Astăzi s-au împlinit 1020 de zile și nopți de când regimul terorist condus de Vladimir Putin omoară fără milă oameni pașnici în Ucraina – stat suveran și independent. Rusia a recunoscut oficial independența Ucrainei, a stabilit cu ea relații diplomatice, iar în 2003 nimeni altul decât chiar V. Putin a semnat Tratatul de frontieră între Federația Rusă și Ucraina, atât Crimeea, cât și regiunea Donbass fiind recunoscute ca teritorii aparținând Ucrainei.

În 2007 V. Putin et K⁰ au declarat: este timpul ca Rusia să se „ridice din genunchi”, că Rusia nu mai poate tolera „o lume unipolară” (aveau în vedere SUA), ceea ce trebuia înțeles că Rusia este pregătită să devină cel de-al doilea pol al lumii. „Gânditorii” și „patrioții” ruși au inventat motivele istorice și ideologice pentru justificarea „ridicării din genunchi” a Kremlinului și anume: acapararea teritorială a ceea ce a fost cândva Imperiul țarist și cel sovietic, anexându-le Federației Ruse (FR), și susținerea etnicilor ruși și vorbitorilor de limbă rusă oriunde ar fi aceștia în Lume. Cu acest prilej, Duma de Stat a aprobat „Legea despre compatrioți” (О соотечественниках) prin care rușii, oriunde s-ar fi aflat ei în Lume, deveneau/devin obiecte de protecție a FR. În interior, propaganda Kremlinul a  promovat teze false cum că destrămarea URSS în august 1991 ar fi fost „o catastrofă geo-politică”, cum că NATO se extinde spre frontierele FR ceea ce amenință securitatea de stat a FR, cum că etnicii ruși din fostele republici sovietice unionale sunt intimidați și au nevoie de sprijinul Kremlinului etc. Conducerea FR a promovat o politică de modernizare a forțelor militare, de întărire a aparatului represiv, de militarizare (instruire militară) a oamenilor, începând cu grădinițele de copii. Au fost lansate cântece ultra-șovine (de ex., Я русский / Sunt RUS, interpretat de Iaroslav Dronov, numele de scenă ȘAMAN), au fost ridicate monumente unor monștri adevărați cu chip de om – țarului Ivan cel Groaznic, orașul Oriol, 14 octombrie 2016[1], Iosif Stalin, orașul Velikie Luki, 15 august 2023) etc.

În 2008 rușii au intervenit militar în Georgia (și acum, decembrie 2024, se amestecă grosolan în treburile interne ale statului suveran și independent Georgia). În 2014, relativ ușor, rușii au anexat Crimeea, fără a fi întâmpinat o reacție de acuzare eficace din partea Comunității internaționale. Iar „pofta vine mâncând”. În 2022 V. Putin et K⁰ au concluzionat că FR este suficient de bine pregătită pentru a începe refacerea teritorială a Imperiului Rus și a lua sub controlul lor statele din Europa de Est, cândva conduse de regimuri comuniste, impuse de ruși.

La 9 ianuarie 2022, într-un mod cu totul nediplomatic, vice-ministrul de Externe rus Serghei Reabkov s-a adresat Occidentului cu strigătul: NATO „să-și ia catrafusele” și să se care din statele Europei de Est. Adică nu popoarele țărilor respective au implorat conducerea NATO să fie admise în organizația de apărare tocmai pentru a evita o nouă ocupație rusească, dar, ca și cum NATO, în mod samavolnic, s-a extins în „zona de control” rusească.

Foarte încrezuți în ei, V. Putin et K⁰ au dat ordin forțelor militare să invadeze Ucraina, considerând că o vor cuceri ușor, în trei zile Kievul va fi ocupat și va continua „marșul triumfal” spre Vest. Dar calculele Kremlinului s-au dovedit a fi greșite: ucrainenii s-au consolidat ca niciodată în trecut, au opus și opun rezistență eroică, salvând popoarele Europei de Est de subjugare. 1020 de zile și nopți continuă acest măcel al rușilor. Militarii ruși au distrus orașe și localități rurale înfloritoare, au omorât oameni pașnici nevinovați, inclusiv etnici ruși, pe care pretindeau că vor să-i ocrotească, dar câte multe alte nenorociri au comis și comit rușii: milioane de refugiați, familii despărțite, infrastructură energetică distrusă etc. Orice chemări la încetarea focului, la respectarea propriilor angajamente internaționale etc. sunt respinse de Kremlin.

