Astăzi se împlinesc 75 de ani (4 aprilie 1949) de la semnarea la Washington a Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Este un bun prilej să rememorăm principalele etape istorice ale acestei organizații politico-militare, să conștientizăm rolul NATO în contextul războiului agresiv al Federației Ruse (FR) împotriva Ucrainei și să stabilim poziția RM în acest context.

La Conferința celor Trei Mari (F. D. Roosevelt, SUA, W. Churchill, Marea Britanie și I. V. Stalin, URSS) din februarie 1945 a fost luată decizia ca Germania învinsă în război să fie împărțită în zone de ocupație (americană, engleză, sovietică și franceză), fapt împlinit în vara anului 1945. Deoarece Berlinul nu a putut fi cucerit ușor, trupele militare sovietice au înaintat spre vest, întâlnindu-se cu forțele militare ale Aliaților occidentali la râul Elba, capitala Germaniei rămânând în zona sovietică de ocupație.

Așa cum Germania a fost împărțită în zone de ocupație, tot așa și Berlinul a fost împărțit în patru sectoare (american, englez, francez și sovietic). În decembrie 1946 SUA și Marea Britanie au semnat un acord privind unirea zonelor lor de ocupație și formarea așa-numitei Bizonii. La scurt timp și Franța a căzut de acord cu unirea zonei ei de ocupație și formarea comandamentului unic al Trizoniei. În același timp, și sectoarele din Berlin, controlate de americani, englezi și francezi au fost unite, formându-se Berlinul occidental. Înlocuirea mărcii de ocupație, circulația căreia era valabilă în toate zonele, cu o valută nouă – marca vest-germană, – fapt ce i-a îngrijorat pe ruși. În plus, dictatorul I. Stalin a cerut de la occidentali despăgubiri de război, revendicare ce nu a fost discutată și aprobată la Conferința de la Potsdam (1945). Președintele SUA Harry Truman a refuzat să satisfacă pretențiile Moscovei. Drept rezultat, Kremlinul a introdus o blocadă militară în jurul Berlinului occidental, lăsând locuitorii acestuia fără surse de existență (fără produse alimentare, medicamente, combustibil etc.). Datorită poziției distructive a sovieticilor, lumea s-a pomenit în una din cele mai mari crize internaționale din anii Războiului rece. În această situație, fiind amenințate deschis de URSS (care, între altele, anunțase în presă că pentru Moscova nu există secretul bombei atomice, ceea ce a însemnat că sovieticii au construit bomba lor atomică) popoarele și guvernele occidentale au decis să semneze Tratatul Atlanticului de Nord, punând bazele organizației politico-militare NATO. Articolul 5 al Tratatului prevede: „Părțile convin că un atac armat contra uneia sau mai multora din ele, care ar surveni în Europa sau în America de Nord, va fi considerat ca fiind îndreptat împotriva tuturor Părților și, în consecință, ele convin că, dacă un astfel de atac s-ar produce, fiecare din ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va ajuta Partea sau Părțile atacate, întreprinzând totodată, individual și în acord cu celelalte Părți, acea acțiune pe care o va considera necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restabili și asigura securitatea în regiunea Atlanticului de Nord…”

Timp de 75 de NATO a asigurat pacea și a ocrotit statele-membre de o eventuală agresiune din partea statelor totalitare. Iată, însă, că lumea s-a pomenit în fața unei noi realități periculoase: statul totalitar revizionist FR, fără nici un motiv, a atacat Ucraina, dorind cotropirea ei deplină. Bombardarea sistematică a orașului Odesa demonstrează că agresorii ruși doresc să ajungă în raioanele de est ale RM, iar de acolo – la Prut.

În condiții clare de amenințare și posibilă invadare a RM de către FR ce facem noi pentru a ne salva libertatea, viețile oamenilor, viitorul democratic?

Știm: conducerea RM dorește din răsputeri să integreze RM în Uniunea Europeană (UE), lucru salutat și susținut de majoritatea absolută a cetățenilor RM. Dar trebuie spus un lucru important: toate statele ex-comuniste, înainte de a accede în UE, au fost admise în NATO.

Mai știm: în RM există un curent de opinie conform căreia Unirea RM cu România va soluționa ambele probleme, admiterea și în NATO, și în UE. Noi credem la fel. În același timp, e necesar să ne bazăm pe realitățile existente. Unirea RM cu România înseamnă lichidarea Statului RM. Suntem noi pregătiți pentru asta? Deocamdată – nu. De aceea, atâta timp cât există RM și amenințarea reală de cotropire a acesteia de către FR, este necesar să asigurăm securitatea RM. O putem face doar aderând la NATO.

