În ultimele şase zile au avut loc două evenimente neplăcute pentru democraţia din Republica Moldova. Primul se referă la vizita şefului Serviciului de Informare şi Securitate al RM Mihai Bălan la Moscova (10 iulie 2014) şi participarea acestuia la întâlnirea cu preşedintele Federaţiei Ruse Vladimir Putin. Întrebarea formulată de doamna Vitalia Pavlicenco este binevenită, logică şi la locul ei: „cine l-a trimis pe Mihai Bălan la Moscova, la Putin, mai ales când reprezentantul Ucrainei nu a fost şi noi ar trebui să ieşim din CSI, nu să „strângem legăturile” cu securiştii ruşi, care au rămas sovietici şi bolşevici, ca să nu mai vorbim de terorism şi extremism” [1].

De la semnarea de către preşedintele RM de atunci Mircea Snegur, la Alma-Ata, a tratatului de constituire a CSI ni s-a tot vorbit despre aderarea RM doar la acordurile economice, la nimic altceva. Realitatea demonstrează, însă, că lucrurile nu stau chiar aşa cum s-a declarat. În realitate oficialii moldoveni iau parte la consfătuiri (şi acceptă sugestii, ca să nu zic ordine) la Moscova, referitoare la secretele de stat şi de securitate a  Republicii Moldova.

Toate acestea în condiţiile în care Federaţia Rusă a anexat Crimeea şi susţine deschis luptele separatiste din regiunile de est ale Ucrainei.

Acestea în situaţia în care RM a semnat Tratatul de asociere cu Uniunea Europeană şi în situaţia în care reprezentantul SIS al Ucrainei nu a fost prezent la acea consfătuire.

Prezenţa lui Mihai Bălan la Kremlin ce să-nsemne oare? Partizanat comun al moldovenilor cu ruşii împotriva Ucrainei şi a UE? Dacă „da”, atunci de ce să n-o spuneţi deschis?

Unul din colegii istorici a fost recent la SIS-ul RM pentru dosare din arhiva acestei instituţii. Ceea ce a reţinut fără nici o greutate a fost că în instituţia condusă de dl Mihai Bălan se vorbea doar în limba rusă. Aşa a auzit el; s-ar putea să se vorbească şi româna (moldoveneasca), dar aşa a auzit şi concluzia trasă de el a fost: „În caz de criză, primii care ne vor trăda vor fi aceştia de la SIS”. Poate că concluzia, trasă de coleg este prea radicală, greşită. Dar, totuşi: ce a căutat Mihai Bălan la Moscova?

Al doilea eveniment, de asemenea greţos, s-a produs acum câteva zile, tot la Moscova: aburiţi de excentricul om politic I. Dodon, câţiva artişti de marcă din RM, autoproclamaţi „români” au oferit un concert moldovenilor stabiliţi cu lucrul (sau traiul) la Moscova.

În primul rând, nu este adevărat că oficialii de la Chişinău „au uitat” de diaspora din Moscova. Din câte cunoaştem, oficialii moldoveni fac tot ce le stă în puteri pentru a-i proteja pe consângenii noştri de acolo, de a-i ajuta (amintiţi-vă, de pildă, de accidentul recent de pe calea ferată, produs în Federaţia Rusă etc.). Atâta pot ei, că ar fi bine mai mult, da, de acord, dar oficialii chişinăuieni „se întind” cât le „permite plapuma”.

În al doilea rând, avem aceeaşi stimă faţă de moldovenii, plecaţi la Moscova (în Rusia, în general), ca şi faţă de cei plecaţi în Europa Occidentală sau America. Este incorect să consideri forţa necalificată ca fiind „pleavă”, aşa cum o consideră unii artişti din RM. Forţa „necalificată” este un bun al societăţii, ea realizează bunuri materiale necesare funcţionării normale a acestei societăţi. Imaginaţi-vă, pentru o frântură de secundă, că nu se prezintă la lucru, de exemplu, măturătorii de străzi, o săptămână, o lună. Vă puteţi imagina ce s-ar produce în oraşele noastre?

În al treilea rând, fiind alături de I. Dodon, artiştii noştri, poate, împotriva voinţei lor, au promovat directivele politice ale acestuia. Una din ele fiind aderarea RM la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. O spune clar dl Dodon în timpul concertului.

În plus la cele scrise mai sus, nu v-aţi pus întrebarea: cum a fost (cum este) posibil ca un cetăţean străin (I. Dodon) să organizeze o horă românească în Piaţa Roşia din Moscova? Cum a fost posibil?

Greţoase realităţi.

Dar care este partea bună a concertului lui Dodon la Moscova?

1. A venit prea puţină lume (spectatori). Vedeţi filmuleţul: baloane umflate, de culoarea partidului lui Dodon (vă las să ghiciţi ce culoare au) erau mai multe decât spectatori[2].

2. Dodon a aruncat bani pe vânt (şi încă mulţi): moldovenii din Federaţia Rusă, atunci când şi dacă vor ieşi la votare, vor oferi votul lor partidelor de la guvernare (PLDM, PDM sau PLR) sau – în cel mai rău caz -, partidului comuniştilor, condus de V. Voronin, în care au mai mare încredere decât în partidul insignifiant al rotofeiului Dodon.

Eşecul concertului: în cadrul manifestaţiei culturale, de fapt, a fost interpretată muzica românească, momentul culminat fiind atunci, când cei prezenţi, inclusiv Dodon, au cântat în gura mare „Drumurile noastre / Se vor întâlni vreo dată”. Al cui e cântecul, domnilor? Al lui Kirkorov?

Bine, dar acest eşec al concertului lui Dodon este o mângâiere prea slabă pentru noi, cei din RM. Nu te poţi întâlni cu un prieten, o cunoştinţă, o rudă din Ucraina, sau România, nu mai zic de cei din RFG sau Spania ca să nu-ţi fie jenă când ţi se pune frontal întrebarea: „Ce-i cu voi, fraţi europeni?”

16 iulie 2014