Dar chiar și așa, V. Putin et K⁰ nu au renunțat la planul de recucerire a Europei de Est (a întregii Europe, de ce nu?). Am fost (cu regret, mai suntem încă) martorii implicării grosolane a Kremlinului în referendumul constituțional și în alegerile prezidențiale din Republica Moldova (RM). Cu eforturi deosebite, organele de stat ale RM au putut dejuca intențiile rușilor de a bloca referendumul și alegerea unui președinte pro-UE. Furia rușilor nu avea margini. Diverși comentatori, de ex., Mihail Leontiev, altă dată – autorul emisiunii televizate Однако… (Cu toate acestea…) striga în gura mare: cum a fost posibil ca, trimițând atâția bani Coloanei a V-a ruse din RM, să piardă cauza „Lumii ruse”? De două ori a fost menționat Igor Dodon ca persoană ineficientă etc.

Odată cauza rușilor eșuată în RM, de ce oare Kremlinul să nu se impună chiar în România? Zis și făcut: surpriză șocantă după primul tur de scrutin: în față a apărut un personaj ciudat, „trimis de Dumnezeu” (corect, doar cu precizarea „dumnezeul Putin”), care pledează din toate puterile pentru „pace” (cred că ucrainenii sunt cei care vor cel mai mult să fie pace, țara lor să fie lăsată în pace, dar pace nu cu orice preț, cu cedarea 1/3 din teritoriul național al țării, cu nesiguranță în ziua de mâine etc.), pentru ieșirea României din NATO (care, declara C. Georgescu, „nu garantează securitate României”), pentru ieșirea din UE, pentru „relații bune cu FR” etc.

Dezbateri și activități mari în România, iar la 6 decembrie Curtea Constituțională (CC) a decis să anuleze alegerile prezidențiale ca fiind fraudate, și să le amâne conform legislației în vigoare. Au urmat proteste din partea celor doi pretendenți ieșiți în turul doi, dar și NB! Ilan Șor de la Moscova care a declarat că, odată pronunțată decizia CC, democrația în România a luat sfârșit. O-o, Șor, da tu ce treabă ai cu democrația română?

Escrocii sunt prinși atunci când comit greșeli. Călin Georgescu a declarat cum că în campania electorală a cheltuit zero bani. Și a fost prins. Imediat după pronunțarea deciziei CC, din depărtata Moscova, Ilan Șor se arată „îngrijorat” de calitatea democrației românești: ca în cazul RM, și în România banii Moscovei s-au dus pe apa sâmbetei.

Ținând cont de toate ce se depistează în România legat de alegerile prezidențiale, de multiplele comentarii, opinii etc. putem trage următoarele concluzii și formula următoarele recomandări:

1. 1.      Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat la 4 aprilie 1949. De atunci până în prezent au apărut noi realități (războiul hibrid cu mii de troli angajați; războiul cibernetic etc.) Cred: e timpul completării Tratatului NATO cu amendamente care să prevadă noile realități: apărarea țărilor-membre să fie realizată nu doar atunci când înaintează tancurile rusești (sau avioanele, dronele, rachetele balistice Oreșnik ), ci și atunci când sunt implicări demonstrate în procesele electorale, în procesele integraționiste și, în general – în orice alt domeniu al Occidentului.
2. 2.      Bătrânul Leonid Brejnev a lăsat în urma sa o doctrină, care-i poartă numele. Ea prevedea: atunci când în una din țările socialiste apare primejdia răsturnării orânduirii conduse de comuniști, toate celelalte state-„surori” sar în apărarea socialismului.

În condițiile statelor democrate, știind că, fiind credulă, democrația poate fi ușor deturnată, nu ar fi oare bine ca atunci când democrația în oricare țară europeană este în primejdie, celelalte state UE să sară în salvarea democrației?

1. 3.      În încheiere, dar nu în ultimul rând, gândurile se îndreaptă spre RM. Cursul pro-european și președintele pro-european al RM au prevalat asupra celui pro-rus, dar cu un scor minimal. Am fost martori ai unui amestec fără precedent în afacerile interne ale RM din partea FR. Asta nu poate să nu ne îngrijoreze și să ne lase indiferenți. Dar ce face RM pentru a întări cursul european, a convinge oamenii să nu mai voteze Russkii mir? De ce nu s-au convocat congrese ale partidelor, conform statutelor lor, în care să fie analizată situația creată? De ce nu au fost trimiși „în popor” specialiștii în sociologie, politologie, istoricii, alți intelectuali pentru a depista cauzele acestui rezultat mai mult decât modest? Nu este oare cazul să fim prevăzători, să luăm toate măsurile posibile pentru a contracara acțiunile rușilor în RM, cu atât mai mult, cu cât în 2025 vom avea alegeri parlamentare?

anatol_petrencu@yahoo.com

9 decembrie 2024