Pentru o Românie liberă – oricând,

 oricum cu oricine contra oricui (E. Carada)

 Cine în această privire nu e cu noi e contra noastră (M. Eminescu)

Născut la 1 decembrie 1954, moștenind o descendență umilă și dezrădăcinat total etno-spiritual, scriitorul (eseistul-publicist), ecologistul, editorul, moralistul și naționalistul Grigore Grigorescu începe activitatea profesională la Academia de Ştiinţe a Moldovei (AȘM, 1977) și debutează editorial relativ târziu – în 1986. Actualul palmares bibliografic selectiv este constituit din circa 240 de materiale publicate și cărțile reprezentative ,,Regalitatea sincerităţii” (2003), ,,Aristocraţii spiritului” (2006), „Paradisul pădurilor pierdute” (2017). Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 2003, activează ca director al Editurii „Phoenix” SRL (1993-2019) și managerul Asociației de Ecologie Spirituală (2003), actualmente Asociația de Cultură şi Politologie.

Punctualitatea, fundamentalitatea, onestitatea și demnitatea, toleranța, studiul vocațional (corelativ spiritului speculativ), sunt virtuțile formative ale cultului moral personal, care l-au afirmat și consacrat magistral. Nu-și imaginează existența „fără lux intelectual şi sufletesc” (P. Pandrea), decența și inocența comportamentală l-au coborât în profunzimi și înălțat sublim, neglijând-detestând spectacolul public zgomotos, impur, indecent, acaparat de impostură și impostori. Valorile și splendorile strămoșești au luminat și tutelat cariera umană, literară, intelectuală naţionalistă luministă – apreciată statal cu ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (București, 2004) şi medalia Meritul Civic (2015).  

Idealul său scriitoricesc este laconismul ideatic formulat cu finețe  metaforică, adevărul fiindu-i sediul suferințelor spiritului, armonia antinomiilor (stihia „apei și focului”). A sacrificat totul și toate, investind talentul în Omenie și harul în creație, indiferent de artizanii parvenirii și căpătuirii, el aprofundează conştiință intelectuală sacrificială („Unde-i bine – nu-i pentru mine, unde-i greu – acolo-s eu!”). Ca argument suficient evocăm atitudinea publică din 30 noiembrie 2018: l-a somat public pe de M. Ghimpu, delegații Congresului Partidului Liberal (PL) din 1 decembrie 2018 – „Unica și singura șansă de reanimare a PL este alegerea unui președinte exceptând garnitura groparilor. Altfel, va pleca în istorie, fără glorie, ultimul partid unionist. După Front, PFD, PSL și PNL”… Cu regret, alegerile din 24 martie 2018 au radiat PL din viața politică.

În ultimul deceniu, Grigore Grigorescu promovează foarte activ și eficient rafinamentul intelectual și moral pe rețelele de socializare (solidarizare). Ca aderent al perfecționismului, meritocraţiei şi integrităţii, demonstrează excelență colaterală axiomelor eminesciene: „Faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţie de idei…”, deoarece „…misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni”. Iată de ce, prioritar și consecvent, promovează  personalitățile tutelare, abordează problematica formării elitei naționale ca „inteligenţă politică” (M. Eminescu).

Sensibilizat de opiniile elitologilor, dl Gr. Grigorescu completa-continua solidar: „Catastrofa națională nu-i poporul, televizorul, politicienii, partidele, deputații  etc., ci faptul că n-avem Elită intelectuală morală integră (meritocratică) – militară și teologală, nu tehnocrată, artistică, estetică, apologetică…  Elitele urmau să solicite partidelor politice semnarea unui „Pact Snagov (1995)” pentru introducerea în Constituție a clauzei Reunirii, să ceară la Curtea Internațională de Justiție, cancelariile României, SUA (Marea Britanie), UE etc. repararea crimei imperiale din 1812, 1940, 1945 (Ialta), de la Malta (1989) etc. Dacă politica la noi o face… procuratura, menținând uniuni de creaţie separatiste staliniste etc. – cum putem vorbi de unitate, solidaritate și prosperitate națională? Toate-s utopii. Doar un protectorat provizoriu internațional ne poate salva.