În acest sens, am vrea să afirmăm următoarele: la 28 decembrie 2023, două organizații nonguvernamentale – Asociația  Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” și Asociația Veteranilor și Rezerviștilor din Republica Moldova – alături de trei partide extraparlamentare  – Partidul Național Moldovenesc, Partidul Verde Ecologist și Partidul Democrația Acasă – am adresat conducerii Republicii Moldova un Demers (Nr. 076/28.12.2023), prin care solicitam să ni se pună la dispoziție o sală în incinta Parlamentului Republicii Moldova, pentru a desfășura Masa rotundă cu tema: „Aderarea la NATO – soluție de salvgardare a statalității moldovenești și premisă a aderării Republicii Moldova la UE”. Alegerea locației respective era motivată de faptul că anterior, un bloc parlamentar, cu concursul unor ONG-uri afiliate, desfășurase, în incinta Parlamentului, Masă rotundă cu tema „Neutralitatea permanentă a Republicii Moldova – alegerea suverană a poporului”.

Ținând cont de faptul că actualmente Republica Moldova este angajată într-un proces de aliniere la standardele europene,  mizam pe sprijin din partea guvernării și consideram că subiectul propus spre dezbatere va suscita interesul cel puțin a unei părți din deputați. Totodată, eram ghidați de convingerea că opinia unor organizații obștești și partide extraparlamentare contează în determinarea vectorului de dezvoltare a statului nostru.

În lipsa unui răspuns la solicitarea noastră, după expirarea terminului legal de examinare a Demersului, contactând telefonic instituția parlamentară, am rămas stupefiați de refuzul cu care am fost tratați.

În pofida tratamentului discriminatoriu din partea instituțiilor statului, în ziua de 27 februarie 2024, am desfășurat Masa rotundă „Aderarea la NATO – soluție de salvgardare a statalității moldovenești și premisă a aderării Republicii Moldova la UE”, eveniment la care au prezentat discursuri cele mai luminate minți ale actualei RM (dr. Anatol Țăranu, istoricul Ion Negrei, gen. de brigadă (r) Vitalie Marinuță, dl Anatolie Prohnițchi, dl Ghenadie Talmațchi, dr. Ruslan Șevcenco, dl Valentin Dolganiuc etc.). În urma dezbaterilor, cu unanimitate de voturi, a fost aprobat un Demers, adresat conducerii RM, în care, între altele, am menționat: „În situația în care Federația Rusă, astăzi, poartă un război hibrid împotriva Republicii Moldova, prin organizarea acestui eveniment (a Mesei rotunde, a.p.) ne-am propus să inițiem o dezbatere publică, cu atragerea în această activitate de diseminare a adevărului științific și a informației veridice a specialiștilor în domeniul istoriei, dreptului, relațiilor internaționale, apărării și securității naționale etc. În final, obiectivul acțiunii noastre a fost să generăm argumente, concluzii și recomandări în privința parcursului euro-atlantic al Republicii Moldova. Invazia rusă împotriva Ucrainei a scos în evidență vulnerabilitatea statului Republicii Moldova. Statutul actual de neutralitate permanentă a R. Moldova nu asigură securitatea statului și cetățenilor lui, nu livrează securitate statelor vecine, și evident, nici comunității europene. Această prevedere constituțională, lipsită de conținut practic, urmează a fi suprimată. În contextul geopolitic creat de război, în lipsa tradiției statale, instituțiile statului Republica Moldova s-au dovedit a fi lipsite de vigoare în ceea ce privește asigurarea securității statului și cetățenilor, respingerii pericolului din afară. În interesul apărării suveranității și independenței de stat și asigurării securității poporului Republicii Moldova, în condițiile actuale de război, este strict necesar identificarea/crearea unui mecanism colectiv de asigurare a securității Republicii Moldova. Considerăm că un rol prioritar în asigurarea securității Republicii Moldova și securității regionale revine României și Ucrainei, și, indiscutabil, Statelor Unite ale Americii, însă, fără îndoială, inițiativa constituirii acestui mecanism de asigurare a securității Republicii Moldova – elaborarea și semnarea unui/unor acord/acorduri de asigurare a securității -  trebuie să parvină de la autoritățile Republicii Moldova”.

Concluzie: locul RM este în NATO!

Prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, președintele AIRM „Alexandru Moșanu”

(Publicat și în Literatura și Arta, 2024, 4 aprilie, p. 3)

anatol_petrencu@yahoo.com