Pe data de 24 decembrie, în cadrul şedinţei Colegiului Ministerului Apărării al FR, şedinţă la care au asistat multe alte persoane civile, ministrul de externe Serghei Lavrov, de ex., dar şi Patriarhul Moscovei şi întregii Rusii Kirill (acesta ce ar fi avut cu problemele militare?) preşedintele FR V. Putin a revenit asupra problemelor de istorie a relaţiilor internaţionale din ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. Deja din memorie, a vorbit despre Rezoluţia Parlamentului european, citată mai sus, în care ambele regimuri totalitare, nazist şi bolşevic, sunt învinuite de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, ceea ce, recunoaşte V. Putin l-a atins foarte puternic. Revine asupra subiectului privind discuţia dintre Hitler şi oficialii polonezi referitoare la soarta evreilor din Germania (deportarea lor în Africa). El îşi exprimă din nou opinia că această idee a lui Hitler, odată realizată, ar fi dus la moartea tuturor evreilor din Europa. V. Putin insistă asupra notei ambasadorului polonez la Berlin I. Lipski, trimisă ministrului de Externe polonez I. Beck, care, chipurile la auzul spuselor lui Hitler i-ar fi răspuns că dacă se va face acest lucru, atunci în Varşovia Fuhrerului i se va ridica un monument. V. Putin trece la etichetări impardonabile, numindu-l pe I. Lipski „ticălos şi porc antisemit” («сволочь и свинья антисемитская»), altfel, spune V. Putin, nu poţi să-i zici. Şi continuă: „Anume astfel de oameni, asemenea celor ce au vorbit cu Hitler, astăzi demolează monumentele ostaşilor-eliberatori ai Armatei roşii, [armată] ce a eliberat ţările Europei şi popoarele europene de nazism”.V. Putin zice că oamenii politici polonezi de astăzi sunt „discipolii” celor de atunci; în acest sens, consideră V. Putin, [situaţia] s-a schimbat foarte puţin. „Noi cu Dvs. trebuie să avem în vedere aceasta, inclusiv şi atunci când construim forţele noastre armate”[1].

De reţinut [pentru istorici, inclusiv – „istoricul” V. Putin] faptele comise de conducătorii stalinişti atunci când erau în raporturi prieteneşti cu Germania nazistă. Astfel, pe data de 3 mai 1939 I. Stalin l-a scos din funcţia de Comisar al Poporului pentru Afaceri Externe pe Maxim Litvinov (evreu, apropo, născut în Polonia!), înlocuindu-l cu Viaceslav Molotov (rus). Acesta [Molotov] a făcut o adevărată epurare etnică în diplomaţia sovietică, spunându-le apropiaţilor săi că Comisariatul Poporului pentru Afaceri Externe „nu mai este o sinagogă”[2]. La fel de important este faptul respingerii de către I. Stalin, la 9 februarie 1940, a propunerii lui A. Hitler de a accepta stabilirea evreilor din Germania, din protectoratul Cehiei şi Guvernământul general al Poloniei în recent creata regiune autonomă din estul Siberiei[3]. Rezoluţia lui Stalin, scrie ambasadorul şi politologul O. Serebrian, a fost laconică şi cinică: „Să-i primim pe aceşti evrei nu putem, ne sunt prea suficienţi şi ai noştri”[4].

Ambasadorul polonez la Berlin posibil a spus acele cuvinte regretabile. Dar Hitler nu i-a trimis pe evrei în Africa, iar polonezii nu i-au ridicat un monument lui Hitler. Dimpotrivă, anume ei, polonezii, au fost primii care au luptat împotriva nazismului. În schimb URSS a întreţinut relaţii prieteneşti cu regimul nazist, la propunerea lui Hitler privind trimiterea în URSS a evreilor a urmat un răspuns negativ, cu urmări dramatice cunoscute.

Suntem noi oare capabili să deosebim VORBE de FAPTE? Ori nu?

Poziţia antipoloneză, motivată subiectiv şi greşit de V. Putin, cu adresare deschisă Ministerului Apărării al FR să aibă în vedere Polonia de astăzi atunci când construiesc forţele armate, nu înseamnă oare o dorinţă ascunsă de a repeta anul 1939? Posibil, numai că realităţile de astăzi diferă foarte mult de cele din 1939; FR nu mai este URSS în frontierele anului 1939; Germania de astăzi nu mai este Germania anului 1939; altfel spus – FR nu are aliaţi, Ucraina este stat independent, agresat de FR, iar Belarus nu doreşte o adâncire a integrării cu FR, deşi ambele declarativ formează un stat „unitar”.

Între timp, vineri, 27 decembrie, ambasadorul rus la Varşovia a fost chemat la Ministerul de Externe polonez pentru a „protesta ferm faţă de «insinuările istorice» ale preşedintelui rus Vladimir Putin, care a acuzat Polonia dinainte de război că a încheiat o «înţelegere» cu Hitler şi a acţionat în mod «antisemit» în acea perioadă”[5].

anatol_petrencu@yahoo.com