Orice comparaţie şchiopătează, spune un vechi dicton german. Adică comparaţiile sunt utile, dar faptele şi evenimentele comparate nu coincid sută la sută.

Ambasadorul Federaţiei Ruse (FR), doctor în istorie, Valerii Kuzmin a fost invitat la Ministerul Afacerilor Externe al României pentru a i se atrage atenţia la tratarea subiectivă şi părtinitoare a istoriei şi poziţia ostilă a FR faţă de România.

Între altele, în postarea oficială a Ambasadei FR la Bucureşti, istoricul şi ambasadorul V. Kuzmin scrie: „În Crimeea, care astăzi face parte din Rusia, a avut loc un referendum democratic, în cursul căruia aproximativ 95 % dintre participanţi s-au pronunţat în favoarea independenţei şi reunificării cu Rusia. Fapte similare, cu privire la Transilvania, Basarabia sau Bucovina unite cu România în anii 1917-18, nu sunt cunoscute în ştiinţa istorică obiectivă”[1].

Aţi înţeles, da? În Crimeea, în 2014, s-a organizat un referendum, spre deosebire de Basarabia, Bucovina, şi Transilvania care s-au unit cu Patria-mamă România în 1918, dar fără ca în aceste provincii româneşti să fi fost desfăşurate referendumuri.

În primul rând, enumerarea provinciilor româneşti este greşită. Prima provincie românească care s-a unit cu Patria-mamă a fost Basarabia, care, la 27 martie 1918, cu majoritatea voturilor membrilor Sfatului Ţării, a decis Unirea pe veci cu România. După care a urmat Bucovina, care la 28 noiembrie 1918 a proclamat Unirea cu România. În sfârşit, la 1 decembrie 1918 şi Transilvania a luat o decizie asemănătoare. Astfel istoricele evenimente s-au desfăşurat în 1918, nu aşa cum scrie istoricul şi ambasadorul FR la Bucureşti Valerii Kizmin, „în anii 1917-18”.

În al doilea rând, dl Valerii Kuzmin ştie perfect de bine că Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România s-a realizat în condiţii, în care nu s-a putut organiza un referendum – Marele Război mai continua! De aceea voinţa majorităţii absolute a populaţiei basarabene a fost exprimată de organul legislativ al timpului – Sfatul Ţării, parlamentul local. În şedinţa din 27 martie 1918 a Sfatului Ţării, în mod deschis şi democratic, nesiliţi de nimeni, deputaţii basarabeni au votat cu o majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România. La şedinţă au asistat reprezentanţii presei, care au relatat publicului larg despre cele întâmplate la şedinţă. Până aici e clar?

Acum atenţie! La 27 februarie 2014, la Simferopol, capitala Crimeii, sub supravegherea strictă a ostaşilor „verzui”, adică a militarilor ruşi fără semne distinctive, a avut loc şedinţa Medjlis-ului local. Şedinţa acestui parlament nu a fost transmisă nu numai că în direct de vre-una din numeroasele televiziuni ruseşti, dar nu a apărut cel puţin un filmuleţ video! Asta la atâtea posibilităţi tehnice de astăzi: fiecare persoană, cred, are telefon mobil cu care poate lua vederi. La acea şedinţă ultra-secretizată guvernul condus de Anatolii Moghiliov a fost demis (de cine?), iar în locul lui a fost instalat guvernul lui Serghei Axionov (aceiaşi întrebare: de cine?).

În 1918, Armata Română a venit în Basarabia, fiind invitată de conducerea legitimă de atunci – Sfatul Ţării, a intrat cu consimţământul Puterilor Antantei pentru a lua sub ocrotire viaţa şi averile oamenilor paşnici, supuşi actelor de terorism şi dezmăţ din partea trupelor ruse bolşevizate, ieşite de sub orice control administrativ, precum şi depozitele de armament, alimente, medicamente etc.

