„Autorităţile nu au anunţat familiile deportaţilor despre reabilitarea victimelor”. Cazul Chiril Matei (II) [studiul zilei, 17 septembrie 2013]

Ce conţin documentele dobândite de dna Ana Cabac de la organele abilitate, Ministerul Securităţii Naţionale a Republicii Moldova (MSN), judecătorii, instituţii de forţă ale Federaţiei Ruse?

         Atunci când dna Ana Cabac s-a adresat MSN dosarele deportaţilor prezentau secret de stat. Ele nu au fost date reclamantului; lucrătorii MSN i-au arătat doar file dintr-un dosar impunător, file care se refereau nemijlocit la tatăl dumneaei şi i-au făcut copii xerox ale filelor respective, astupând cu fâşii de hârtie numele anchetatorilor, procurorilor etc. Adică dna Ana Cabac a primit doar informaţia referitoare la tatăl dumneaei.

         Aranjate în ordinea cronologică, informaţiile se prezintă astfel:

         1. O decizie a împuternicitului NKVD din raionul Cimişlia, sergent, numele de familie şters de lucrătorul MSN, care scrie că Matei Chiril Gavrilovici, născut în anul 1901, locuitor al satului Cimişlia, judeţul Bender, a comis o crimă extraordinară, şi anume: folosindu-se de atacul Germaniei fasciste asupra URSS, a organizat distrugerea instituţiilor de stat, cooperatiste şi sovietice, ceea ce se pedepseşte conform art. 56-16 al Codului penal al RSS Ucrainene. Decizia luată de sergentul NKVD: a-l ţine sub strajă pe Matei Chiril Gavrilovici în puşcăria din Tiraspol.

         2. Un alt document, datat cu 4 noiembrie 1941, şi semnat de un responsabil NKVD din oraşul Penza, Federaţia Rusă, locotenent inferior NKVD, constată că în condiţiile evacuării arestaţilor dosarul acestora nu a ajuns la destinaţie odată cu ei [altfel spus – s-a pierdut], de aceea el ordonă anchetatorilor să cerceteze cazul acestora încă odată.

         3. Din „Ancheta persoanei arestate”, datată cu 11 noiembrie 1941, adăugător la cele deja expuse, aflăm că Chiril Matei, „cetăţean al URSS” [cât de operativ sovieticii le-au oferit basarabenilor cetăţenia URSS!], studii – 2 clase ale şcolii săteşti, poseda 7 hectare de pământ arabil, în perioada 1923 – 1924 a făcut serviciul militar în regimentul 47 infanterie din Galaţi, ulterior nu fusese condamnat, nu a participat la răscoale armate, nu a fost membru al vre-unui partid contrarevoluţionar; tatăl – Matei Gavril Gheorghevici şi mama – Matei Nina Fiodorovna au decedat.

În Basarabia Chiril Matei o lăsase pe soţie – Matei Dochiţa Matveevna, casnică, 39 de ani şi pe cei şase copii ai săi, în vârstă de la 4 la 18 ani. Mai rămăsese fraţii – Gheorghe, 50 de ani, Pavel – 45 de ani şi cinci surori, toate căsătorite. Toate rudele locuiau în Cimişlia. Anchetatorul s-a referit şi la aspectul fizic al lui Chiril atei: de statură mijlocie, uscăţiv, nasul drept, mare. Numele anchetatorului – şters de lucrătorul MSN.

         4. Urmează ancheta interogatoriului inculpatului Chiril Matei. La întrebarea pusă dacă cunoaşte limba rusă, C. Matei a spus că da, cunoaşte şi va răspunde la întrebările puse în limba rusă.

         Anchetatorul l-a întrebat despre activitatea în câmpul muncii. Răspunsul dat: „Eu, Matei Chiril Gavrilovici, născut în anul 1901, originar din localitatea Cimişlia, acelaşi raion, judeţul Bender, RSS Moldovenească, m-am născut în familia lui Matei Gavril Gheorghevici, care permanent s-a ocupat cu prelucrarea pământului şi care avea în posesie 7 ha de pământ arabil, două toloace, o pereche de cai, o vacă, [neclar – A.P.] şi 10 oi. Până în 1923 am locuit împreună cu tatăl, iar în 1923 am fost chemat la serviciul militar în Armata română şi trimis în regimentul 47 infanterie, în care am fost ordonanţa unui maior al Armatei române până în anul 1924, după care am fost demobilizat. După demobilizare, eu m-am înapoiat la Cimişlia, unde, împreună cu tatăl,  m-au ocupat cu agricultura. După moartea tatălui am continuat să prelucrez pământul”.

