Monument Limbii Române. Contribuţii

Am citit cu interes Avizul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova privind ridicare unui monument Limbii Române.

Citim în DEX: „Monument – operă de sculptură sau de arhitectură destinat să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalităţi remarcabile” (p. 652). Academia noastră aşa şi doreşte: „Monumentul va reflecta cu mijloace specifice artei sculpturale şi arhitecturale importanţa Limbii Române ca element constitutiv al statului nostru…”

            Ce ar fi de obiectat?

1. În primul rând, limba română încă n-a murit pentru a i se ridica un monument.

2. În al doilea rând, statul nostru, Republica Moldova, în cel mai important document constitutiv al său – Constituţia Republicii Moldova -, a strecurat un fals grosolan de sorginte stalinistă, şi anume: „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească…” (art. 13).

3. Ţinând cont de cele de mai sus, consider: a ridica un adevărat monument Limbii Române înseamnă a cultiva această limbă. Anume Academia de Ştiinţe trebuie să facă acest lucru. A ridica monument limbii noastre înseamnă întâi de toate a stimula pe toate căile cunoaşterea acestei limbi, cunoaşterea operelor scriitorilor, ce s-au exprimat în această limbă, începând cu clasicii şi terminând cu post-moderniştii. Academia trebuie să instituie premii pentru cei mai harnici cititori din localităţile Republicii Moldova, pentru cele mai reuşite opere de literatură, redactate în limba română.

4. A ridica un monument Limbii Române înseamnă a pleda zi şi noapte în Guvern şi în Parlament, a face lobby, a lupta pentru a-i convinge pe deputaţi să accepte schimbarea în Legea fundamentală (Constituţia) Republicii Moldova a cuvintelor „limba moldovenească” cu Limba Română.

5. Noi şi aşa suntem ridiculizaţi pentru Sărbătoarea naţională „Limba noastră”. La care noi adăugăm, cu de la sine putere: „…cea Română”. Acum ni se propune şi un monument închinat limbii române. Cum va arăta el? Doar noi avem la Soroca un monument, înălţat la insistenţa unui scriitor, „clasic viu”, cum i-au zis unii, monument lui „badea Mior”. Ce valoare arhitecturală are? Ce emoţii pozitive, stimulatoare la ceva înălţător, stârneşte acel monument? Ne mai trebuie altul?

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU

30 octombrie 2013

Comentariile nu sunt permise.