LECŢIE DE ISTORIE

LECŢIE DE ISTORIE             

de Radu Pietreanu

 

Prietenul nostru din Canada, dl Nicolae POP, mi-a trimis prin poşta electronică o poezie cu un titlu intrigant „Lecţia de istorie” de Radu Pietreanu. Domnia sa o consideră genială şi întreabă dacă ştiam de ea?

Recunosc – nu, nu ştiam.

Consider că este o poezie bună, autorul ei reflectă o situaţie adevărată sau aproape de adevăr. Pentru a populariza textul de mai jos, am decis să-l plasez pe blog în speranţa că cititorii blogului vor găsi puţin timp, pentru a o citi şi mai mult timp pentru a medita asupra stării de lucruri.

A.P.

Aşa dar, LECŢIE DE ISTORIE             



Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o
Ț
ară și o Limbă, și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri mo
ș
ii mei
Că din ei răsare pâinea
ș
i prin mine trăiesc ei.

Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă,
ț
ara nu mai este trează.
Azi ne-nva
ț
ă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii
ș
i să venerăm partide

Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, sco
ț
ând piatra din cetăți.
Pe Vlad
Ț
epeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează

Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal bătrânul a fost un sinuciga
ș

Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesim
ț
iți cât să-și permită a ne ponegri eroii?

Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Şi ni le aruncă-n fa
ț
ă ca pe legi adevărate
Bie
ț
i defăimători de stirpe, lacomi şi periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămo
ș
i?

Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fără palo
ș
ul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!

Dacă nu muream în luptă la Neajlov şi la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o na
ț
iune coruptă
Ci cu aspre sacrificii,
ș
i cu jertfă, și cu luptă!

Şi a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde e
ș
afodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâ
ș
ie-n bucăți
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetă
ț
i.

Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Deştepta
ț
i-vă români”
Fierul scos din pieptul
ț
ării ne-a fost arma şi necazul
Şi coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul

Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați
Însă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prăda
ț
i
Biciui
ț
i de monștrii vremii și răpuși de neputință
Am trecut peste milenii cu speran
ț
ă şi credință.

Şi-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…
Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam şi pentru
ț
ară?

Groșii și libidinoșii, snobii si analfabeții,
Banii mul
ț
i și burta plină, pentru ei sunt sensul vieții
Ni
ș
te lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre
Care pentru-o
ș
pagă calcă fără milă pe cadavre

Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții
Şi-am trimis to
ț
i  imbecilii, proastele și aroganții
Să ne facă de ru
ș
ine cerând mită pe la toți
Şi să fim privi
ț
i prin dânșii ca o nație de hoți

Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
Fără dic
ț
ie sau noimă, cu greșeli gramaticale
Pi
ț
ipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?

Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, şi-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi în
țară, oameni demni și responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?

Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-ace
ș
ti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câ
ț
i am mai rămas prin țară
Să fim pentru haimanale animale de povară

Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară
ș
pagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Şi nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”

Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenți de tratamente
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd so
ț
ia umilită la ghișee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee

Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux neto
ț
ii iar capabilii-n mizerie
Eu a
ș
tept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ie
ș
i din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte

Şi vor face curățenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!

FEBRUARIE 2014

Comentariile nu sunt permise.