Între 11 și 13 februarie 2026, la  Chișinău, și-a desfășurat lucrările Conferința științifică internațională „Patrimoniul cultural de ieri – implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine”, ediția a XIII-a, Iași-Chișinău-Lviv. La USM, în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, bloc central, aula 533, și-a desfășurat ședința Secțiunea „Știința istorică între provocări și perspective”, moderată de conf. univ., dr. hab. Liliana Rotaru.

În total au fost prezentate 15 comunicări legate de cercetările recente ale istoricilor din Chișinău, cu subiecte referitoare la epocile modernă și contemporană.

Dr.- hab. Lilia Zabolotnaia a expus comunicarea „Invizibile, dar prezente: femei basarabene și istoria științei europene” (despre contribuția femeilor basarabene în dezvoltarea științei). A urmat prof. univ., dr. hab. Valentin Tomuleț cu expunerea „Burghezia comercială din Basarabia (1831–1865): între realitate istorică și construcție teoretică în lectura lui René Johannet” (o temă teoretică despre categoriile de burghezi care au practicat comerțul în Basarabia”).

Un grup de istorici (Gheorghe Negru, Elena Negru, Tudor Sclifos și Angela Barbaiani) au studiat și au prezentat la Conferință tema „Ziarul «Basarabia» (1906-1907): de la «somnul de robie» la deșteptarea conștiinței naționale”

Dl drd Anatolie Povestca a prezentat „Aspecte istoriografice privind opera arhitectului Alexei Șciusev”, iar dr. Adrian Dolghi și dr.-hab. Alina Felea – „Aspecte teoretice, istoriografia și sursele cercetării Organizației de Pionieri din RASS Moldovenească (1924-1940)”. Dl drd Cornel Velnița a vorbit despre „Mihail Pavlov, fondatorul cercetărilor seismologice în RSS  Moldovenească”, iar dl Dorin Șclearuc – despre „Modalități de opoziție artistică în filmul de ficțiune moldovenesc (1957-1970)”.

În colaborare cu dr. Gheorghe Negru, dr.-hab. Elena Negru a expus comunicarea cu tema „Gestionarea crizei identitare: PCM și bătălia pentru controlul narațiunii istorice în RSSM (1987-1989)”. Dna Marina Miron a expus rezultatele „Cercetărilor istorice și educaționale privind predarea limbilor bulgară și găgăuză în școlile din Republica Moldova după 1991”. Dna drd Veronica Conovali a vorbit despre istoria Fabricii de bomboane „Bucuria” din Chișinău (tema comunicării „De la plita cu lemne la utilaj modern: evoluția tehnologică a Fabricii de bomboane «Bucuria»”). În cadrul sesiunii de comunicări dr. Ruslan Șevcenco a prezentat tema „Restructurarea în RSSM: de la totalitarism spre suveranitate și independență”. În încheiere, dna dr.-hab. Liliana Rotaru a vorbit despre specialiștii trimiși în RSS Moldovenească din diverse regiuni ale URSS (tema comunicării „Periferia ca adăpost: biografii „neconforme” și supraviețuire academică în RSSM”).

Două comunicări au fost prezentate în formă scrisă (Dr. Igor Bercu, tema „Politizarea memoriei istorice în spațiul public al Federației Ruse” și dr. Cristina Gherasim, tema „Între imperiu și Europa: itinerarele de călătorie ale nobilimii basarabene (1812–1914)”.

Subsemnatul am prezentat comunicarea „Militarii români văzuți de Statul General (Major) al Armatei ruse (1912)”. Mai jos, în formă rezumativă:

În 1912, colonelul Statului General al Armatei ruse, colonelul Iskrițki a publicat cu parafa „Secret”, în tiraj limitat volumul „Forțele militare ale României (starea de lucruri către 1 ianuar. 1912)”, Sankt-Petersburg, 1912. Un  exemplar al volumului a fost găsit la un buchinist din Chișinău. Regretatul colonel Alexandru Ganenco și istoricul-arhivist Alexandru Moraru au tradus lucrarea în limba română, au realizat un Studiu introductiv și au făcut comentarii la text. În traducere, cartea are titlul „Armata română sub lupa Imperiului rus (1912). Reconstituiri”, Chișinău, 2022.

Scopul propus: studiind această carte, să extragem viziunea ofițerilor de Stat General (major) al Armatei ruse față de militarii români: cum i-au apreciat rușii, ce au văzut ei pozitiv și negativ.

În constatările rușilor, „soldatul român aduce cu sine în cazarmă o nemulțumire ascunsă împotriva boierului-moșier, care de veacuri l-a exploatat, dar conform deprinderii de supunere, înrădăcinate de veacuri, ei [soldații români, a. p.] ușor se supun disciplinei și sunt gata să îndeplinească orbește ordinele șefului, chiar și a celui care are o atitudine brutală. Aceste minunate calități ale soldatului român, care s-au manifestat vădit în timpul înăbușirii răscoalei din anul 1907… (p. 235-236, ediția în limba română). Ofițerii ruși au apreciat pozitiv comportamentul militarilor români care, cu unele excepții, „și-au îndeplinit datoria”, apărând moșierii și guvernul. Ei, ofițerii ruși, au depistat o oarecare discordie între militarii români, bazată pe jignirea amorului propriu la numirile în serviciu, dar au considerat că „sub influența patriotismului general”, aceasta, „fără îndoială, va dispărea” (p. 236).

În continuare, autorul Raportului au constatat că „moralitatea soldatului român reprezintă în sine un material minunat; el este ascultător și ușor poate fi disciplinat” (Ibidem).

În opinia autorului, ostașul român poseda și calități negative, între care: nivelul intelectual redus (procentul gradelor inferioare știutoare de carte nu depășește 30-35 %), iar asta, considera autorul, „face imposibilă formarea lui ca ostaș independent, ce ar corespunde cerințelor timpului” (Ibid.). Tot el scrie că „soldatul român, cu mici excepții, totdeauna simte nevoia de a primi indicații și nu este capabil la acțiuni independente în luptă” (Ibid.).

În privința subofițerilor, rușii au deosebit subofițerii „reangajați” care „se deosebesc prin competență, experiență și capacitatea de a ține în frâu gradele inferioare subordonate lor”, de subofițerii „în termen”, în special, cei din infanterie, care „conform dezvoltării și cunoștințelor lor nu depășesc cu mult pe soldații de rând” (Ibid.).

Aceste și alte aprecieri, date militarilor români, vor determina atitudinea Comandamentului rus față de Armata română, ceva mai târziu, în anii Primului Război Mondial.

Concluzie: chiar dacă opiniile/concluziile ofițerilor ruși nu ne sunt pe plac sau erau eronate, așa au văzut militarii ruși starea de lucruri în Armata română. Nu este cazul să insistăm asupra condițiilor reale ale militarilor ruși, războiul ruso-japonez ( 1904-1905) fiind o dovadă concludentă în acest sens.

anatol_petrencu@yahoo.com