În 2014, forţele militare ruse, fără semne distinctive, nechemate de nimeni din Republica Autonomă Crimeea, neavând consimţământul nimănui din exterior, au pătruns pe teritoriul suveran al Ucrainei, au supravegheat un numit „referendum” la care nu au asistat observatori nici chiar din FR, „referendum” nerecunoscut de nimeni!

În 1918, Sfatul Ţării din Chişinău, în mod democratic, deschis, transparent a decis Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România.

În 2014, sub motivul fals, cum că drepturile ruşilor din Crimeea sunt încălcate, FR intervine cu forţe militare camuflate, organizează o şedinţă a parlamentului local, despre care nu se cunoaşte absolut nimic, răstoarnă guvernul legitim al acelei autonomii şi instalează un guvern-marionetă.

În plus: Federaţia Rusă a încălcat:

1. Prevederile Actului final de la Helsinki, semnat de URSS, iar FR este succesoarea de drept a URSS, care, între altele, stipulează (articolul III al Documentului): „Statele participante consideră inviolabile, fiecare, toate frontierele celuilalt, precum şi frontierele tuturor statelor din Europa, şi în consecinţă ele se vor abţine acum şi în viitor de la orice atentat împotriva acestor frontiere. Ele se vor abţine, de asemenea de la orice cerere sau de la orice act de acaparare şi de uzurpare a întregului sau a unei părţi a teritoriului oricărui stat participant”. Următorul articol al Actului final insistă şi mai mult asupra respectării integrităţii teritoriale a statelor semnatare: „…Statele participante se vor abţine de a face din teritoriul celuilalt obiectul unei ocupaţii militare sau al altor măsuri de folosire directă sau indirectă a forţei în contradicţie cu dreptul internaţional sau obiectul unei dobândiri prin asemenea măsuri sau prin ameninţarea cu ele. Nici o ocupaţie sau dobândire de această natură nu va fi recunoscută ca legală”.

2. La 8 decembrie 1991, la Alma-Ata, o parte din liderii noilor state independente, foste republici unionale ale URSS, au semnat Acordul de constituire a Comunităţii Statelor Independente (CSI). Articolul 5 al Acordului stipulează: „Înaltele Părţi semnatare recunosc şi respectă integritatea teritorială [a părţilor semnatare] şi inviolabilitatea frontierelor existente în cadrul Comunităţii…” Între semnatari se regăsesc şi preşedinţii Federaţiei Ruse şi Ucrainei. Deci, în cadrul CSI părţile semnatare s-au obligat să respecte frontierele existente la momentul semnării.

3. Pe data de 5 decembrie 1994, la Budapesta, a fost semnat un Memorandum privind garanţii referitoare la securitatea Ucrainei şi aderarea acesteia la Tratatul de neproliferare a armei nucleare. Federaţia Rusă, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi SUA au salutat aderarea Ucrainei la Tratatul menţionat şi au promis garantarea integrităţii naţionale a ţării vecine nouă.

În pofida acestor angajamente internaţionale (nu mai scriu despre cele bilaterale, ruso-ucrainene) FR a încălcat mişeleşte aceste angajamente şi a anexat Crimeea care aparţine Ucrainei.

Astfel, comparaţia lansată de dl Ambasador V. Kuzmin, referitoare la Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Patria-mamă România (1918) şi anexarea Crimeii de către FR în 2014, şchiopătează de ambele picioare.

Da putem oare face o altă comparaţie, care să nu şchiopăteze sau să şchiopăteze mai puţin? Da, putem, şi au făcut-o deja alţii. Motivul invocat de ruşi, cum că Crimeea ar fi un străvechi pământ rusesc şi cum că în 2014 populaţia de etnie rusă din această peninsulă ce aparţine Ucrainei, ar fi fost asuprită, este asemănător cu revendicarea înaintată de A. Hitler în 1938 Franţei şi Marii Britanii: trecerea regiunii Sudete a Cehoslovaciei în componenţa Germaniei, având la bază faptul că în regiunea dată locuiau circa trei milioane de etnici germani. Multora această comparaţie nu place, dar ea este corectă. Şi nu şchiopătează deloc.

anatol_petrencu@yahoo.com

29.11.2019