Pe data de 23 august 1939, noaptea târziu, ministrul de Externe al Germaniei naziste Ioachim von Ribbentrop a semnat cu Viaceslav Molotov, Comisar al poporului pentru Afaceri Străine, totodată şi Preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului (Prim-ministru) Tratatul de neagresiune între cele două mari puteri ale timpului. Cancelariile altor state ale Europei şi lumii au fost surprinse de acest eveniment. Asta pentru că Germania nazistă şi URSS comunistă se prezentau până la acest moment ca state ostile. Dar a mai fost ceva: era important şi momentul în care a fost semnat tratatul. Germania nazistă nu recunoştea Tratatul de Pace de la Versailles şi a formulat pretenţii teritoriale faţă de Polonia, care, la rândul ei, şi-a asigurat independenţa, semnând acorduri de ajutor mutual cu Marea Britanie şi Franţa. Iată de ce iscălirea acelui document însemna o încurajare a Germaniei în acţiunile ei de viitor faţă de Polonia. Documentele demonstrează, că Iosif Stalin şi apropiaţii lui erau conştienţi că contribuie la declanşarea unui nou război.

Dar spre deosebire de alte tratate de acest gen, ceea ce a avut Tratatul de la Moscova era un Protocol adiţional secret, prin care puterile semnatare au împărţit între ele sferele de interes, altfel spus – Europa de Est. Cel de-al treilea punct al Protocolului secret se referea la România, adică URSS a pretins Basarabia, iar Germania a declarat că nu are interes politic faţă de aceste teritorii. De aceea Tratatul de neagresiune împreună cu Protocolul adiţional secret au intra în ştiinţă şi uzul cotidian ca Pactul Molotov-Ribbentrop.

Opinia marii majorităţi a istoricilor: semnarea acestor înţelegeri a însemnat lumină verde pentru cel de-al Doilea Război Mondial. La 1 septembrie 1939 Germania a atacat Polonia fără a-i declara război, iar la 3 septembrie Marea Britania şi Franţa, care erau la acel moment mari imperii, au declarat război Germaniei. Fidelă înţelegerilor cu Germania nazistă, URSS a atacat şi ea Polonia la 17 septembrie acelaşi an. Astfel, războiul izbucnit în Europa a devenit mondial.

La 6 septembrie 1939 România a declarat că îşi păstrează neutralitatea în conflictul armat din Europa. În anul următor războiul s-a extins: la 22 iunie Franţa a căzut. Timp de patru zile între Moscova şi Berlin s-a dus tratative intense în vederea materializării de către sovietici a punctului 3 al protocolului adiţional secret – anexarea Basarabiei. Numai că sovieticii mai pretindea şi Bucovina, ceea ce l-a înfuriat pe Hitler. Până la urmă, agresorii, sovietic şi nazist,   s-au înţeles să anexeze doar nordul Bucovinei. Astfel, la 26 iunie 1940 Kremlinul a înaintat Guvernului regal al României o Notă ultimativă, plină de falsuri (de pildă, se scrie în Notă cum că majoritatea populaţiei din Basarabia este de origine ucraineană), prin care cerea cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei. Astfel, urmare directă a semnării Pactului Molotov-Ribbentrop a fost agresiunea faţă de România şi răpirea nu doar a Basarabiei, ci şi a nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa şi a câtorva insule de la Gurile Dunării.

Iar ceea ce a urmat în teritoriile acaparate de sovietici este de groază: arestări, maltratări, trimiteri în regiunile interne ale URSS sau împuşcări pe loc a oamenilor politici basarabeni, inclusiv primari sau activişti ai partidelor politice ce au activat în Basarabia şi nordul Bucovinei până la anexarea sovietică. În noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941 sovieticii au realizat primul „val” de deportare a populaţiei din Basarabia. Pe teritoriile cotropite sovieticii au constituit prin lege un nou stat, numit Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cu teritorii din Basarabia, dar fără sud, fără acces la Marea Neagră, Dunăre sau chiar Limanul Nistrului şi cu câteva raioane din fosta RASSM (autonomă moldovenească) din componenţa Ucrainei, raioane care astăzi reprezintă regimul separatist de la Tiraspol şi care dă mare bătaie de cap nu doar Chişinăului, ci şi Brussels-lului.

Cum pot fi depăşite urmările tragice ale Pactului Molotov-Ribbentrop? Deocamdată perspectiva  reală este integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, ceea ce ar însemna ridicarea frontierei de pe Prut şi libera circulaţie a oamenilor în spaţiul european, iar în perspectiva integrării şi Ucrainei în UE se va rezolva şi problema accesului liber al românilor în teritoriile pierdute de România în 1940.

Prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu,

preşedintele INIS „ProMemoria”

24 august 2013