Inedită-i teza publicată la 11 ianuarie: „În 2019, mohicanul unității naționale, dl Ion Jigău, medita și regreta public: „N-am crezut, în anul 1972, că cele mai mari probleme le vom avea cu… unioniștii”. Ori reevaluarea paradigmei abordate în ziarul „Vocea poporului” la 4 mai 2012, continuată în SOS-ul din ziarul „Flux” – „Decomunizarea (degunoizarea) republicii sau unde-i jandarmul degunoizării?” (22 iunie 2012) și modernizată, la 29 martie 2019, în prima pagină a revistei „Făclia”: Degunoizarea Moldovei – salubrizarea morală, spirituală și ambientală.

Ca analist intransigent și echidistant, avertiza comunitatea publică că naționalismul absolut este impracticabil și perdant, urma să anticipăm și tratăm adecvat evoluția curentelor mentale (partinizate) fanatizatoare falimentare: frontist, socialist, liberal, pedist, penelist  etc.

În 1989, Gr. Grigorescu scria și publica în ziarul „Învățământul public” un material pentru susținerea acad. P. Soltan la președinția Academiei, iar în noiembrie 2018 – repeta fapta nobilă, dar a renunțat, deoarece-i imposibil a salva ceva. La 14 martie 2019, în prezența dlor A. Leșco, E. Tomac, P. Movilă (deputat din Iași) etc. – constata:  „Situația politică-i mai dramatică ca în 1918, când  existau intelectuali, aristocrați, politicieni necorupți, acum majoritarii sunt racolați, pervertiți ori șmecheri”.     

Psihospiritual fiind „neiertător de categoric, aprins în discuții și greu de „stins” (I. Ciocanu), nu-i complicată evocarea rateurilor și viciilor inerente oricărei personalități, pe care le-a repudiat, fie şi tardiv. La începutul anului curent, reevalua românismul său romantic rateist, întru a nu degenera definitiv, să nu ajungă un desțărat abuzat, apatrid acronic, subetnic. În 2010, niște pretinse fapte extraliterare, erau speculate de către dl V. Matei pentru a-l exclude din USM (restabilit de judecată la 1 noiembrie 2011). Însă, ironia destinului, în 2016 intenționa să depună cerere de suspendare temporară din calitatea de membru al unei Uniuni falite ipocrite. Precum a refuzat discret și direct oferta partidelor de a candida la parlamentare.

Studii, eseuri, cronici apreciative, valorificatoare, florilegii colocviale colegiale despre creația și personalitatea grigoresceană au publicat I. Ciocanu („Curier bucovinean”, 10 martie 2004), T. Paladi („Glasul Națiunii”, 20 iulie 2004), I. Ciocanu („Făclia”, 17 martie 2017),  D. Gociu, Gh. Jigău („Gazeta Satelor”, 11 august 2017), Z. Gane („Făclia”, 26 mai 2017), I. Pârnău („Făclia”, 7 iulie 2017) etc.

La 28 noiembrie 2014, cotidianul „Timpul” găzduia eseul omagial despre Grigore Grigorescu – personalitate din „pleiada intelectualilor care au contribuit la prosperarea valorilor morale şi spirituale ca virtuţi supreme ale neamului”. Ziarul „Făclia”, la 16 februarie 2018, sintetiza simbolic: „Pentru activitatea laborioasă și foarte valoroasă a scriitorului, savantului, publicistului, ecologistului și intelectualului Gr. Grigorescu pe parcursul a patru decenii, merită ca AȘM să-i confere titlul onorific de academician. Aceasta ar onora și nobiliza forul academic”.

Finalmente, dl Grigore Grigorescu urmează și materializează paradigma unui „Gică contra” (socratian puritan) – aureolat de icoana „ideală a României”  –  inepuizabilă sursă de creativitate, bunătate, onestitate, demnitate …nesolicitate?

Acad. Boris Găină, Gl Ion Costaș, prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, dr. D. Gociu

1 decembrie 2019