O carte nouă despre Bogdan Istru

Vulcanicul profesor universitar Anton Moraru a mai publicat o carte. De această dată despre scriitorul Bogdan Istru. Pentru realizarea volumului dat există mai multe motive. La 13 aprilie 2014 se vor împlini o sută de ani de la naşterea poetului şi publicistului Bogdan Istru, care s-a născut şi a copilărit în satul Pistruieni, raionul Teleneşti – localitatea de baştină a dlui profesor Anton Moraru. În plus, tatăl profesorului Anton Moraru, Grigore, l-a cunoscut bine pe scriitorul Bogdan Istru, iar când era în Capitală – se întâlnea cu poetul consătean. În urma unei astfel de întâlniri, Bogdan Istru a scris un articol („Paşii vremii”), în care, între altele, menţiona: „…N-a fost bucurie mai mare pentru Grigore Moraru decât atunci, când, anul trecut [1957], feciorul său Anton, absolvent al Tehnicumului [Colegiului] de bibliotecari din Soroca, a fost primit la Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova. …Grigore Moraru simte mângâiere şi împăcare sufletească: Anton va duce la capăt visul tinereţii sale” (p. 44).

Cartea – „Pagini din viaţa scriitorului Bogdan Istru”, Chişinău, Editura Labirint, 2014, 140 p. – are o Introducere, cinci capitole şi Încheiere. Profesorul Anton Moraru încearcă să demonstreze necesitatea studierii operei poetice şi publicistice a lui Bogdan Istru, punerii ei în circuitul mediatic pentru a fi cunoscută de actuala generaţie. Aceasta – în pofida faptului că, aşa cum scrie autorul, „unele persoane din Chişinău şi Pistruieni ne-au spus să nu scriem, să-l lăsăm în pace în viaţa lui de pe cealaltă lume” (p. 14). „Noi nu dorim să-l idealizăm pe Bogdan Istru, scrie autorul, ci doar încercăm să-l prezentăm aşa cum a fost” (p. 9).

În primul capitol autorul prezintă satul de baştină al lui B. Istru – Pistruieni: o scurtă trecere în revistă a istoriei de sute de ani a acestei localităţi. Apoi autorul expune anii de copilărie şi de studii universitare a viitorului poet. Capitolul următor a fost consacrat analizei activităţii poetice iniţiale ale lui Bogdan Istru, în condiţiile României întregite. Următorul compartiment, sumar (poate prea sumar) este consacrat activităţii lui Bogdan Istru în anii 1940-1944. O povară grea şi-a pus pe umeri profesorul Anton Moraru. Istoricul încearcă să justifice trecerea scriitorului B. Istru în serviciul ocupantului sovietic. Decizia lui B. Istru de a rămâne în Basarabia răpită de sovietici, la 28 iunie 1940, este calificată de A. Moraru drept o mare greşeală. „A greşit şi Bogdan Istru, scrie colegul nostru, istoricul Anton Moraru. Noi nu-l învinuim, ci numai constatăm că printre acei intelectuali care au rămas în Basarabia, s-a aflat şi poetul Bogdan Istru. Noi considerăm că a fost o mare greşeală” (p. 74). Bogdan Istru, însă, într-o biografie, redactată în 1953, un fragment din care dl Anton Moraru îl prezintă în subsolul paginii 77, a scris: „La 27 iunie 1940 am organizat evadarea basarabenilor din plutonul meu în pădurea Hânceştilor, iar eu personal am dezertat şi am plecat în oraşul Chişinău”. Este oare nevoie de comentat această faptă? Iar în anii 1940-1941, aşa cum remarcă dl profesor A. Moraru, B. Istru a lucrat în cadrul redacţiei revistei „Octombrie”, unde „a urmat linia de partid în poezia moldovenească” (p. 78). Este vorba de Partidul comunist (bolşevic) din URSS. Dl profesor conchide: „Aceasta a fost tragedia lui personală şi a întregii literaturi basarabene, care a urmat după 1940 şi 1944” (p. 78). Întrebarea rămâne deschisă: Bogdan Istru a fost constrâns (cum anume?) de noile autorităţi invadatoare să le servească sau s-a angajat de bună voie în serviciul ruşilor? Urmează ultimul capitol cu titlul „Soarta scriitorului Bogdan Istru în contextul regimului sovietic de ocupaţie” (p. 93 şi urm.) şi Încheierea (p. 128 şi urm.)

Ce ar fi de spus după citirea noii cărţi, semnate de dl profesor Anton Moraru?

Noi, istoricii, nu suntem limitaţi în ceea ce priveşte subiectele de cercetare: totul, ce e legat de om şi activitatea lui este domeniul nostru. Este bine că dl profesor Anton Moraru a abordat acest subiect, legat de consăteanul dumnealui, Bogdan Istru. Dl profesor a studiat documente inedite, depistate în diverse arhive, ceea ce dă greutate studiul dat. Totuşi, este un domeniu nou, care necesită investigaţii îndelungate, analize profunde, tratări nepărtinitoare, expuneri echilibrate. „Fără ură şi părtinire”, aşa trebuie tratată istoria şi îndemnul vine de la cărunta antichitate. Ca şi în alte monografii publicate, dl profesor Anton Moraru plăteşte tribut publicisticii, folosind uneori cuvinte „tari” la adresa persoanelor, care au scris despre Bogdan Istru altfel decât consideră dl profesor că ar fi trebuit să scrie. De exemplu, regretatul Serafim Saka a fost calificat drept „scriitor bătut de soartă”, aflat în „autoizolare” (p. 13). Despre morţi sau de bine, sau deloc, parcă aşa ştiam.

Greşeli observate: cu regret, cam multe. „Autor francez d’Annunzio” (p. 71), Gabriele d’Annunzio a fost poet italian. Şi-ncă ce poet! „…Ejov, Iagoda şi Beria au lichidat Uniunea Scriitorilor din RASSM în 1937-1938” (p. 78). În 1936, conducătorul NKVD-ului Iagoda a fost destituit din post, în martie 1937 – arestat, supus interogatoriilor şi torturii şi împuşcat în martie 1938. În decembrie 1938 succesorul lui Iagoda, Nicolai Ejov, a fost destituit din post, arestat şi împuşcat (1940). Altfel spus, lucrurile nu prea se leagă. „…Au luat cuvântul la radioul din Moldova şi Chişinău” (p. 90). După sens ar fi trebuit scris astfel: „posturile de radio din Moscova şi Chişinău” etc. Ar fi fost binevenită o Erată.

Concluzie: noua monografie a domnului profesor Anton Moraru este binevenită. Problemele ridicate de autor în această carte sunt actuale, de interes public. Bogdan Istru a fost un poet şi publicist precaut. A susţinut cultura română, s-a încadrat în Mişcarea de eliberare naţională a românilor basarabeni, a semnat Petiţia privind revenirea scrisului nostru la alfabetul latin. Altfel spus, s-a pocăit.

Felicitându-l pe profesorul Anton Moraru cu noua realizare ştiinţifică, invit cititorii să lectureze această carte instructivă.

 

Prof. univ., dr.-hab. Anatol Petrencu

 

8 aprilie 2014

           

Comentariile nu sunt permise.

Arhiva