Comunicare prezentată în cadrul Conferinţei ştiinţifice internaţionale cu tema „Relaţiile polono-moldoveneşti la Centenarul redobândirii Independenţei de către Polonia”, desfăşurată la 22 octombrie 2018 în incinta Muzeului Naţional de Istorie

Anul 1918 a fost unul plin de evenimente deosebit de importante, atât pentru români, cât şi pentru polonezi: iniţial Basarabia s-a unit cu România, apoi alte provincii, astfel constituindu-se România întregită. Polonia şi-a redobândit independenţa (11 noiembrie 1918), dar la scurt timp s-a pomenit implicată într-un război cu Armata Roşie (februarie 1919 – martie 1920), ce avea scopul exportului revoluţiei bolşevice în Europa occidentală (cel puţin – în Germania), având sloganul «Даёшь Варшаву – дай Берлин!» [„Cuceriţi Varşovia, cuceriţi Berlinul!”].

Victoria bolşevicilor părea a fi uşoară. Însă datorită eroismului militarilor şi înţelepciunii conducerii poloneze, sovieticii au suferit o grea înfrângere, ceea ce a însemnat salvarea Europei occidentale de tirania comunistă. În octombrie 1920 sovieticii au cerut semnarea păcii, care a şi fost realizată pe data de 18 martie 1921 la Riga.

Aceste şi alte evenimente, – suntem convinşi de asta -, şi-au găsit reflectare în presa românească a timpului, atât în cea de la Bucureşti, cât şi în cea de la Chişinău (poate şi alte centre).

Scopul cercetării date este de a studia presa românească accesibilă pentru perioada 1918-1921, a depista informaţiile şi alte scrieri (analize, comentarii, biografii, fotografii etc.), referitoare la Polonia şi polonezi. Comunicarea de astăzi pune începutul unei cercetări mai ample în sensul, expus mai devreme, astăzi voi prezenta un subiect concret: poziţia deputaţilor polonezi în şedinţele din plen ale Sfatului Ţării (Parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti / Basarabiei), în perioada activităţii acestuia, reflectate în presa timpului. Este vorba de ziarul „Sfatul Ţării”, organ al Parlamentului Republicii Moldoveneşti, ce ieşea de sub tipar sub direcţia lui Ion Costin şi Nicolae Alexandri. În perioada 24 noiembrie 1917 – martie 1918 a apărut cu caractere chirilice, ca ediţie română paralelă cu ediţia în limba rusă, cu titlu identic. Dar, începând cu data de 18 martie 1918 şi până la 2 ianuarie 1921 ambele gazete se unesc, continuând să apară într-o singură ediţie. De la nr. 93, 1918, îţi modifică subtitlul în „Organ al Guvernului Basarabiei”[1].

În ianuarie-februarie (unii – mai târziu) 1918 membrii Sfatului Ţării (S.Ţ.)au completat anchete cu date biografice, indicând formaţiunea politică din care făceau parte şi ce formaţiuni i-au delegat în Sfatul Ţării. Între deputaţi îl găsim pe Veaceslav [Varfolomeevici] Koşko, polonez, născut în gubernia Vilina, judeţul Dilighen, fiind absolvent al secţiei de studii comerciale a Institutului Politehnic, fără de partid, delegat în Parlament de polonezii din Basarabia [„ot poleakov”], locuia în Chişinău, str. Pirogov [acum Kogălniceanu], nr. 12-a, ancheta completată în mai 1918[2](scris în limba rusă).

Într-un document, numit „Tablou alcătuit de Comisia de lichidare a Sfatului Ţării”, redactat după încetarea activităţii S.Ţ., este scris: „Voiţeslav COŞCO, polon, delegat de Comitetul naţional al polonilor din Basarabia, mandat din 3 mai 1918 până la 27 noiembrie 1918, întărit/confirmat, membru a două comisii agrare, candidat în Comisia Constituţională”[3].  

Tot acolo este menţionat Felix Dutchevici, polon, înaintat de Comitetul naţional al Polonilor din Basarabia, mandat confirmat, a fost deputat între 21 noiembrie 1917 şi 7 mai 1918, fiind membru în mai multe comisii: membru al Comisiei şcolare, membru al Comisiei de mandate, membru al Comisiei de declaraţii şi statute şi membru al Comisiei administrative.

