Politica actualei conduceri a Federaţiei Ruse (FR) este a de a cuceri un loc deosebit în comunitatea mondială, de a sta alături de SUA. Aşa cum este deseori numită, corect, de altfel, – „Rusia lui Putin”, – a ales calea militarizării economiei, nerecunoaşterii unor tratate internaţionale, referitoare la inviolabilitatea frontierelor, stabilite după cel de-al Doilea Război Mondial şi după destrămarea URSS, respectiv – anexării unor teritorii străine (Crimeea, care aparţine Ucrainei), susţinerii unor regimuri separatiste ruseşti (inclusiv – autoproclamata RMN). Altfel spus, Rusia lui Putin nu s-a dezis de ambiţiile imperialiste, caracteristice Rusiei ţariste şi celei comuniste (URSS).  

În acest sens, vice-prim ministrul FR Dmitrii Rogozin este un promotor activ al destabilizării situaţiei interne în zona, în care ne aflăm (Ucraina, numita RMN, R. Moldova, România). Declararea lui D. Rogozin persona non grata de către guvernul R. Moldova este absolut justificată. D. Rogozin spune: „Dacă de pe capul cel puţin al unui cetăţean al FR, din cei 200 000, stabiliţi în Transnistria, va cădea un fir de păr, atunci FR va lua cele mai drastice măsuri cu R. Moldova” (citat din memorie). Nu este oare o intervenţie în afacerile interne ale R. Moldova şi o ameninţare cu război? Asta pentru că ruşii, stabiliţi în raioanele de est ale R. Moldova şi Tighina, trebuie să respecte cu stricteţe legile R. Moldova şi să dea dovadă de comportament civilizat. Nu am uitat cazul, când un militar din trupele de „pacificare” ruseşti l-a împuşcat pe un tânăr moldovean.

Reacţia Rusiei la decizia Guvernului de la Chişinău: deja o parte din producţia agricolă din R. Moldova a fost returnată.

Deci, în relaţiile R. Moldova – FR ar putea fi două perspective.

Una agresivă din partea FR, de susţinere activă a separatiştilor de la Tiraspol (chiar acum se desfăşoară manevre militare cu forţarea Nistrului, de pe malul stâng pe malul drept), de implicare excesivă în pregătirea şi desfăşurarea alegerilor parlamentare din 2018 (cred că deja se lucrează în acest sens, în asigurarea victoriei Partidului Socialiştilor etc.), de promovare continuă a războiului hibrid (de dezinformare, de îndoctrinare a oamenilor, atât din FR, cât şi din R. Moldova), de corupere a factorilor de decizie din R. Moldova, de scindare a conducerii (de pildă, prin susţinerea reciprocă FR – UTA Găgăuzia, dna başcan Irina Vlah fiind membru al Guvernului R. Moldova. Curios, nu-i aşa? – Guvernul ia o decizie, ce corespunde interesului naţional, iar unul din membrii acestui guvern este solidar cu FR).

Această perspectivă a politicii Kremlinului, însă, întâmpină o rezistenţă tot mai consistentă din partea lumii civilizate. Dăunezi Congresul SUA a înăsprit sancţiunile împotriva FR. Ucraina continuă lupta pentru păstrarea independenţei de stat şi integrităţii sale teritoriale. În acest sens, ea este susţinută de UE.

Cealaltă perspectivă este păstrarea statu-quo-ului actual între R. Moldova şi FR. Ruşii nu au interesul deteriorării relaţiilor cu statele-membre ale CSI. Este vorba şi de imaginea FR, care se doreşte a fi una pozitivă, dar şi de altceva, cu mult mai important. Ruşii au o vorbă „hoteti ne vredno”, adică „nu e rău să vrei”. Important e să şi poţi. Sau, din cele citite, aflăm că lucrurile în FR sunt departe de a fi prielnice promovării unei politici ce ar satisface poftele actualilor demnitari de la Kremlin. De ani buni FR nu înregistrează o creştere economică, specialiştii de înaltă calificare au părăsit ţara lor şi continuă să plece, datorită salariilor mizerabile. Vedem la ştiri – avarii în mine, deconectări ale energiei electrice în regiuni întregi, cazuri de corupţie fără precedent în istorie, asasinate la comandă (să ne amintim de asasinarea lui Boris Nemţov, cel puţin, 2015) etc. Exemplele ar putea continua, dar nu este cazul.

Iată de ce conducerea FR nu va merge la escaladarea (deteriorarea) relaţiilor cu R. Moldova. FR are nevoie de forţa de muncă, plecată de la noi la ea, are nevoie de produsele noastre. În general ruşii ar vrea un partener-satelit în persoana R. Moldova, ceea ce, de fapt, cam este. Şi nu mă refer doar la Igor Dodon, care, se lasă impresia, nici ruşilor nu le place datorită lichelismului, de care acest tip dă dovadă.

anatol_petrencu@yahoo.com

7 august 2017