM) în scădere a popularităţii. Dodon are susţinerea cetăţenilor RM de etnie rusă, deveniţi tot mai gălăgioşi, mai sonori, în locurile publice. Noi, patrioţii români ai Basarabiei, nu avem dreptul să subestimăm ponderea adversarilor Unirii RM cu România.

 În RM sunt înregistrate câteva partide declarat-unioniste – PNL-Pavlicenco, PL-Ghimpu, PLR-Hadârcă şi Partidul Unităţii Naţionale în frunte cu Anatol Şalaru. Sunt câteva ONG-uri unioniste, între ele şi „Sfatul Ţării-2”. În pofida cererii unioniştilor de rând de a uni partidele unioniste, acest deziderat nu este realizat. Şi nu va fi, să nu ne facem iluzii.

 E nevoie de o Mişcare civică unionistă

 În situaţia în care primejdia transformării RM într-o gubernie rusească, prin transnistrizare (federalizare sau alte metode), chiar dacă se va numi RM, în condiţiile evidente de ne-unire a partidelor pro-unioniste (mai bine zis a liderilor acestora), consider că este cazul ca cetăţenii simpli (electoratul unionist) să iasă de sub comandamentul şefilor politici şi să se unească într-o mişcare [deocamdată] civică, benevolă, cu acceptarea unui Manifest – Document-program în care să se explice clar obiectivele acestei organizaţii: reîntregirea naţională prin unirea Republicii Moldova în actualele ei frontiere de stat, recunoscute internaţional, cu România.

 Cu regret, deocamdată există o lipsă de unanimitate de opinii, referitoare la reîntregire, unii considerând că trebuie unite teritoriile doar până la Nistru, iar raioanele din stânga Nistrului să rămână în afară. CUI? Separatiştilor tiraspoleni, ucrainenilor, Federaţiei Ruse? Dar cum rămâne cu Tighina şi împrejurimile ei, controlate de Tiraspol? Da cu românii transnistreni? Sunt şi alte nuanţe, deosebit de sensibile.

 Iată de ce este nevoie de un text, discutat, aprobat, adus la cunoştinţa opiniei publice şi propagat în mase. Unioniştii basarabeni sunt obligaţi să aibă unul şi acelaşi mesaj şi să activeze ZILNIC în vederea realizării Unirii (Reîntregirii naţionale): fiecare membru să aibă sarcini concrete de realizat, să raporteze colegilor ce a reuşit şi ce nu a reuşit să facă, de ce nu a reuşit etc. Să nu uităm nici o secundă: Unirea nu va veni de la sine, pentru ea trebuie să luptăm zilnic, cu forţe sporite, în toate direcţiile.

 Noi, basarabenii, am ajuns în starea în care nu avem încredere în nimeni. Iată de ce, pentru a dobândi autoritate în societate, Mişcarea civică unionistă trebuie să promoveze transparenţa, onestitatea, sinceritatea. Unirea este un act eminamente POLITIC. De aceea unioniştii – simpli cetăţeni -, uniţi într-o forţă reală, verificată şi verificabilă, vor putea sau susţine unul din partidele deja înregistrate la Ministerul Justiţiei, sau forma un nou partid politic, care va realiza Unirea românească odată şi pentru totdeauna.

 Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România