         Fila următoare are pe dreapta o dungă neagră de la xerox, ceea ce împiedică citirea exhaustivă a textului. Totuşi, citim, că Chiril Matei a păstrat averea tatălui său, în 1939 a fost din nou chemat în armată, într-un regiment de genişti, situat pe malul Nistrului; acolo C. Matei a participat la construirea întăriturilor şi a drumurilor. În martie 1940 a fost lăsat la vatră.

         Următoarea întrebare a anchetatorului: „Povestiţi amănunţit în ce partide şi organizaţii aţi activat până la stabilirea Puterii sovietice în Moldova?” Răspunsul dat: „În nici unul”. Anchetatorul a pus câteva întrebări suplimentare, referitoare la partidele din România interbelică, după care zice: „Dumneavoastră sunteţi arestat pentru că aţi participat la insurecţia contrarevoluţionară a elementelor fasciste din localitatea Cimişlia, care a avut loc pe data de 9 iulie 1941, de aceea daţi mărturii referitoare la conducătorul insurecţiei şi la participarea Dvs.” Răspunsul dat de C. Matei a fost: „Nu am fost participant al insurecţiei elementelor fasciste din localitatea Cimişlia şi nu cunosc cine a fost conducătorul acesteia, asta pentru că în timpul explodării organizate a secţiei raionale a NKVD şi în timpul incendierii de către insurgenţi a bazei cooperativei de consum şi a altor instituţii sovietice eram acasă, nu am mers nicăieri şi nu pot şti cine a participat la răscoală”.

         Din următoarea pagină a dosarului aflăm, că după aruncarea în aer a clădirii raionale a NKVD şi incendierea obiectivelor sovietice, în timpul declanşării puternice a incendiului, la C. Matei a venit consăteanul lui Vasile Matveevici   [aşa e în document – A.P.] şi l-a îndemnat să meargă la stingerea incendiului. Ajungând la faţa locului, C. Matei a văzut cum oamenii scoteau din faţa incendiului bunurile stocate la baza cooperativei de consum. „În loc să stingem pojarul, eu, împreună cu Cuţâra Trifan Nicolaevici şi Aramă Dumitru Andreevici, am participat la prădarea mărfurilor din cooperativă, adică, noi trei, am luat mărfuri şi le-am încărcat în căruţă pentru a le aduce acasă. Astfel, eu am încărcat în căruţă un sac cu făină cu o greutate de aproximativ 4 puduri, 15 bucăţi de săpun pentru rufe, 4 perechi de pantofi pentru copii şi 4 pulovere din lână”. Dar, mărturiseşte C. Metei, nu tot ce a pus în căruţă a ajuns la el acasă, ci doar perechile de pantofiori şi puloverele, restul au rămas în căruţă. Deci, C. Matei recunoştea doar vinovăţia de a nu participa la stingerea incendiului şi la recuperarea mărfurilor din depozitul cuprins de flăcări. [În document, în mod abuziv s-a folosit cuvântul „grabiti”, adică a jefui, a prăda, impus de anchetator].

         C. Matei a respins învinuirile repetate şi nefondate de a fi membru al unei organizaţii de insurgenţi ce au răsturnat Puterea sovietică la Cimişlia. El i-a numit pe consătenii săi, ajunşi împreună cu el în puşcăria din Penza; îi cunoştea pentru că erau din acelaşi sat. Nimic mai mult.

         Pe parcursul interogatoriului anchetatorul lăsa impresia cum că NKVD-ul cunoaşte tot, cine sunt insurgenţii, ce fapte au făcut, iar inculpatului C. Matei îi rămânea doar să recunoască cum că şi el a participat la răscoală. C. Matei respinge acuzaţiile ce i s-au adus (de participare la insurecţie) şi afirmă că nu cunoaşte pe nimeni din cei ce au organizat răscoala. Fiecare pagină a interogatoriului a fost semnată de Chiril Matei.

         5. Tot pe data de 11 noiembrie 1941 un ofiţer NKVD, locotenent inferior, a luat decizia de a-i incrimina lui C. Matei acţiuni ce erau condamnate în conformitate cu art. 58, alin. 2 şi 58, alin. 11 al Codului penal al RSFSR (acţiuni contrarevoluţionare) şi de a-l ţină închis în puşcăria din Penza. Jos – semnătura lui C. Matei şi data de 12 noiembrie 1941.

