Condamnat la pedeapsa capitală pentru că “slujil primariom” [a servit în calitate de primar] (cazul familiei dnei Valentina Sturza)

Doamna Valentina Sturza s-a născut la 20 octombrie 1929 în satul Ciuciuleni, raionul Nisporeni, în familia lui Grigore (născut în anul 1905) şi a Alexandrei (n. 1906) Scafaru.

Tatăl dnei Valentina Sturza, Grigore Scafaru, membru al Partidului Naţional Liberal, a fost ales primar al comunei la vârsta de 26 de ani. Fiind în frunte satului în perioada 1931-1932 şi 1934-1938, Grigore Scafaru a reuşit să realizeze câteva proiecte importante. Astfel, în 1934-1935 a fost reconstruit localul primăriei, în 1936-1937 a fost construit un nou local pentru şcoala primară nr. 2; în sat (cu o populaţie de 9 098 locuitori), au fost construite mai multe poduri şi podeţe, s-au executat terasamente pe drumul Ciuciuleni-Dahnovici, pe drumul spre Şuşmanca, a fost îndreptată albia râuleţului Cogâlnic pe o lungime de 355 metri. În 1935 s-a înfiinţat un atelier de croitorie pe lângă şcoala primară, înzestrat cu unelte, în anii 1935-1936 s-a construit o baie comunală, o fântână în curtea primăriei, câteva gherete noi în piaţă agricolă. În 1937 satul îşi trăsese telefon propriu etc.[1]

La 28 iunie 1940 sovieticii au răpit Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi au promovat tradiţionala lor politică internă: anihilarea „duşmanului de clasă”. Primarii localităţilor basarabene au fost printre primii oameni, intraţi în vizorul organelor de partid comunist şi al celor de represiune.

În vara anului 1941 Grigore Scafaru a fost arestat şi trimis în puşcăria din Sverdlovsk. În acelaşi an au fost deportaţi în Kazahstan soţia lui Grigore Scafaru, Alexandra, fiicele Maria (n. 1926) şi Valentina (n. 1929) şi cei doi fii – Fiodor (n. 1932) şi Victor (n. 1934)[2]. Alături de ei, drumul deportării l-au luat şi părinţii lui Grigore – Fiodor Ploscaru (n. 1874 sau 1879), tatăl vitreg, şi mama, Vasilisa Ploscaru (n. 1878 sau 1879).

În cazul Grigore Scafaru procurorii au cerut pedeapsa capitală prin împuşcare; Consfătuirea specială din cadrul NKVD a decis să-l trimită la muncă forţată pe un termen de opt ani. În „Cartea Memoriei” citim că Grigore Scafaru s-a aflat în Ivdellag, regiunea Sverdlovsk, până în 1954, de unde a fost mutat în regiunea Kzâl-Orda, unde s-a aflat până în 1965[3].

În 1945 cele trei familii deportate (bunica dnei Valentina Scafaru/Sturza cu soţul Fiodor Ploscaru; familia dumneaei – mama cu cele două fiice şi doi feciori; familia fratelui mamei doamnei Valentina) au revenit la baştină.

În 1950 aceştia au fost deportaţi din nou în regiunea Kzâl-Orda, unde s-au aflat până în 1965. În 1989 au fost reabilitaţi.

Doamna Valentina Sturza a obţinut de la organele abilitate o copie xerox a procesului de interogatoriu, la care a fost supus tatăl dumneaei. Interogatoriul a avut loc pe data de 25 octombrie 1941 în or. Sverdlovsk (din 1991 – Ekaterinburg).

Din dosarul interogatoriului reţinem:

Grigore Scafaru a fost considerat ca fiind chiabur, avea 6 clase, a prestat serviciul militar în Armata română în anii 1927-1928 şi 1939-1940.

La momentul raptului Basarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa, Grigore Scafaru avea în posesie 3 case, 2 saraie, 14,2 ha de pământ, un restaurant, o moară în construcţie. Avea un angajat permanent, iar în timpul recoltei – până la 10 angajaţi în câmpul muncii. Anchetatorul l-a întrebat despre activitatea politică, la care G. Scafaru a spus că, fiind convins de deputatul A. Achim, în 1931, a aderat la Partidul Naţional Liberal. În timpul mandatului de primar, G. Scafaru a fost vizitat de lideri ai PNL, inclusiv – Ion Inculeţ, care în acel moment era ministru al Afacerilor Interne şi responsabil PNL Basarabia, care i-au oferit diverse soluţii în administrare. La întrebarea anchetatorului dacă nu a îndeplinit sarcini ale Siguranţei, Grigore Scafaru a declarat că nu a primit astfel de porunci. Următoarea întrebare: pe cine din ţăranii revoluţionari i-a dat pe mâna Siguranţei? Răspunsul dat: nu a dat pe mâna Siguranţei pe nimeni. Cine din rude a fost supus represiunii? – a fost următoarea întrebare, Răspunsul: „Tatăl, mama şi fratele soţiei au fost supuşi represiunii de către NKVD”.