Aşadar, în Sfatul Ţării au activat doi polonezi, reprezentanţi ai polonezilor din Basarabia, primul fiind Felix Dutchevici (de la 27 noiembrie 1917 până la 7 mai 1918), apoi a fost înlocuit de Voiţeslav COŞCO, care a activat în Parlamentul basarabean de la 3 mai 1918 până la 27 noiembrie 1918, ziua când S.Ţ. s-a autodizolvat.

În total au fost 85 de şedinţe în plen ale S.Ţ. Istoricul Ion Ţurcanu a numărat la câte şedinţe şi în ce zile au asistat parlamentarii. Conform lui I. Ţurcanu, Felix Dutchevici a fost prezent la 11 şedinţe, în care a fost menţionat în procesele verbale ale şedinţelor în plen ale S.Ţ. Curios, dar istoricul nu a menţionat procesul verbal nr. 64 din 27 martie 1918, când a fost votată Unirea şi în care F. Dutchevici a rostit un discurs care a intrat în istorie. Voi reveni.

Despre activitatea lui F. Dutchevici în S.Ţ.: în şedinţa S.Ţ. din 22 noiembrie 1917 (procesul verbal nr. 2), au fost alcătuite Comisiile de lucru ale S.Ţ. Felix Dutchevici a fost ales în Comisia de mandate, în Comisia de declaraţii şi statute, în  Comisia administrativă[4].

În şedinţa în plen a S.Ţ. de la 1 decembrie 1917 (procesul verbal nr. 8) a fost pus în discuţie textul Declaraţiei Sfatului Ţării, care a proclamat Republica Democratică Moldovenească, în componenţa Republicii federative democratice ruseşti, ca „părtaş cu aceleaşi drepturi”, în care [declaraţie] a fost expus şi programul politic al S.Ţ.[5] La această şedinţă a luat cuvântul deputatul Felix Dutchevici care a spus: „Am urcat la această tribună pentru a declara că societatea poloneză este deplin solidară cu Poporul Moldovenesc. Moldovenii, ca şi Polonia, pe parcursul unui timp îndelungat au suportat jugul, impus de Petrograd. Şi noi, polonezii asupriţi, salutăm cu o satisfacţie deosebită naşterea autonomiei ţinutului Moldova”. În continuare ziarul „Sfatul Ţării” expune opinia lui Dutchevici, referitoare la denumirea republicii. El spune, că ar fi înţeles obiecţiile acelor deputaţi, care se împotriveau denumirii „Moldovenească” (unii deputaţi doreau s-o numească „Basarabeană”), dacă ar fi fost nevoie să se apere de o cultură a majorităţii (adică a moldovenilor), dar, constata deputatul polonez, nu există o aşa primejdie, ci, dimpotrivă – unicul popor, deposedat şi condus/asuprit întotdeauna a fost poporul moldovenesc, care nu avea cel puţin şcoala sa. F. Dutchevici a spus că împărtăşeşte revolta firească a deputaţilor ce se pronunţă pentru Republica Moldovenească; şi el s-ar fi revoltat, în cazul în care cineva ar fi propus ca Republica Polonă să se numească [în limba rusă Privilinskaia]. Este vorba de voievodatele poloneze din regiunea Vislei, care fuseseră acaparate în sec. al XYIII-lea de Rusia şi ulterior aveau să alcătuiască aşa zisul regat polonez (Krolewstwo Polskie), integrat, prin decizia Congresului de la Viena, din 1815, în Imperiul ţarist şi numit de ruşi cel mai des „Ţarstvo Poliskoie” sau „Privisleanskii krai”[6] (asemănător cu Pridnestrovie). Urmează un citat din discursul deputatului F. Dutchevici: „Salut fierbinte Republica Moldovenească” şi care, cu emoţii, a încheiat: „Trăiască Republica Moldovenească!” (au urmat aplauze)[7].