         6. Pe data de 13 noiembrie 1941 a avut loc un interogatoriu repetat, mai scurt ca cel dintâi. C. Matei a respins învinuirea de a fi participat la insurecţie şi a recunoscut că a participat la stingerea incendiului, dar a extras mărfuri de la baza cooperativei de consum (se enumeră obiectele extrase). Procesul verbal are două pagini scrise de mână (ca şi cel de mai sus). Semnat – Chiril Matei.

         7. Urmează decizia de învinuire, formulată de organul de urmărire penală, datată cu 13 noiembrie 1941 şi trimisă Procuraturii: „Fiind ostil Puterii sovietice, instaurată în Basarabia, după atacul mişelesc al Germaniei fasciste asupra URSS, [Chiril Matei] a fost un participant al rebeliunii contrarevoluţionare a elementelor fasciste în localitatea Cimişlia, RSS Moldovenească, [rebeliune] ce şi-a pus drept scop răsturnarea Puterii sovietice şi instaurarea dictaturii fasciste. În acest scop, pe data de 9 iulie 1941 [ei, insurgenţii] au aruncat în aer secţia raională a NKVD, au incendiat baza cooperativei de consum din localitate şi clădirile instituţiilor sovietice, după care au prădat mărfurile cooperativei de consum, averea instituţiilor sovietice şi cea a cetăţenilor evacuaţi. În afară de cele de mai sus, [C. Matei] a participat la pregătirea întâlnirii solemne a armatelor germano-române, fapt pentru care a pregătit drapele fasciste germane şi române”.

         8. Pe data de 20 noiembrie 1941 instanţa de cercetare penală a tras concluzia că urmărirea a luat sfârşit, că probele dobândite sunt suficiente pentru a-l condamna pe Chiril Matei în conformitate cu art. 58, punctul 2 şi 58, punctul 11 al Codului penal al Federaţiei Ruse şi că dosarul poate fi înaintat instanţei de judecată. C. Matei nu a avut nimic de adăugat şi a semnat această decizie.

         9. În dosar apare un mic document, Ordinul nr. 92, de numire a avocatului Butov D.P. în calitate de apărător al basarabenilor în procesul de judecată.

         10. Urmează 8 pagini scrise de mână – copia xerox a procesului verbal al şedinţei comisiei de judecată în dosarul nr. 1 347, ce a avut loc pe data de 9 iunie 1942. Dnei Ana Cabac i s-au prezentat doar paginile unde doare numele tatălui dumneaei. Din procesul verbal aflăm că la şedinţă sunt prezenţi câţiva inculpaţi, alţii lipsesc pe motiv de boală, iar Chiril Matei şi încă câţiva lipsesc din cauza decesului.

         11. Între documente se găseşte şi Certificatul de deces al lui Chiril Matei, survenit pe data de 10 iunie 1942. Cauza decesului – hemocolită (scurgerea sângelui în organele interne).

         Aşa dar, se constată o lipsă de consecutivitate: la procesul de judecată C. Matei a fost considerat mort, iar moartea a survenit pe 10 iunie 1942. Ce s-a întâmplat?

         Citiţi punctul 7. C. Matei a fost învinuit în mod fantezist de lucruri pe care nu le-a comis (în anii 1940-1941 nu a fost ostil Puterii sovietice, instaurate în Basarabia, nu a participat la rebeliune care nu s-a produs în realitate, nu a aruncat în aer clădirea NKVD din Cimişlia, nu a incendiat depozitul cooperativei de consum şi alte clădiri ale instituţiilor sovietice din Cimişlia. El a recunoscut doar ceea ce a făcut: a sustras bunuri materiale din faţa incendiului, tot aşa cum au făcut şi alţi consăteni de-ai lui). I s-a incriminat fapte pedepsite conform art. 58, punctul 2 şi 58, punctul 11 al Codului penal al Federaţiei Ruse, ceea ce însemna pedeapsa capitală prin împuşcare. În şedinţa comisiei judiciare din 9 iunie 1942, în cazul Duca şi Cazacu, procurorul a cerut pedeapsa capitală prin împuşcare. Să nu trecem cu vederea faptul că Chiril Matei cunoştea limba rusă. El ar fi putut face declaraţii care nu ar fi fost pe placul instanţei, ca, de pildă: mărturiile au fost date sub presiune. Este posibil ca enkavediştii să-l fi snopit în bătăi până la moarte pe data de 9 iunie 1942, au raportat comisiei de judecată că C. Matei este mort, iar actul de deces a fost scris pe data de 10 iunie 1942.

(Va urma)

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

        

        

 

 

Comentariile nu sunt permise.