Pe data de 23 ianuarie 1942 a fost perfectat actul de condamnare:

 

APROB:                                                                                                                                         Rechizitoriu

Şeful Direcţiei NKVD a regiunii Sverdlov                                                            APROB. Consider ca măsură de

Maior a Securităţii Statului                                                                                           pedeapsă aplicată lui G.V. Scafaru

(BORŞCEV)                                                                                                                                – împuşcarea

                                                                                                                                                            Vice-procurorul regiunii [responsabil pentru] dosare speciale (KABAKOV)

 „      „ ianuarie 1942                                                                                                              „25” ianuarie 1942

[sunt semnăturile autografe ale celor doi enkavedişti]

 

RECHIZITORIU

 

În dosarul nr. 02256 privind

învinuirea lui SCAFARI Grigorii Vasilievici

 conform art. 58-13 al CP al RSFSR

 

            Pe data de 13 iunie 1941 NKVD al RSS Moldoveneşti l-a arestat şi l-a tras la răspunderea penală pe SCAFARI Grigorii Vasilievici.

            Cercetarea efectuată pe acest dosar a stabilit că în timpul puterii românilor în Basarabia, din 1931 până în 1938, SCAFARI G.V. a fost conducătorul organizaţiei partidului burghez al „Liberalilor” în satul Ciuciuleni.

            Fiind un membru activ al acestui partid, în 1935, [el] a fost ales membru al Centrului judeţean Chişinău al Partidului liberal. Timp de cinci ani a fost primar în sat [în document este scris ironic „slujil primariom”, ceea ce s-ar traduce „a servit/ a slujit în calitate de primar” – A.P.] din partea partidului „Liberalilor”, a participat la congresele Partidului liberal [desfăşurate] în oraşele Chişinău şi Bucureşti.

            În afară de aceasta, a avut legături cu funcţionari înalţi ai guvernului român, ca, de pildă: cu ministrul afacerilor interne Inculeţ, cu prefectul judeţului Chişinău şi cu conducătorul centrului judeţean Chişinău al partidului „Liberalilor” Voia. În cadrul gospodăriei sale de chiabur a exploatat forţa de muncă năimită. (f. d. 8-11).

            În baza celor expuse mai sus ESTE ÎNVINUIT:

            SCAFARI Grigorii Vasilievici, anul naşterii 1905, născut [în şi] locuitor [al] satului Ciuciuleni, raionul Străşeni, judeţul Chişinău, RSSM, ţăran-chiabur, moldovean, cetăţean al URSS, până la arestare s-a ocupat de agricultură [este învinuit] în:

            Fiind conducătorul organizaţiei săteşti a partidului burghez al „Liberalilor”, a fost ales membru al Centrului judeţean Chişinău al acestui partid. A servit în calitate de primar al satului, în gospodăria sa de chiabur  a exploatat forţa de muncă năimită, adică [este învinuit] de crimă, prevăzută de art. 58-13 al CP al RSFSR.

            Interogat în acest dosar, Scafari G.V. şi-a recunoscut deplin vina, în plus – este demascat de mărturiile depuse de Salomaşko I. G., Lozovan I. G., Ţanţuc I.G. (f. d. 6-11).

            Considerând că cercetarea acestui caz este încheiată şi comiterea crimei este dovedită, conducându-ne de prevederile art. 208 al Codului de procedură penală al RSFSR, [decidem] să trimitem dosar de urmărire penală nr. 02256 pe numele lui SCAFARI G.V. spre examinare Consfătuirii Speciale din cadrul NKVD al URSS şi am considera: inculpatul SCAFARI Grigorii Vasilievici să fie condamnat la împuşcare.

 

            Redactat la 23 ianuarie 1942, or. Sverdlovsk.

 

            ANCHETATORUL GRUPULUI DE ANCHETARE

            Sublocotenent al S/S                          (Merenkov) [semnătura autografă]

 

            „DE ACORD”: ŞEFUL GRUPULUI DE ANCHETARE

            LOCOTENENT al S/S          (Livanov) [semnătura]

 

N O T Ă

            1. Inculpatul SCAFARI G.V. se găseşte în lagărul NKVD din Ivdel, regiunea Sverdlovsk.

            2. La acest dosar nu există probe materiale.

 

            ANCHETATORUL GRUPULUI DE ANCHETARE

            Sublocotenent al S/S                          (Merenkov) [semnătura autografă]

 

 

            Şi încă un document:

 

Extras din procesul verbal nr. 50-m

al Consfătuirii Speciale din cadrul Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne

din 24 iunie 1942

 

            Am examinat:

            421. Dosarul nr. 02256/ Direcţiei NKVD a regiunii Sverdlovsk (NKVD al RSSM) în privinţa învinuirii lui SCAFARI Grigorii Vasilievici, a. n. 1905, născut în raionul Străşeni, judeţul Chişinău, RSSM.

 

            [cu mâna e scris: 0154847]

 

            Am decis:

            Pentru apartenenţa la un partid contrarevoluţionar a-l întemniţa pe SCAFARI Grigorii Vasilievici în lagăr de muncă corecţională  pe un termen de OPT ani, termenul începând cu data de 13 iunie 1941.

 

            [Cu mâna e scris „reg. Sverdlovsk

            17/VII. 42

            8/12758”

            Semnătura şi ştampila Consfătuirii Speciale a NKVD]

 

            [mâine voi publica interviul realizat cu dna Valentina Sturza]

 

            Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU

            3 oct. 2013

 

 

 



[1] Informaţii din arhiva dnei Valentina Sturza.

[2] Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist, vol. III, Chişinău, Editura „Ştiinţa”, 2003, p. 44.

[3] Ibidem.

Comentariile nu sunt permise.