În şedinţa din 3 decembrie 1917, din numele deputaţilor minoritari, F. Dutchevici l-a înaintat în Comisia de conciliere pe D. von Les (procesul verbal nr. 10), iar în şedinţa următoare, din 4 decembrie 1917, au fost validate mandatele a 113 deputaţi, votându-se pentru fiecare deputat în parte. Aici îl găsim şi pe Felix Dutchevici, înaintat din partea consiliului delegaţilor organizaţiilor poloneze din Basarabia[8] (apare Dudchevici).

În şedinţa Sfatului Ţării din 3 ianuarie 1918 deputatul Ioan Panţâri, delegat de Comitetul executiv gubernial al Consiliului delegaţilor ţărăneşti, a cerut excluderea din Sfatul Ţării a „elementelor burgheze”. El s-a referit concret la reprezentantul minorităţii armeneşti Bestujev-Melikov). Acesta din urmă, Bestujev-Melikov, a declarat că el a fost delegat de populaţia armeană din Basarabia şi Sfatul Ţării nu poate să nu ţină cont de acest fapt. S-a iscat o polemică, în care s-a implicat şi Felix Dutchevici. El a zis: „Pot fi suspectat de [simpatii] faţă de burghezie [zapodozriti v burjuaznosti], de aceea mă simt obligat să anunţa Parlamentul că eu sunt un om al muncii şi am luptat pentru idealurile poporului muncitor în rândul socialiştilor. Dar nu pot fi de acord cu argumentele ce sunt aduse pentru retragerea reprezentanţilor minorităţilor naţionale. Fiecare grup naţional alege reprezentantul cel mai capabil, cel mai fidel poporului lui, şi lipsirea acestora de dreptul [de a fi deputaţi] în Sfatul Ţării reprezintă cel mai injust act. Ar fi fost de înţeles în cazul în care delegaţii (deputaţii) suspectaţi în lipsa de devotament faţă de poporul muncitor şi de fidelitate faţă de burghezie, ar fi alcătuit majoritatea Parlamentului, şi drept urmare, în condiţiile unei majorităţi burgheze nu am fi putut rezolva problemele în spiritul porului muncitor, problemele social-economice şi în special – problema agrară. O astfel de situaţie nu există, reiese că deputatul Panţâri are ceva personal”[9].

În şedinţa Sfatului Ţării din 22 ianuarie 1918 (procesul verbal nr. 36) a fost discutată problema proclamării independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti. F. Dutchevici a susţinut invitarea în Basarabia a trupelor militare române pentru ca acestea să stabilească ordinea în ţinut, şi a pledat pentru declararea independenţei RDM.  Citez: „Pentru Republica Moldovenească orizontul politic se limpezeşte şi libertatea ei începe să ia o formă reală. Trăiască Republica Populară Moldovenească Independentă!”[10].

F. Dutchevici a fost prezent în şedinţele S.Ţ. din 2, 5 şi 17 februarie 1918, unde a avut propuneri în anumite decizii ale Parlamentului basarabean. Iar la 27 martie 1918 a avut loc istorica şedinţă a S.Ţ., care a votat Unirea Basarabiei cu România. Deputatul din partea polonezilor a avut un discurs ce merită citat: „Regret foarte mult că într-un astfel de moment solemn pentru populaţia moldovenească mă văd nevoit să vorbesc în limba rusă, fostul simbol al asupririi, atât a naţiunii moldoveneşti, cât şi a celei poloneze, limba moldovenească nu o posed, iar în limba polonă nu mă vor înţelege moldovenii. În această mare zi, eu salut cu căldură nenorocitul şi în acelaşi timp fericitul popor moldovenesc-frate, care,în sfârşit, poate să se unească cu poporul român de acelaşi sânge. Din numele poporului polonez susţin în întregime Unirea Basarabiei cu România, pentru că aceasta o doresc moldovenii – băştinaşii acestui plai”.

Constatăm, că deputatul polonez F. Dutchevici a susţinut cauza basarabenilor cu argumente proprii, cu expunerea unor situaţii asemănătoare din istoria românilor basarabeni şi a polonezilor (când am fost sub regim ţarist).

În privinţa celui de-al doilea deputat polonez, V. Koşko, el se regăseşte în procesul verbal nr. 78 din 16 mai 1918, când i s-a aprobat mandatul, el înlocuindu-l pe F. Dutchevici.

anatol_petrencu@yahoo.com

22 octombrie 2018