Fără îndoială, data de 2 iulie 2014 va rămâne una istorică pentru R. Moldova: cu majoritatea voturilor, deputaţii au ratificat Tratatul de asociere la Uniunea Europeană. Asta în pofida presiunilor venite dinspre Estul agresiv, ale agenturii acestuia, gălăgioasă, dar lipsită de susţinerea maselor. Demisia ministrului pro-rus al Economiei, dlui V. Lazăr, este simptomatică în acest sens. Să sperăm că şi Dodon cu echipa se va dezumfla, că autorităţile statului independent şi suveran Republica Moldova vor găsi ac de cojocul lui Furmuzal, membru al Guvernului, dar adversar deschis al integrităţii teritoriale a R. Moldova. În perspectivă, sperăm, partida pro-rusească din R. Moldova se va conforma realităţilor obiective, se va supune regulilor Statului de Drept şi, în general, se va implica în activităţi pozitive, propice intereselor naţionale ale statului în care trăiesc.

Toate acestea pe de o parte.

Pe de alta: este important, cred, să conştientizăm cu toţii noile realităţi în care ne-am pomenit şi pentru care – marea majoritate a populaţiei R. Moldova a pledat.

În acest sens vreau să exprim câteva idei, desprinse din prelegerea domnului Jan Mladek, ministrul Industriei şi Comerţului Republicii Cehe, discurs prezentat în cadrul Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale cu tema „Competitivitatea economiei Republicii Moldova în contextul procesului de integrare în comunitatea europeană”, desfăşurată la 19 iunie 2014, la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii de Stat din Moldova[1].

Amintesc cititorilor că Cehia a fost şi rămâne o ţară înalt industrializată, cu mărfuri de calitate, recunoscute în plan internaţional. Cu toate acestea, integrarea acestei ţări în UE nu a fost simplă. În promovarea intereselor sale, Cehia se sprijină pe statele-membre ale organizaţiei de cooperare de la Visegrad (afară de Cehia în organizaţie mai intră Polonia, Slovacia şi Ungaria). Altfel spus, Cehia a avut şi are nevoie de susţinerea unor state apropiate geografic (centrul Europei) şi cu acelaş trecut comunist nu prea îndepărtat.

În acest sens, R. Moldova va trebui să-şi găsească aliaţi fideli în cadrul UE. Mă gândesc, în primul rând la România: R. Moldova, odată „lipită” de România, de acum încolo Bucureştiul să găsească posibilităţi de promovare a produselor moldoveneşti (inclusiv a celor din raionale de est ale republicii) pe pieţele comunitare de mărfuri.

Un alt partener al R. Moldova va fi, fără îndoială, Ucraina, cu piaţa ei imensă pentru producţia agricolă şi alimentară moldovenească.

Un lucru important pentru producătorii moldoveni, subliniat de dl Jan Mladek, este calitatea mărfurilor. Ele trebuie să atingă standardele europene. În acest sens mărfurile moldoveneşti nu vor mai imprima sintagma „Made in R. Moldova”, ci „Made in UE”.

Dl ministru Jan Mladek a vorbit despre practica cehă de implementare a proiectelor comunitare. Odată proiectele realizate, efectul acestora trebuie să fie simţit de beneficiari cel puţin 3-5 ani. În cazul, în care solicitanţii de susţinere financiară greşesc calculele şi eşuează în realizarea proiectului, sunt obligaţi să restituie banii.

Da cum aţi crezut, domnilor?

Tot din cele spuse de dl ministru ceh: important pentru cetăţenii R. Moldova să însuşească o limbă de circulaţie internaţională, cu excepţia celei ruse. Engleza, franceza, italiana, asta – da.

Vor avea de câştigat tinerii, mai ales cei din Universităţi: există multe programe de studii în statele UE, în care se pot încadra masteranzii şi doctoranzii din R. Moldova.

În general, de acum încolo, fiecare cetăţean al R. Moldova trebuie să ştie ce vrea, să-şi găsească „nişa” dorită şi să persevereze în atingerea scopului propus.

Experienţa cehă: cine, totuşi, nu s-a încadrat în cursul general al ţării?

Nu s-au încadrat acei oameni, care au rămas reticenţi faţă de noile realităţi; care au considerat că şi în trecut era bine, oamenii mai în vârstă, o parte din săteni.

Experienţa altora trebuie cunoscută. Mulţumim dlui ministru Jan Mladek pentru prelegerea prezentată, precum şi organizatorilor Conferinţei.

Viitorul necunoscut sperie.

Dar trecutul nostru ne sperie şi mai mult. O scurtă recapitulare, scurtă de tot: anexare, deznaţionalizare, deportări, foamete organizată, destrămarea familiilor, rusificare forţată, fărădelegi şi abuzuri administrative.

Pentru R. Moldova s-a încheiat o epocă.

Începe alta. Cum va fi ea – depinde doar de noi.

2 iulie 2014.