Alegerile parlamentare din septembrie 2025 au oferit victorie Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), formațiune politică pro-europeană care a promis integrarea Republicii Moldova (RM) în Uniunea Europeană (UE). Observăm: conducerea PAS depune eforturi susținute în vederea realizării scopului formulat.

În același timp, RM rămâne o oază a totalitarismului sovietic, un stat cu o bogată moștenire comunistă. În primul rând, ne referim la monumentele de for public, ridicate în orașele și satele RM. Noi, RM, nu ne putem integra în UE cu aceste vestigii bolșevice rămase intacte, neatinse, rămase pe postamente tot așa cum erau la dezvelirea lor. Este nevoie de un efort comun al statului, al partidelor politice, al societății civile pentru a demonstra influența nocivă a acestor rămășițe ideologice asupra imaginii RM și a mentalității colective. Aceste monumente nu au nimic în comun cu istoria noastră; ele ne-au fost impuse de Statul sovietic, care nu mai există.

Vom aduce câteva exemple. În multe centre raionale s-au păstrat monumente lui Vladimir Lenin, care era prezentat de ideologia și propaganda comunistă ca fiind un geniu al proletariatului mondial, creatorul primului în lume stat al muncitorilor și țăranilor. În realitate, V. Lenin a instaurat un regim totalitar sângeros; pentru a crea societatea socialistă așa cum și-o închipuia el, liderul bolșevic a ordonat lichidarea fizică a unor pături întregi ale populației din Rusia (aristocrația, reprezentanți ai administrației, intelectuali neînregimentați în Partidul bolșevic, cler și enoriași etc.). În mod cu totul ciudat, la Comrat, se înalță impunătoarea Catedrală ortodoxă Sf. Ioan Botezătorul, iar peste drum, în fața Executivului UTA Găgăuzia, stă monumentul lui V. Lenin, cel care, fiind „ateu militant”, a ordonat împușcarea preoților și enoriașilor din Rusia.

Fiind capitala RSSM, Chișinăul a „beneficiat” de o sumedenie de astfel de mostre propagandistice: monumentul hoțului și banditului Grigore Kotovski, statuia teroristului Serghei Lazo (la Botanica; apropo, o stradă din centrul Chișinăului îi poartă numele; monumentul „Luptătorul pentru Puterea sovietică” – monument ce imortalizează în continuare un fals: în România interbelică nu a existat un partid, organizație cât de mică, scriitori etc., care să dorească stabilirea Puterii sovietice și trecerea Basarabiei la URSS). Mărețul monument din fața clădirii Academiei de Științe a Moldovei, „Rusia eliberatoare”, orientat spre Europa de Vest; la ce bun oare să mai stea acolo? Lista poate continua. Câte tancuri, tunuri, alte simboluri ale militarismului și expansiunii sovietice în Europa se păstrează bine-mersi în RM!

Iată de ce, este nevoie stringentă de adunat toate aceste relicve staliniste într-un singur loc, într-un muzeu sub aer liber (așa cum au făcut-o popoarele din Statele baltice sau din țările ex-comuniste; nu mai vorbim de Ucraina).

Am dori ca anul 2026 să devină anul decomunizării totale: la început – monumentele ridicate în memoria unor persoane compromise sau o unor evenimente ce au distrus identitatea și demnitatea națională, dar care se regăsesc pe postamente. Ar urma schimbarea denumirii unor localități (de ex., Krasnoarmeiskoe, raionul Hâncești, Ceapaevka, raionul Drochia etc.). După care urmează curățirea unei adevărate „mlaștini” – denumirea străzilor.

O-o! Cât de multe! Străzile Vladimir Lenin, Alexandr Pușkin (cel care a blestemat Chișinăul: „Проклятый город Кишинев”), Maxim Gorki, Mihail Lomonosov, Nicolai Nekrasov, Visarion Belinski, Klement Voroșilov, Mihail Tuhacevski, Alexandr Suvorov, Mihail Kutuzov, strada Sovietică! (cum vă place?), Mihail Șolohov, Octombrie (luna în care a avut loc lovitura de stat bolșevică din octombrie 1917; cum putem uita acest eveniment?), Pavel Morozov (asta chiar e culmea! Pionerul Pavlik Morozov a arătat organelor represive sovietice unde a ascuns tatăl lui grâul, produs alimentar dosit de rechiziționare pentru ca să salveze de foame propria lui familie, inclusiv pe fiu-său Pavlik; pionerul devenise un simbol al devotamentului față de Puterea sovietică!), Moscova, Mareșal Gheorghe Jukov, Serghei Kirov.

Mai doriți? Poftim: strada Felix Dzerjinski (!), Mihail Frunze, Iurii Gagarin, Fiodor Dostoevski, Nadejda Krupskaia (revoluționară de profesie, soția lui V. Lenin; în RM, cum fără ea?), Oleg Koșevoi (vedeți Wikipedia), strada Komsomolistă etc., etc.

La 35 de ani de la proclamarea independenței RM, cum este posibil așa ceva? Este timpul, sub guvernare necomunistă, pro-europeană, să schimbăm lucrurile spre bine. Altfel rămânem ridicoli în fața europenilor, americanilor, asiaților și africanilor. Și australienilor. 

anatol_petrencu@yahoo.com

3 ianuarie 2026