Patrimoniul viu al Șoldăneștiului
Pe data de 8 noiembrie 2026, la Șoldănești, în incinta Muzeului de Istorie și Etnografie, a avut loc Conferința „Patrimoniul viu al Șoldăneștiului – dialog între generații” din cadrul Programului național „Acces la cultură”. Organizatoarea și moderatoarea evenimentului a fost doamna Maria Nasu.
Locul desfășurării acestui eveniment științifico-cultural este unul deosebit. Așa cum este scris într-un pliant de prezentare a Muzeului, acesta a fost deschis la 25 mai 2021 și este „amplasat în fostul conac al neamului Rîșleakov, proprietarii de altădată a moșiei Șoldănești”. Rîșleakovii au contribuit la dezvoltarea economică a localității Șoldănești: pe banii lor au fost ridicate fabrica de ardere a cărămizilor, fabrica de var, mori de apă etc. În jurul conacului a fost sădit un parc cu specii de arbori rari.
Inaugurarea Muzeului a dat o a doua viață fostului conac boieresc: în prezent muzeul înglobează opt săli. În prima sală este arătat arborele genealogic al neamului Rîșleacov; tot aici au fost expuse icoane vechi, fotografii de epocă, cărți, tacâmuri etc.
Sala a doua a fost consacrată epocii medievale: au fost prezentate vestigii ale perioadei Cucuteni-Tripolie până la evul mediu, colecții de ceramică etc.
„Casa mare” este numită sala a treia. Aici sunt expuse obiecte care reprezintă istoria și cultura populară a localității Șoldănești – vase vechi, mobilier, covoare, prosoape, broderii, vestimentație etc.
Sala nr. 4, numită „Deportările – pagină tristă a istoriei”. În sală sunt mărturii ale crimelor cotropitorilor sovietici, comise de aceștia în perioada anilor 1940-1941, 1944-1991. Este vorba de Deportarea în masă din 12 spre 13 iunie 1941, de celelalte două deportări ce au urmat (1949, 1951), de alte crime, comise față de locuitorii pașnici ai localității Șoldănești și din alte sate ale raionului Șoldănești. Trebuie amintit: doamna Maria Nasu a contribuit enorm la ridicarea și sfințirea Monumentului din fața gării feroviare, ridicat în memoria basarabenilor deportați în Siberia; dumneaei este autoare volumului „Calvarul deportărilor”[1], este directoarea și sufletul acestui Muzeu. Într-un loc special, sub sticlă, sunt adunate cele 20 de scrisori trimise din Siberia de către Boris Timercan, originar din satul Răspopeni.
Timp de 47 de ani conacul boieresc a găzduit Școala Raională de Muzică. Nu întâmplător, sala nr. 5 găzduiește o bogată colecție de instrumente muzicale, dar și aparate de radio din trecut.
Sala nr. 6 – „Meșteri populari – cioplitori în lemn”: sunt expuse colecțiile a trei meșteri populari – Mihai Tomșa, Ștefan Rabii și Andrei Gonța, precum și numeroase unelte de muncă, oferite muzeului de locuitorii orașului Șoldănești și din alte localități ale raionului.
Sala nr. 7 este consacrată expunerii ocupațiilor casnice ale șoldăneștenilor, în mod special – țesutului: a fost găsit și adus un război de țesut, in, lână, feștilă, cânepă și produsele respective din aceste materii prime – scoarțe, prosoape, fețe de masă, covoare.
Cea de-opta sală are genericul „Între istorie și credință”. Sunt prezentate obiecte de cult (icoane, sfeșnice, cadelniță, odăjdii preoțești, o colecție de cărți de religie din prima jumătate a sec. al XX-lea și alte exponate de preț.
Revenind la Conferință: în fața celor prezenți în sală – liceeni din clasele superioare ale celor două licee din Șoldăneși (Liceul Teoretic „Alexei Mateevici” și Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare”), a profesorilor de istorie, a primarului dlui Vadim Groza etc. au fost prezentate comunicări privind realizările Muzeului de Istorie și Etnografie din Șoldănești, subsemnatul am vorbit despre Memoria colectivă – parte a patrimoniului național, elevii au recitat versuri. Ansamblul folcloric „Lozioara” a interpretat cântece populare. Eroina evenimentului a fost, fără îndoială, Doamna Valentina Volontir, originară din Șoldănești, interpretă de muzică populară, dar și de vechi cântece românești de mare succes din perioada României întregite.
Participanții la realizarea proiectului „Patrimoniul viu al Șoldăneștiului – dialog între generații” au primit diplome de excelență, cupe cu inscripția „Acces la Cultură. 2026”.[2]
În încheiere: evenimentul istorico-cultural de la Muzeul de Istorie și Etnografie din Șoldănești a fost un succes incontestabil al organizatorilor, al Doamnei Maria Nasu și colaboratorilor dumneaei.
FELICITĂRI și sincere MULȚUMIRI pentru tot ce faceți.
anatol_petrencu@yahoo.com
[1] Maria Nasu, Calvarul deportărilor, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2012, 136 p.
[2] Evenimentul din incinta Muzeului de Istorie și Etnografie din Șoldănești a fost prezentat pe larg de dna Mari Nasu pe rețelele de socializare. Vezi: Maria Nasu, în https://www.facebook.com/maria.nasu.378/photos (accesat 15.XI.2026)